Azi am aflat ca bunicul meu, pe care il iubeam enorm, a murit.
Nu stiu ce sa fac, simt ca vreau sa mor, nu stiu de ce mi se intampla asta tocmai mie, de ce trebuie sa pierd oameni pe care ii iubesc?
Intrebarea mea este:Cum pot trece peste asta?

Gandeste pozitiv!
Cu toate ca ai pierdut o persoana foarte draga(stiu ca iti este greu), este bine sa stii ca ea(el) nu sufera, este intr-un loc mai bun.
Cand plangi, plangi de fapt pentru tine, deoarece iti va lipsi mult.
Trecerea in nefiinta este un lucru normal si care nu poate fi evitat.
Cu toate ca doare, gandeste-te la faptul ca bunicului tau nu i-ar place sa te vada asa, ar prefera sa fii vesela, dar sa nu il uiti niciodata.
Gandeste-te cum era in viata, incearca sa fii cum ar fi vrut, si poate te vei simti mai bine.
Imi pare sincer rau!
Condoleante tie si familiei tale!

Totul va trece.in viata nu se intampla numai lucruri dar trebuie sa trecem peste orice si oricine.in viata exista multe obstacolo.condoleante

Hey.condoleantze!

Reseamneaza-te cu gandul ca nu "ti se intampla asta tocmai tie" asa cum ai zis...ni se intampla tuturor!

Doar gandeste-te ca e intr-un loc mai bun! Curaj!

Salut, stiu e o perioada forte nasola dar va trece si in cet in cet il vei uitat dar vei avea momente in care ti-l vei aminti si iti va feni sa plagi dar asta e viata merge intainte, si tu cand o sa ai copii si copii dai o sa aiba copii si vei fi bunicuta si vei muri su nepotii dai o sa planga dupa tine deci asta e cursul vieti.
PS:o sa ajungi bunica daca nu vine sfarsitu lumi in 2012

Nu te flata, nu esti asa speciala.se intampla si altora.ai sa treci in orice caz. vrei sa stii cum sa treci mai usor.gandeste-te ca nimeni nu e nemuritor si poate ca bunicul tau e acum intr-un loc mai bun(da, am vazut vreo 2 filme!).acu serios, indoapa-te cu ciocolata.

Si mie mi-a murit bunicul inainte cu cateva zile de Craciun.Stii ce zicea Preasfintitul Bartolomeu? "Moarte e o punte" sau "Moartea e o splendoare". Stiu ca nu o sa incalzeasca cu nimic vorbele astea, dar parca mie mi-au dat curaj.Si mie mi-a fost greu. Bunicul era paralizat de 3-4 ani la pat.In ultima zi cand am venit de la scoala eram foarte happy.dar cand l`am vazut pe el cum abia mai sufla si pe toti cum stateau langa el tristi n`am mai avut cuvinte. Dupa catva timp am auzit ca a murit.Parca Cerul cadea.Pur si simplu am cazut jos in mijlocul holului si nu m`am mai ridicat o dupa amiaza intreaga de acolo.Stiu ca e greu.Am trecut peste gandindu`ma ca poate lui ii e mai bine acolo sus, decat aici unde doar suferea.
Nu stiu cum poti trece peste.Nu sunt in masura sa spun asa ceva.Pur si simplu spun ca te inteleg,ca asta e voia Lui, ca bunicul tau e inca cu tine, desi acolo sus.
Sincere condoleante!

Sincere condoleante!
Incearca sa te rogi pentru sufletul lui si adu-ti aminte de el cu bucurie.Simte si crede ca inca este in viata, dar plecat intr-o calatorie lunga...
Suntem muritori cu toti, asta e viata!

Daria,in primul rand imi pare sincer rau pentru bunicul tau. Dumnezeu sa-l ierte si sa aiba grija de el acolo sus!

Sunt 3 momente esentiale in viata fiecarui om,nasterea,casatoria si moartea. Ultimul e dureros,extrem de dureros,ne e foarte greu sa ne despartim de oamenii dragi,dar parca mai tare doare cand n-i ia Dumnezeu la el.
Sunt sigura ca bunicul tau nu te vrea trista,nu vrea sa iti distrugi sufletul acum pentru ca el a plecat,ci vrea sa-ti amintesti zambind de el,si e multumit ca ti-a lasat amintiri frumoase.

Timpul o sa vindece, roaga-te si vorbeste-i bunicului cand ti-e dor de el, te aude.
Bafta.

Bună.
Condoleanțe sincere și fii puternică!
Pa, pa.

Bună.
Trebuie să fii puternică şi să te gândeşti că se putea întâmpla ceva şi mai rău de atât.
,,Şi când simţi că mori de singurătate, de disperare sau de iubire, celelalte împlinesc acest cortegiu infinit dureros.Sentimentul că nu mai poţi trăi după astfel de vârtejuri rezultă şi din faptul unei consumări pe un plan pur interior."
În concluzie, oamenii care trăiesc pe un plan exterior sunt salvaţi de la început; sunt transparenţi, se deschid, comunică.
Fă şi tu acelaşi lucru.

Sincere condoleanţe şi încearcă să fii mai optimistă!

Condoleante! imi pare sincer rau,chiar daca nu te cunosc. Pierderea unui om drag,mereu trezeste in noi tot felul de sentimente,pe care multi dintre noi le trecem cu mare greutate si suferinta,insa eu cred ca bunicul tau e mereu alaturi de tine,te vede,te aude,si cred ca nu e fericit cind te vede ca esti atit de trista. Spune o rugaciune, aprinde luminari, ca sufletul lui sa-si urmeze in pace si tichna drumul lui catre ceruri.Si nu uita, moartea face parte din viata, ne nastem ca sa murim! Mult noroc si numai bine!

Buna! Stiu prin ce treci.Si eu am pierdut cea mai draga fiinta din viata mea:bunicul.Va jur ca nu am iubit-o pe mama mea,nu l-am iubit pe tatal meu,cum l-am iubit pe el. Dintre toate persoanele dragi, pe el l-am iubit cel mai mult, l-am iubit cel mai mult in viata.Pe data de 12.04. 2010 am aflat ca persoana cea mai draga mie, a decedat.Pamantul s-a cutremurat, iar din clipa aceea nu mai sunt buna de nimic.I-am compus poezii, si nu il pot uita.Stau si ma uit la poze cu el, si nu-mi vine sa cred.Cu lacrimi in ochii am mers la inmormantarea lui,si cand l-am vazut in cosciug,am crezut ca viata mea acolo se sfarseste, nu m-am putut oprii din plans, iar ziua aceeia a fost si va fi cea mai trista zi din viata mea de cand m-am nascut.Eu am o poveste de viata nu tocmai placuta, dar nu vreau sa vorbesc despre asta.Si el m-a crescut de mititica.Si cand am vazut la cimitir ca oamenii ii toarna vin si arunca cu pamant pe cosciug am urlat de durere, m-am tras de par nu mai stiam ce sa fac si toti oamenii nu stiu ce sa imi faca, cred ca nu a mai plans nimeni cum am plans eu.Este ceva tragic sa pierzi persoana cea mai draga, pentru mine era cea mai draga persoana.Condoleantele mele pentru familia ta! Imi pare rau pentru toti! Dumnezeu sa-i ierte sa-i odihneasca in pace!