Buna este normal să te simți supărata și dezamăgita atunci când cineva te face să te simți vinovata sau nerespectata. Poate că îți va face bine să îți descarci emoțiile în cuvinte, scriind sau vorbind cu cineva în care ai încredere despre ce te deranjează.
Este important să înțelegi că părinții tăi au datoria de a te îndruma și de a-ți oferi îngrijire și îndrumare, dar asta nu înseamnă că îți pot permite să îți faci de cap sau să nu ții cont de regulile lor. Este important să înțelegi că ei îți doresc tot binele și îți iau decizii care, în opinia lor, sunt cele mai bune pentru tine, chiar dacă uneori poate că nu îți plac.
Este important să înveți să comunici cu ei eficient, să le spui când ceva te supără și să încerci să găsești soluții pentru problemele pe care le întâmpini împreună. Dacă totuși simți că nu poți vorbi cu ei deschis, poate că ar fi bine să vorbești cu un consilier sau cu un psiholog, care te poate ajuta să îți înțelegi mai bine emoțiile și să îți gestionezi mai ușor relațiile cu ceilalți.
Sper că aceste sfaturi îți vor fi de ajutor. Ține minte că întotdeauna poți înțelege mai bine o situație și poți găsi soluții dacă vorbești deschis și încerci să comunici eficient cu ceilalți
Din păcate mulți adolescenti trec prin aceste probleme, și tot ce poți sa faci este sa ii asculți, și sa iduri asta pana vei fi majora și te vei putea descurca singura
Sincer sa fiu, am trecut și eu prin atâtea episoade "furtunoase" cu părinții, dar am incercat sa remediez cumva situația și s-au mai diminuat problemele.
Și dacă situația ta e ciudata, sa o vezi pe a mea.Nu beau,nu fumez,sunt la locul meu,învăț bine,nu am anturaje aiurea,nu sunt genul sa fac probleme și încerc să fiu cat de bun,dar părinții mei nu prea s-au mulțumi, eu sunt mai introvertit de fel, mai retras, nu sunt extrovertit și ei ar vrea asa sa fiu, dar nu sunt conștienți că eu nu pot sa mă schimb peste noapte, daca așa am fost eu o viață ...nu mă pot schimba atât de repede, e imposibil.
Cât despre cazul tau, cam așa mai este sora mea, eu unul nu mai am probleme fiindcă sunt major acum și părinții mei nu prea-și mai bat așa tare capul cu mine, dar cu ea (ea are 13 ani )...e cam la fel,i se reproșează tot felul de chestii,dar macar la ea...ea e mai rebela și încearcă să o pună la punct,acum na, așa sunt părinții în general și ceea ce poți face tu e sa încerci să-ți înțelegi tatăl și dacă după ce ai incercat tot ce ți-a stat în putință și tot nemulțumit e, na, nu ai ce sa-i faci.
Ăștia sunt părinții, îți vor binele.
No, succes in a-i face pe plac!
Am trecut și eu prin așa ceva, chestia e că nu poți să faci altceva decât să-i suporți, maxim până la vârsta de 18