Avortul la 16 17 ani! Voi mamele ce a`ti face daca fiicele voastre ar ramane insarcinate?

Avortul trebuie judecat in functie de circumstante.

Sa ma fereasca Dumnezeu de asa ceva, insa nu cred ca mi-as pune copilul sa avorteze intrucat stiu ce riscuri implica un chiuretaj uterin.

Mi-as educa fiica sa stie ca atunci cand e momentul sa nu ii fie teama sau rusine sa foloseasca contraceptie. Sa intrebe si sa se informeze.
Insa in cazul in care totusi s-ar ajunge la o sarcina la o varsta atat de frageda cred ca as opta pentru un avort.
Nu o spun cu inima deschisa, pentru ca avortul pentru mine este ca o crima, insa pun avortul in balanta cu a da pruncul, a-l parasi intr-un centru si cred ca e mult mai rau ca acel copil sa traiasca cu lipsuri si in cine stie ce conditii.

As vorbi cu ea inainte sa faca greseala asta. Daca nu as apuca sa vb cu ea inainte, as ajuta o dupa moral si i -as fi alaturi

Nici eu nu sunt mama, dar, daca as fi, si daca fiica mea ar fi intr-o asemenea situatie, in nici un caz nu as lasa-o sa faca un avort. Din contra, as face tot posibilul sa o sprijin si material si moral.

Eu nu sunt mama, dar cred da, daca as fi, cu siguranta mi-as educa fiica asa cum ar trebui si nu s-ar ajunge aici.

Nu sunt mama, dar voi fi intr-o buna zi.Cu siguranta sunt 100% impotriva avorturilor. Cea mai buna combatere e prevenirea! Asa cum am fost si eu invatata, asa-mi voi invata, daca voi avea, fiica sa nu ajunga aici.In zilele de azi, exista foarte multe metodele de protejare.
De ce sa ajungi in situatia de a omori un suflet nevinovat, cand poti folosi niste banale pastile anticonceptionale?

Am mai vazut o intrebarea de-a ta, si...inteleg de ce pui asemenea intrebare.

Grea intrebarea... oricum la varsta de 16 ani nu esti capabil sa cresti un copil, nici dpdv material nici spiritual. Aici intervine cel mai mult sprijinul din partea parintilor, sau dimpotriva, refuzul categoric al acestora de a accepta si ajuta fiica ramasa insarcinata. Practic ei sunt cei care resimt acest lucru. Daca se naste copilul, ei sunt cei care vor trebui sa aiba grija de el daca isi doresc ca fiica sa continue studiile si sa nu isi rateze viata avand grija de un copil care nu ar fi trebuit facut atat de prematur. Avortul e varianta cea mai simpla, nu se mai naste copilul dar poate avea repercursiuni asupra sanatatii fiicei si multi considera acest gest imperdonabil. Ar trebui cantarite bine toate variantele...si sa se incerce a nu strica relatiile fiica-parinti. Daca fiica a gresit, pe undeva este si vina parintilor. Chiar daca acestia vor sa recunoasca sau nu.

Eu am nascut la varsta de 17 ani.Acum am un baiat frumos, o casa, un loc bun de munca.Parintii m-au sustinut, binenteles, caci fara ei nu as fi reusit. Mi-am continuat studiile si am avut noroc de profesori si prieteni intelegatori. Exista viata si dupa sarcina la 16-17 ani si de multe ori e mai frumoasa deoarece apropie parintii de copii si viceversa, iar adolescentul invata sa fie responsabil nu doar pentru el, ci si pentru micut.

Au am discutat cu o tanara si imi zicea ca daca nu esti pus in situatie poti vorbi, asa ca daca ti-ai inceput viata sexuala inseaman ca ti-ai asumat si aceasta responsabilitate a unei sarcini nedorite, pentru constiinta si umanitate ta, nu avorta si cinste tie daca pastrezi copilul si il cresti cu toata dragostea.

Doamne!
Eu nu mi'as avorta copilu' pentru orice in lume. Pot sa mor eu, dar copilul niciodata nu-l voi avorta! Pot sa am si 50 de copii niciunu' n'o sa'l avortez. Daca uh ai copil sa nu avortezi.Vei face un mare pacat.Crede'ma.Stii tu, fete din ziua de azi.Isi avorteaza copilu' apoi bocesc dupa el. Femeii inconstiente.Deci draga mea, daca vei avea copil/ai nu-l avorta. E un suflet mic dar peste cativa ani va ajunge un suflet mare si cu sentimente mari! Daca vei stii sa'l educi, copilu' tau va asculta de tine, si te va iubi, si v'a fii langa tine la orice moment.Va plange dupa tine, se cearta cu tine dar tot copilul tau ramane toata viata ta pe care o traiesti.

Flavia; f... ul la 20-22 de ani.nu avortul la 16-17. avortul la 16-17 este o prostie si o iresponsabilitate, a celei care ajunge acolo.

,, Spune-ti Nu avortului, dati o sansa vietii!,, sunt implicata intr-un astfel de proiect si imi permit sa iti ofer un sfat sau o, opinie atat formala cat si personala:avortul nu este o simpla extirpare aparent nesemnificativa a unei celule ce ne incomodeaza planurile pe viitor, o celula este o viata, cu atat mai mult un embrion. Un subiect foarte dezbatut in tabuur-ile feminine, il reprezinta,, instalarea vietii in uterul mamei,, inca din momentul fecundarii ovulului, de catre spermatozoid, celula-ou sau zigotul ia nastere,, prinzand,, viata, unori atat de incomoda pentru tati, deci dragelor nu credeti ca inainte de 2-3 saptamani in pantecul vostru nu exista viata, aceasta incepe din momentul reproducerii.Raspunsul meu este catgoric si prompt Nu! Un avort reprezinta o crima din toate punctele de vedere, atat morale cat si teologice, nu circumstantele atenueaza gravitatea faptei, mai putin presiunile sociale si financiare, o mama va dainui onorabila dincolo de crize economice si lipsuri, iar o viata va trai etern in sufletul acesteia, nimeni nu are acest drept, indiferent de circumstante, nimeni! Din punct de vedere personal, raspunsul meu ar fi acelasi, clar si cert, Nu, deoarece sunt una dintre nefericitele soartei ce nu au fost binecuvantate cu acest dar nobil, de a naste, de a fi, fertile, pentru mine un copil reprezinta o minune, un sens, un contur, o implinire apogeala, orice si-ar putea dorii o femeie o poate bucura, dar fericirea adevarata nu o poate cunoaste ucigand cu voie propria sa viata, un copil nutrit in propriul pantec
ei!

Avortul NUI este solutia...desi nu am decat 17 ani, sunt impotriva avortului.nu as putea sa-mi ucid cu atata cruzime propriul copil. iar daca fiica mea ar ramane insarcinata NU as las-o sa faca avort pentru nimic in lume.as sprijni-o atat moral cat si material. Spuneti NU avortului, orice fiinta merita sa traiasca

As ajuta-o si as lasa-o sa pastreze copilul!
Doar nu vrei sa o las sa faca avort... ce mama ar mai fi si asta?
e... daca nu a stiut sa se protejeze...DOARTA SI DESTINUL!
A mancat-o si s-a scarpinat rau de tot!

Ideal ar fi sa nu ajungi intr-o astfel de situatie, relatia intre fiica si mama trebuie sa fie una cat mai deschisa si sa se discute si subiecte ce tin de viata sexuala si relatii. Daca esti insa intr-o astfel de situatie trebuie sa te gandesti ca esti la randul tau un copil, trebuie sa iti continui scoala, trebuie sa ti cont si de faptul ca nu ai un venit personal si doar daca familia ta accepta acest lucru si sunt de acord sa te ajute in cresterea copilului si ideal ar fi ca si tatal sa participe la asta. atunic poate fi si asta o varianta fericta.Ca si mama in nici un caz nu te-as acuza, doar te-as sprijini moral si fizic; insa depinde de relatia mama fiica...cum spuneam mai sus daca este o relatie deschisa bazata pe comunicare atunci nu ar avea de ce sa se ajunga aici insa daca exista conflicte certuri diferente de mentalitate atunci este mai dificil. Avortul nu cred ca este o solutie, eu personal accept avortul doar daca exista problme de sanatate ale mamei sau ale copilului si atunci ar fi o ultima solutie, insa ar fi bine sa mergi si la un consilier sau la un psiholog daca mama chiar nu iti ofera nici un fel de sprijin. Exista psihologi scolari, exista centre maternale, si protectia copilului. Poti sa nasti si sa dai copilul spre adoptie si tu sa-ti continui studiile, insa pentru un sprijin si unsfat mai bun apeleaza la consiliere.