Ati simtit vreodata ca iubiti atat de mult o persoana incat sa nu puteti face fata fara el/ea? Acel gen de iubire puternica.
Si daca peste ceva vreme v-ati despartit si ati simtit ca.pur si simplu nu mai aveti un scop in viata...cum ati depasit momentul?

Pot spune ca am trecut prin aceasta problema si inca ma confrunt cu ea.Desi a trecut ceva timp de la despartire inca il iubesc foarte mult si din clipa in care fiecare a luat-o pe drumul lui nimic numai e frumos in viata mea.Viata mea avea un sens doar alaturi de el. Odata cu plecarea lui nimic numai este pentru mine.
L-am iubit, il iubesc si il voi iubi intotdeauna.Este singura persoana care mi-a aratat ca viata are un sens, care a fost alaturi de mine nu numai in momentele bune, ci si in cele rele.Persoana care ma ridica cand simteam ca n umai am nici o purere, persoana care m-a facut sa zambesc si sa fiu fericita cu adevarat.Persoana care m-a invatat sa iubesc cu adevarat si care din pacate nu m-a invatat un singur lucru si anume cum sa traiesc fara el.
Inca nu am depasit acel moment, poate candva voi fi mai bine insa niciodata nu il voi uita, va avea mereu un loc special in inima mea si tin sa ii multumesc ca a fost langa mine candva si ca m-a invatat atat de multe lucruri

Incerc cu greu sa trec peste.

Da.Extrem de greu.Dar niciodata n-am simti ca n-am vreun scop in viata.Am depasit momentul.

Da. Nu l-am depasit.

Da, pot spune ca am trait acele momente de care vorbesti tu, dar problema este ca eu nu am depasit acel moment. Este prezent in permanenta in viata mea. Se spune ca "Cu timpul ranile incep sa doara din ce in ce mai putin pana se asterne uitarea". Daca iubesti in zadar o persoana este foarte greu sa treci peste. Cel mai rau fel in care simti absenta cuiva, este sa stai langa el/ea si sa simti ca nu va fi niciodata al tau/ta.

Pai... da. Am iubit asa pe un baiat care s-a purtat groaznic cu mine. In fine, e un sentiment oribil.

As incerca sa stau cu prieteni carema fac sa zambeesc.

Mi-a fost extrem de greu.

Da. Inca nu am putut trece peste. Am inceput sa ies mai mult cu prietenii, sa fac mult sport. Trebuie sa gasesti pe cineva cu care sa vorbesti sa iti descarci mereu emotiile, cineva de incredere. Cam asta am incercat eu sa fac si incepe sa dea roade. Multa bafta

Hei! Buna! Stiu ca esti de parere ca el e singurul baiat din viata ta, singurul pe care-l vei iubi vreodata si tot asa, dar te inseli. Si eu am trecut prin starea ta, m-a parasit dupa vreo 14 luni de relatie. Totul a fost oribil. Ma mai parasise de cateva ori dar, la insistentele mele, ne-am impacat. Plangeam in fiecare zi ca "nu putea vorbi cu mine", de fapt nu prea cred ca vroia. Mi-a promis multe lucruri pe care se pare ca le-a uitat. Ideea este ca am suferit enorm dupa el, m-am umilit in fata lui foarte mult si tot degeaba. Acum, dupa vreo 2 luni de la despartire, pot spune ca ma simt impacata oarecum. Asa-zisa vorba "timpul le vindeca pe toate" este adevarata. Cum ajutorul lui Dumnezeu, cu timpul, o sa treci peste si o sa realizezi ca adevaratele prioritati in viata sunt familia, prietenia adevarata (nu ma refer la o relatie cu cineva) si scoala. Atat! Nimeni nu trebuie sa fie mai important decat ele pentru ca nu avem varsta necesara la care sa ne casatorim, ca sa zic asa, pentru ca prioritatea noastra sa fie "iubitul". Daca vrei sa vorbesti cu mine, eu sunt dispusa sa te ascult si poti sa-mi lasi un mesaj cu adresa ta de e-mail. Viata merge mai departe, o sa-l uiti, crede-ma pe cuvant! Baieti mai sunt. Important e sa te respecti pe tine, sa-ti pastrezi demnitatea si sa nu te umilesti in ultimul hal in fata nimanui pentru ca, la un moment dat, n-o sa te mai recunosti. Suntem fete asa ca trebuie sa ne respectam! Si zambeste pentru ca nimeni nu-i frumos cand plange. Asa cum se spune, "nu stii cine se poate indragosti de zambetul tau"!