Buna, am 13 ani si am o mica problema legata de familie. Nu e atat de mare, se putea si mai rau dar imi afecteaza viata de zi cu zi. Parintii mei au divortat acum 2 ani, timp in care nu aveam Facebook. Acum mi-am instalat, si am dat pe profilul mamei mele. Am vazut postari din 2015 cu familia mea, cand eram toti fericiti etc. Nu stiu de ce, mi se pare ciudat ca fix acum mi-am dat seama cat de mult ma afecteaza un divort. Acum mi-am dat seama ce am pierdut, ce am avut, cat de idioata am fost ca nu m-am bucurat de acele clipe, crezand ca le voi avea mereu. Nu se mai poate face nimic, mama este casatorita si tata la fel. Insa vreau sa fiu ca inainte, nepasatoare, ca si cand nimic nu s-a intamplat, insa de cate ori vad pozele si imi amintesc incep sa plang fara sa vreau. Va rog, spuneti-mi cum sa trec peste, ceva ce sa ma tina ocupata, orice care mi-ar lua gandul sau cel putin sa nu ma mai afecteze atat de mult. Va fi usor, sunt obisnuita sa stau departe de parinti, nu am nevoie de afectiune sau iubire, doar de ceva care ma face sa accept tot ce se intampla si sa nu-mi mai pese

E normal să te afecteze divorțul părinților, radarul tău interior
îți spune că asta n=ar fi trebuit să se întâmple. Ca să treci peste mai bine vorbește cu Dumnezeu și mulțumeste-i că El e un tată care nu te părăsește niciodată și nu va renunța pentru nimic la dragostea lui pentru tine.

Elimină cauza, şi anume nu te mai uita la cea poză de pe profilul mamei tale.
Un divorț te afectează oricum, aşa au făcut şi părinții mei dar în cazul meu ei nu şi-au refăcut viaţa personală, şi au rămas buni prieteni
Dar tu unde locuiești în prezent, dacă nu e prea directă întrebarea?

Poveștile altora despre divorț îți vor îndepărta durerea.
Nu ești singura afectată de divorț. Jumătate din "oamenii" care se căsătoresc divorțează 100%; iar cei care nu divorțează trăiesc certați în aceeași casă; iar care merg mai departe ajung să-și împlinească juruința de la starea civila care spune "până când moartea ne va despărți", și se se omoară între ei.
Oricum ar fi, oamenii care divorțează sau care trăiesc certați -deci si unii și alții trebuiesc omorâți; ceilalți nu mai trebuie omorâți că deja se omoară între ei (poate acela care a rămas în viață să fie căutat).
Se ajunge la divorț pentru că fiecare se căsătorește din egoism, pentru binele și fericirea proprie, și nu pentru binele și fericirea partenerului de viață. Și dacă unul din partenerul de viață nu mai satisface nevoile celuilalt, ajunge să fie exclus din viață.
(Este la fel ca și statul român care în loc să contribuie la binele și fericirea populației, el stoarce de la populație tot ce mai are aceasta ca să trăiască).
Îmi aduc aminte că eram pe clasa a 1-a sau a 2-a pe timpul lui Ceaușescu, și când veneam acasă de la școală nu puteam să intru în casă pentru că "ai mei" se băteau în casă, și se auzeau de afară farfurii sparte. Eram rupt de foame și mă făceam că mai stau pe afară la joacă cu alți copii. Și stăteam până seara târziu când se întuneca. Toate luminile erau stinse, iar la "noi" erau încă luminile aprinse. Copii se duceau și ei în case, iar eu încă mai stăteam afară; pentru că afară era mai bine. Degeaba a făcut tata pușcărie, că tot nu se potolea. Bine că au divorțat că altfel se omorau ca chiorii.
Am studiat cazurile de divorț și am ajuns la concluzia că cei care divorțează trebuiesc uciși, deoarece, cum am zis mai sus, ei lasă egoismul să pună stăpânire pe ei. Căsătoria -chiar dacă nu ar exista Dumnezeu- ea trebuie privită ca fiind sfântă, adică cu o extremă responsabilitate. Și cine nu este în stare de aceasta responsabilitate, atunci ori să nu și-o asume, ori să fie ucis. E liber fiecare partener să-și aleagă din acestea două. Dar căsătoria trebuie făcută întotdeauna pentru binele celorlalți din familie. Nu degeaba este scris în Biblie că nu toți le este dat să se căsătorească. Iar aceia cărora nu le este dat să se căsătorească, se căsătoresc și ei. Astfel apare nenorocirea.
Expresia "nu le este dat să se căsătorească" se referă la faptul că nu toți oamenii sunt dispuși să renunțe la eul lor, la egoismul lor, și se căsătoresc pentru binele lor. Dar așa, toți oamenii au dreptul să se căsătorească; doar că cei mai mulți sunt puturoși și nu lupta cu eul lor, ci cu partenerul lor.
Căsătoria "este dată" doar acelor oameni care caută binele celuilalt. Egoismul distruge viața personală dar și viețile celorlalți din familie. De aceea unui om egoist "nu-i este dat" să se căsătorească, pentru că el este calificat pentru această responsabilitate. La fel ca și șoferii care accidentează sau omoară oamenii; la fel ca și conducătorii care își nenorocesc propria țară și poporul în fruntea căruia s-au pus; la fel ca și meseriașii care știu să facă multe lucruri dar care la urmă îți vine să plângi de lucrarea care au stricat-o.
Când o să crești mai mare vei înțelege cum stau lucrurile. Dacă vrei să cunoști cum trebuie să fie o familie și să nu ajungi la divorț atunci când te vei căsători, atunci trebuie să citești cartea "Căminul adventist": https://www.viatasisanatate.ro/caminul-adventist
O găsești gratuit și aici: https://m.egwwritings.org/ro/folders/216
Dar și în aplicația EGW Writings 2 de pe Magazin play.

Îți recomand și cartea aceasta care o găsești numai pe site și numai în librăria SolaScriptura din localitatea ta: https://www.viatasisanatate.ro/iubeste-inteligent

In primul rand, felicitari pentru modul in care te exprimi la doar 13 ani. Esti mai articulata decat multi adulti. Asta-mi spune ca esti un copil inteligent caruia ii place scoala, ceea ce te va ajuta enorm in multe privinte inclusiv in aceasta situatie.

Divortul este intotdeauna greu pentru copil si nu este de mirare ca te afecteaza. Din pacate, parintii tai au decis sa faca acest pas si nu prea ai ce face decat sa accepti. Trebuie sa intelegi ca uneori relatia dintre doi oameni nu mai functioneaza, iar fiecare trebuie sa o ia pe un drum diferit. Si este mai bine asa, decat sa se transforme intr-o relatie plina de ostilitate si conflict.

Important este sa pastrezi legatura cu amandoi, si sa nu uiti ca ambii sunt si vor ramane parintii tai chiar daca fiecare si-a refacut viata cu altcineva.

P.S. Ignora complet raspunsul lui Zilog. Este o persoana cu grave probleme psihice.

Părerea mea este că acestă poveste este scrisă de către un robot cu inteligență artificială chinezesc.

DAR DACĂ AR FI SĂ FIE ADEVĂRATĂ:
Incerca să ii impaci unul cu celalalt
daca nu poti atunci mergi pana la mama ta daca ai stat cu tatal tau
si stai si cu ea, locuieste cu ea impreuna, daca vezi ca este mai bine cu ea de cât cu tatal tau sună la miliție si spune că tatal tau ti-se pare că se uită cam dubios la tine si nu stii ce intentii are si ca tu nu mai ai incredere sa mai stai cu el ca nu te mai simti in siguranta si ca ai vrea sa te muti cu mama ta.
dar imprealabil asigurate ca mama ta te poate tine la ea si pentru mai mult timp nu doar ca si musafir sa nu fii o povara pentru ea
daca nu are ce sa iti dea de mancare si haine si cazare si scoala pentru ca nu prea stie sa faca mare lucru si nu prea are servici din care sa puteti trai amundoi
atunci tine legatura cu ea si fai vizite
daca tu ai si ea nu are mai dui bani chestii daca tatal tau are multi bani si iti da
poti sa ii duci mamei tale in loc sa ii rispipesti tu.
Este grea viata asta
pe viitor o sa fii su tu manma si vezi sa iti iei pe unul de care sa nu te mai desparti ca sa nu mai treaca si copii tai prin ceea ce ai trecut tu
asa ca ai grija când o sa iti alegi tu sotul

poate ca Dumnezeu te-a trecut prin asta in mod intentionat ca sa nu te desparti tu cand o sa fii tu maritata. ca sa inveti o lectie pe pielea altora si nu pe ata.

ce sa iti zic, incerca sa inveti din toate in viata ceea ce ai de invatat

Dacă... - Rudyard Kipling
De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău
Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină,
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău
Să nu-ţi pierzi nici-o clipă încrederea în tine
De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea
De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminţi.

De poţi visa, dar fără să te robeşti visării
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel,
De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării
Succesul şi dezastrul primindu-le la fel,
De poţi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut,
De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine,
Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut.

De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput
Iar dacă trupul tău, uzat şi obosit
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă
Numai prin străşnicia voinţei tale şi astfel,
Să steie peste veacuri aşa cum stă o stâncă.

De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă,
Te poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa
De nici amici, nici duşmani nu pot vreun rău să-ţi facă
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta,
Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare,
Să nu pierzi nici-o filă din al vieţii tom,
Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate,
Şi mai presus de toate - vei fi un OM, copilul meu!

Draga mea, la 11 ani nu puteai cuprinde toată importanța unui divorț. Nici acum, la 13 ani, nu poți, dar te afli în pragul adolescenței, o perioadă critică, de transformări cruciale, printre care și tendința de a vedea lucrurile deformat, din anumite puncte de vedere.
Tu spui că te-ai obișnuit să stai departe de părinți, că n-ai nevoie de afecțiune sau iubire. Nimic mai fals. Tocmai această nevoie te răscolește, fiindcă acum ai început să conștientizezi importanța căminului și a unei familii întregi. În plus, îți dai seama că nu se mai poate face nimic, și este cu atât mai dureros.
Ar fi o greșeală imensă să-ți negi sentimentele, să te minți pe tine însăți. Acceptă realitatea, chiar dacă e dureros. Va fi o perioadă grea pentru tine, dar înțelepciunea se naște din suferință. Gândește-te și ia în considerare și câteva ședințe cu psihologul școlii, sunt convins că te-ar ajuta.
Toate cele bune, sper să auzim de bine! Capul sus!

Daca doresti sa gasesti o ocupatie placuta, poti incerca sa citesti, sunt sigur ca iti place, avand in vedere ca te exprimi frumos.
Eu la varsta ta cresteam plante de apartament, se catarau pe la geamuri si faceau casa mai frumoasa. Aveam o colega de care imi placea si de abia asteptam sa merg la scoala ca sa o vad. Chemam pe la mine cate un prieten sa ne jucam pe calculator sau ca sa iesim sa ne plimbam.

Parintii tai poate ca au trecut peste problemele pe care le aveau, si in loc sa traiasca in trecut, si-au facut planuri de viitor, s-au casatorit si viata lor merge mai departe.

Acum plangi dupa acele poze vechi, mai tarziu vei plange dupa pozele tale din copilarie, adolescenta, poate chiar dupa hainele preferate care iti raman mici sau dupa colegii de la scoala, care cresc si ei, si isi vad de viata lor.

Nu are rost sa te lasi prada amintirilor, pentru ca e absurd sa traiesti in trecut, atata timp cat prezentul este aici in orice moment si te asteapta.
Motive de intristare poti gasi la tot pasul si suferinta face parte din viata. Inveti ceea ce se poate invata din suferinta si treci mai departe.
Incearca sa traiesti in prezent cat mai mult, chiar daca prezentul e mai greu si trecutul pare mai frumos. Totul trece, si rele si bune

Gândeștete ca sant mult mai fericiți cu cealaltă persoana cu care sant împreună! Când un cuplu nu se mai înțeleg nu mai exista comunicare în relație iubire sincera apare ura mai târziu! Sufereau mai mult dacă continuau sa stea împreună dacă nu divortau. Au luat decizia cea mai înțeleaptă părinții tăi! E bine ca au avut puterea sa lupte sa își refacă viata după divorț. Sant multe persoane care după divorț nu mai vor sa isi refacă viata prefera sa stea singuri!

Spune-le parintilor ca ai nevoie de psiholog. Te va ajuta cel mai bine sa treci peste aceste momente grele.