Astazi nu am văzut-o. Poate pentru că toamna a poposit deja în coltul meu de lume. Pământul e acum rece și nu mai miroase a cafea și portocale. Miroase a baloane de săpun și frunze. Numai un ochi de copil se poate bucura de ploaie, de rece și de cerul acesta monocrom. Sufletele încărcate de povești sunt meteosensibile. Astăzi am pășit încet, așteptând cumva să apară după fiecare colt, cum aștepți adierea vântului într-o zi torida. Doar că la mine era pe dos. Tresărind la fiecare foșnet de foaie, am traversat parcul gălăgios și am ajuns acasă, unde pisica încă toarcea ca gândul meu continuu
Cum o cheamă? Cea mai banala întrebare nu am cugetat s-o pun.
De supărare, mă imaginez din nou pe front, dar în bătaia pustii, nu în spatele ei.
Am inima rece ca o scară de piatra. Numai un vin fierbinte că o seara de vara poate sa o incalzeasca.
Din păcate, sunt îmbătat deja. Dar cu un vin rece. Vinul meu e tulbure și e cu portocale.

Cum înveți să trăiești cu regretul?

Unde ai fost toată viața mea?
Mă apuc de băut cafea cu portocale deși vomit nu mai cât mă gândesc la combinația asta

Tipule, stii ca-mi place cum scrii? Nu ma intereseaza intrebarea, dar consum cu mare placere continutul. Esti un soi de artist al cuvintelor. Bravo
Ps: ador orice forma de arta, asa ca ai un subscriber asigurat.
Cheers

Nu știu dacă ultima este o întrebare retorică sau nu, dar am să îți dau un răspuns: așternând în cuvinte emoțiile și stările asociate cu regretul.
Foarte frumoasă creația ta!

Poate că el este acolo, undeva departe. Nu știu dacă se gândește la mine, dar eu sigur o fac pentru el. E atât de complicat sa vezi cum întreaga viata se transforma într-o anomalie, doar din cauza ta. Iar vocea ta tulburătoare cu atingerea nocturnă au dispărut îndată, de parcă a ta nevasta te știe unde ești, de parca eu as fi amanta aia bună din povesti. Dar zici ca n-ai nevasta, cu toate astea, mă ocolești. Am fost de-ajunsă o noapte, acum nu mă,, iubești"
Și orice naș își are nașul, mai bine ca în basme, cu chefuri mari, lăutărești, unde femeile-s pe ales, căci viata-i una și Amara, înmuiată în sticla de parfum, ale cărei cioburi, îți spun acum,, Drum bun"!