Bună!

Ajutați-mă, vă rog. Am o mare problema: ma confrunt cu un complex de inferioritate greu de suportat. Dintotdeauna am fost mai timidă, tăcută, nu mi-am impus punctul de vedere și am avut puțini prieteni. Sursa acestui complex de inferioritate? Relațiile defectuoase din familie, faptul că 17 ani de zile am fost nevoită să suport certurile, bătăile și scandalurile tatălui meu. Am avut enorm de suferit. La 15 ani, am dat-o în bulimie. Acum am depășit-o parțial. Sursa? Cea de mai devreme. Da, din cauza lor eu am devenit bulimică, din cauza faptului că nu găseam alt refugiu decât în frigider, când eu de fapt, trebuia să umplu golul din suflet. Și da, mă consider grasă. 1.60 și 53 de kg. O greutate normală, după spusele medicilor, ale voastre, ale tuturor. Ei bine, eu mă văd ca și cum aș avea 100kg.

Am o stare de proasta dispozitie azi. Colegă-mea, doar pentru faptul ca e de la oras si are mai multe fițe-n cap, face tot timpul pe deșteapta și încearcă să mă ia peste picior. Nu-i permit, dar azi chiar m-a scos din sărite, pe langă faptul că ma durea foarte tare capul. Din cauza ei, am plecat la ultima ora. Nu vroiam sa o mai aud sau sa-i mai văd fițele.

Ajutați-mă, vă rog! Cum să fiu mai îndrăzneață și să îmi fac mai mulți prieteni? Cu complexul de inferioritate ce mă fac?

Multumesc din suflet! Dau si fundita! happy

Daca cineva doreste sa-mi dea add pe mess, id-ul meu e: c.inferiority
O zi placuta!

Citeste carti.Fi tu insati.
Uite un site care sper sa te ajute:http://familie-relatii.acasa.ro/......-8782.html

Da-i o palma peste ochi colegei tale. Apoi nu vei mai avea probleme niciodata, nici cu ea nici cu nimeni altcineva. Si daca tatal tau mai da in tine, mergi la politie. Daca stai si te plangi pe website-uri nu vei ajunge prea departe. Fa ceva...si increderea o sa vina de la sine. Mult success

Schimba-ti id-ul in superiority :*

Bulimia si anorexia nu sunt boli pe care sa le tratezi cu solutii-minune gasite pe net. problemele emotionale sunt atat de inradacinate, incat nu se pot rezolva in cateva zile. uneori ai impresia ca totul merge spre bine si ca ti-ai revenit sau chiar ca ai gasit raspunsul la intrebari, ca dintr-o data sa realizezi ca te confrunti cu acelasi rau pe care credeai ca l-ai invins. cea mai buna solutie ar fi sa mergi la un psiholog (bun). dar sedintele sunt scumpe. daca nu ai o problema cu banii, atunci asta ar fi cel mai important lucru pe care l-ai putea face imediat. daca, in schimb, psihologul nu e o alegere, atunci ar fi mai multi pasi pe care i-ai putea urma: 1. constientizeaza-ti problemele (toate!) si scriele clar undeva (jurnal, net oriunde ti se pare ca e un loc intim si sigur). 2. nu te grabi, incearca sa infrunti pe rand cate o problema, de la cea mai usoara, la cea mai dificila. mai exact, asaza-le intr-o ordine si alege un anumit timp pentru a te ocupa de fiecare in parte (de ex. martea, joia si sambata mergi la o sala de sport singura, fara prietene, doar un timp pentru tine personal; o seara rezerva-ti o ora de iesit la o cafenea cu o prietena buna sau de mers pe un traseu/faleza/parc mereu acelasi, pentru a medita... etc. orice idee iti vine ar putea fi buna). 3. incearca sa gasesti o persoana (psiholog, preot, batran, tanar... oricine crezi tu) cu care ai putea fi sincera 90%. nu te autosugestiona ca asa ceva nu exista. chiar daca nu gasesti, cauta pana cand o sa o descoperi. 4. nu stiu daca la tine merge, dar incearca sa urmezi o tehnica dintr-o carte de dezvoltare personala care te impresioneaza (se gasesc gratis la biblioteca) gen A. Robbins, Descopera forta din tine. 5. Daca nimic nu merge, nu renunta. Oricate solutii ai cauta si incerca, oricate piedici se vor ivi, tu s-ar putea sa nu reusesti sa le invingi. Totusi, pana la urma, solutia corecta este sa nu renunti. Gandeste-te la tine ca la un sportiv intr-o olimpiada. Si nu renunta.

Trebuie sa stai linistita, trebuie sa gasesti pe cineva care te apreciaza, stiu ca e greu, dar nu e imposibil, si eu sunt o persoana singuratica si uneori ii greu, dar mai bine singur decat cu oameni falsi

Mai multi prieteni? nu cred ca e o idee prea buna!(vorbesc din experienta)

Ai o varsta la care personalitatea ta se formeaza. Nu trebuie sa te simti inferioara, singurul lucru pe care trebuie sa il faci este sa iti faci curaj sa vorbesti. LA 17-18 ani toti vor sa iasa in fata cu ceva. Poti incerca cand esti acasa sa incerci sa ai un dialog in fata oglinzii imaginanduti ca te certi cu colega ta, unde ai spui tot ce altfel nu ai curaj sa spui cu voce tare. Cand se m-ai ia de tine incearca sa o p[rivesti in ochi, nu pune capul in pamant si spune-i exact ceea ce ai sa ai spui, stai linistita nu te mananca nimeni daca vorbesti. Lumea te judeca dupa felul cum te imbraci si cum vorbesti cel mai adesea... Daca vrei sa faci ceva in viata asta trebuie sa iti faci curaj sa iti spui punctuld e vedere, asa o sa iti castigi respectul!

Cel mai bine este sa vorbesti cu cineva, sa te descarci, sa fii calma. Dupa aia incearca sa fii mai indrazneata cu lucruri minore. Apoi nu mai manca, stiu ca e greu dar incearca. Daca nu ai cu cine vorbi da-mi add la messenger.

Daca te simti inferioara si nu esti multumita de tine,incearca sa faci un mic efort,cum ar fi sportul, sa te ambitionezi sa slabesti,sa nu mai mananci mult.
In legatura cu timiditatea,eu sunt la fel.e ceva genetic mai mult ca sigur. Sigur semeni cu unul dintre parinti. Ce pot sa spun, exerseaza.fa-ti prieteni mai mici, si incearca sa te faci "superioara" lor.pana cand o sa inveti ideea cu ceilalti de varsta ta. e putin ciudat,dar nu ai decat sa incerci. Nici eu nu sunt prea sociabila, daca nu va functiona nimic, nu te mai straduii sa incerci.pana la urma tine de caracterul tau si nu vei putea schimba asta. succes!

Putem sa vorbim si pe mess daca iti manifesti acordul aici.e destul de mult de discutat nu pot sa raspund punctual la o astfel de problema dar vreau sa te ajut.Printre altele nu ar strica sa urmezi un curs de EQ-inteligentas emotionala.