am 16 ani si sunt baiat. Cand aveam 5 ani tatal meu a murit si de atunci mama a trebuit sa ne ingrijeasca singura pe mine si pe fratele meu geaman.
Acum cateva luni mama si-a gasit un barbat(ea are 45 si el 47), care la inceput mi se parea ok, si mie si fratelui meu(Emil). Dar acum a devenit un bulangiu si stiu ca vrea sa profite de mama, dar ea nu intelege, nu mai vorbeste cu noi, si cand vorbeste doar ne cearta. Nu se mai intereseaza de noi la scoala, nu mai face nimic, are ochi doar pentru el.
Noi am fi de acord daca ala nu si-ar bate joc de mama, sa stea mai mult cu el...

Nu stiu ce sa fac, Emil mi-a propus sa plecam daca ea nu ne mai vrea, dar eu zic ca trebuie sa fim alaturi de ea, sa incercam sa o intelegem. Chiar ma doare cand o vad asa, daca ati putea sa imi dati un sfat, ce credeti ca este mai bine sa facem, sa plecam sau sa ramanem indiferent de conditii! Multumesc anticipat!

Indiferent de conditii cred ca mai bine ar fi sa ramaneti alaturi de ea, gandeste-te atat tu, cat si fratele tau ca ea este singura voastra alinare, totusi o mica fuga la bunici sau alte rude de-ale voastre ar fi o solutie, asa va veti da seama daca pe mama voastra o doare sufletul sau nu.Bafta!

Daca plecati nu o sa realizati nimic.

Imi pare rau pentru tine si pentru faptul ca esti nevoit sa dai piept cu greutatile vietii de la varsta asta.Viata nu e corecta, dar trebuie sa o acceptam asa cum este
Se vede ca deja ti-ai format o gandire rationala datorita maturizarii bruste.Ramai alaturi de mama ta, are nevoie de voi chiar daca nu isi da seama de asta.Si voi aveti nevoie de ea.Incercati totusi sa pastrati o relatie buna si cu tatal vitreg.Niciodata nu va lua locul tatalui vostru defunct dar sunt sigura ca el si-ar dori sa fiti o familie unita

Buna! Nu fuga este solutia, caci, daca am fugi la fiecare incercare nu am mai rezolva nimic, trebuie sa vorbiti deschis cu unul dintre bunici care are trecere in fata mamei si sa vorbeasca cu liniste si rabdare, sa o faca sa inteleaga ca voi nu ii stati in cale, ca are dreptul sa isi refac viata dar nu cu pretul fericirii voastre, ca trebuie sa va ingrijeasca si sa va asigure un viitor, dar pentru asta trebuie sa se trezeasca la realitate, ca dragostea nu inseamna uitare, ci dimpotriva.SUCCES si astept vesti bune

De ce spui ca acest barbati profita de mama voastra?
Nu cumva e gelozie din partea voastra si nu-l puteti suporta pe omul respectiv pentru ca nu e tatal vostru si aveti impresia ca v-a furat locul in sufletul mamei?
Da-ne mai multe detalii.

Plecarea nu este o solutie. Cel mai bine este sa ramaneti langa mamica voastra si sa'i aratati ce face acel om din ea. Sa'i aratati (prin faptele si comportamentul lui), nu sa'i spuneti pentru ca, dupa cum ai spus si tu nu va crede cand ii povestiti. Incercati sa'i deschideti ochii pe alta cale. Trebuie sa tineti cont ca s-a chinuuit atata amar de vreme singura sa va ingrijeasca si ca simte acum nevoia unui suflet langa ea. Are nevoie de o vorba dulce si o mangaiere tandra si probabil se rgaseste in acest barbat. Sau ati putea sa'l faceti si pe el sa se schimbe, sa'i explicati ca nu sunteti impotriva relatiei lui cu mama voastra doar ca va doriti ceva mai multa atentie si interes din partea lor. Comunicarea este primul pas. Bafta!

Imi pare sincer rau, ma gandesc cat suferi, dar indiferent de consecinte, nu plecati de langa ea si nu o lasati singura langa acest barbat. Poate inca nu realizeaza cum e el cu adevarat, din ciuda faptului ca tine la el, dar odata cu timpul isi fa da seama si atunci o sa ii para rau ca s-a purtat ca v-a neglijat.

Totusi, mai incearca tu si cu fratele tau sa mai vorbiti cu ea, sa o avertitzati, sa o faceti sa inteleaga ca nu e bine ce face si ca voi aveti nevoie de ea, sa o puneti pe ganduri.
Odata si odata totul o sa se rezolve.Numai bine iti doresc.

Nu plecati, ramaneti pentru ca la un moment dat va avea nevoie de voi mai mult decat va inchipuiti; fiti alaturi de ea, si iubiti-o si incercati sa o intelegeti pe ea si faptul ca poate a avut nevoie de afectiune. mult noroc si putere in continuare.

Ramaneti cu mama voastra.Nu-i dati o lovitura in plus.In curand isi va reveni si se va ocupa mai mult de voi.

Sunteti prea mici pentru a putea intelege mintea, sufletul si nevoile mamei! Nu faceti prostii, ci stati langa ea, cuminti, si incercati s-o ajutati, si intelegeti si sprijiniti atata cat puteti!

Va multumesc mult pentru sfaturi, o sa raman alaturi de ea. Mai devreme sau mai tarziu isi va da seama...

Si eu impreuna cu fratii mei am fost in aceeasi situatie doar ca eu aveam atunci 18 ani cand a murit tatal meu si eram 5 copii dupa 3ani de la moartea lui in viata mamei a intrat un barbat noi copii nu l-am acceptat de multe ori ne am certat cu el dar pana la urma am acceptat decizia mamei si in ziua de azi sunt impreuna dupa 14 ani si nu imi pare rau ca am inteles-o pe mama ca are si ea dreptul la viata azi cand noi toti copii suntem casatoriti ea a ramas singura cu acel barbat care noi i spunem nenea daca nu era el mama era singura nu avea si ea cu cine sa imparta bucuriile si necazurile pentru ca noi toti copii suntem departe, ps.mama noastra nu ne-a neglijat in acesti ani eu zic sa fiti alaturi de mama voastra

Incearca si ea sa fie putin fericita dupa atatia ani. Poate nici nu isi da seama ca va neglijeaza. Nu cred ca o face voit. Stati de vorba cu ea, dar fara reprosuri si spuneti-i ce va deranjeaza.Nu cred ca nu se va remedia situatia. Va iubeste foarte mult daca v-a crescut singura de cand aveati 5 ani! La 16 ani unde sa plecati? Ce sa faceti? Acolo este casa voastra si locul vostru pana terminati studiile si aveti o meserie!

Nu este usor pentru un parinte sa isi creasca copii singur, trebuie sa te pui in pielea mamei tale. A intalnit pe cineva matur ca si ea, poate considera ca in acel barbat are un sprijin moral si material, ii alina sufletul singur de atatia ani. Puteti incerca sa vorbiti cu ea, nu mai fiti contra barbatului respectiv, pentru ca asta va va indeparta si mai mult de mama voastra. Incercati sa o intelegeti.

11 ani nu stii prin ce a trecut pentru voi. E mai mult decat rezonabil, ai sa intelegi mai tarziu. Acum e randul vostru s-o ajutati sa fie fericita. Ati crescut, va aveti unul pe celalalt pentru o vorba buna, dati-i si ei o pauza sa mai guste din micile bucurii ale vietii, ca in curand o sa fie prea batrana pentru asa ceva, voi cresteti si ii va prinde bine o companie la batranete. Voi veti fi inca tineri si va trebui sa va traiti viata. Eu cred ca merita o sansa sa mai fie un pic fericita dupa tot prin ce a trecut, nu rezumati totul la faptul ca v-ar putea neglija pentru putin timp. Nu e totul doar despre voi. Si crede-ma ca e greu de stiut daca acel barbat e potrivit pentru ea, ea vrea sa afle, nu fiti o piedica in dorintele ei, merita atata lucru. Si el e un om trecut prin viata la varsta aia, daca nu e un vagabond sau betiv dati-i o sansa, nu ii e usor nici lui. Cu ce crezi ca vrea sa profite si cu ce zici ca a devenit "bulangiu"? Ca aici e pana la urma detaliul care face diferenta. Da niste exemple sau specifica. Momentan nu plecati nicaieri, ramaneti langa mama ca nu se stie cand are nevoie de voi. Daca vor sa fie singuri un pic poate au ei grija sa fie ok pentru toti si plecati intr-o excursie, dar cam atat. Da totusi niste detalii, poate asa te putem ajuta cu un sfat mai bun, lucrurile se vad altfel din afara.

Pai ce sa zic eu? ca sa te putem ajuta trebuie sa ne spui ce fel de om e el...ca sa stim daca a gresit

Nu stiu ce sa zic da eu daca as fi in locu tau si cineva ar avea de gand sa isi bata joc de maicamea, mi-as apara teritoriu si i-as rupe capu la fraier, de fugit nu aveti de ce, acolo e casa voastra, locul vostru, ratatu ala e in plus acolo, eu am avut o matusa care a cunoscut tot asa pe unu si in timp ala a inceput sa fie un idiot, si i-am dat o bataie de i-a sunat apa in cap

Buna!`Stiti ce as face eu in locul vostru? I-as lua pe amandoi de manuta frumos, atunci cand este liniste si pace si le-as spune lucrurilor pe nume, dar trebuie sa aveti curaj in voi ca sa-l infruntati pe bou` ala(scuze de termen, dar nu m-am putut abtine).
Nu sunt de acord ca un copil sa-i reproseze propriului parinte, dar in cazul vostru eu i-as reprosa ca nu se mai intereseaza de mine, ca ma ignora, pur si simplu ca parca as fi invizibil/a pentru ea.In acelasi timp, trebuie sa-l infruntati pe ala si trebuie sa-i spuneti mamei voastre de fata cu el, ce fel de om este si ce face in lipsa mamei tale, etc.
Daca nu intelege si vedeti ca nu mai este o alta cale de intoarcere ii spuneti : "-Daca nu ne mai vrei sau daca nu mai ai chef sau timp de copiii tai, noua ne este usor sa plecam, dar tie o sa-ti para rau mai tarziu cand o sa-ti dai seama de ce ai pierdut ca sa fi alaturi de un neghiob care de fapt are doua fete si te injunghie pe la spate!`"
Daca stati sa va certe si sa nu spuneti nimic, mai bine faceti cum v-am spus eu`.
Luptati pentru mama voastra inainte sa fie prea tarziu!`
Ascultati-ma pentru ca stiu ce spun si arata-i si fratelui tau "planul" pe care l-am propus pentru voi.
Sper sa il puneti in aplicare cat mai curand si sa tineti cont de sfaturile pe care vi le-am dat!`
Succes!`

Multumesc pentru sfat liongirl, cred ca asa voi proceda... dar sper sa ne aleaga pe noi...