Problema nu este cu relatia intre iubitul tau si mama ta, ci intre tine si mama ta.
Mamei tale nu i-a fost usor sa fie singura si sa te creasca singura. A facut sacrificii pentru tine. Incearca in primul rand sa intelegi acest lucru.
Nu i-a fost usor sa descopere ca dupa ce a muncit pentru tine si a incercat sa iti dea tot ce a putut, tu discuti problemele tale cu altcineva. Aici ai ceva de reparat. Ii spui ca iti pare rau ca nu te-ai gandit sa discuti in primul rand cu ea. Si ca ai nevoie de mai multe idei ca sa te descurci cat mai bine in perioada grea. Ii ceri iertare si ii spui ca de acum incolo incepi sa vorbesti cu ea, si asa si faci. Mama este cel mai bun prieten al majoritatii copiilor (mici sau mari, fete sau baieti). O iei usor... ii spui ce simti, ce probleme ai si asculti ce are de spus. Ii explici ca iubitul tau nu are nicio vina, ca situatia asta s-a creat din cauza ta si ca iti doresti sa faci tot ce depinde de tine ca sa fie bine pentru toata lumea. Oricat de mult ai suparat-o, te va intelege daca ii arati ca o iubesti si ca o apreciezi (dar din suflet, nu din vorbe; esti fata, te gandesti un pic si o sa stii ce ai de facut; pune-te in situatia ei daca altfel nu te descurci).
in ce priveste iubitul, trebuie ca mama ta sa vada ca el tine la tine si te respecta, ca e un baiat cu picioarele pe pamant care stie ce vrea de la viata si impreuna cu care ai putea avea un viitor. Plus ca la varsta ta relatiile nu prea rezista - trebuie sa ii sugerezi cumva mamei tale ca esti constienta de acest lucru.
Acuma las-o sa se linisteasca si dupa vorbeste cu ea.
Explicai ca e o relatie adolescentina si vorbesti cu el pentru ca simti nevoia sa discuti cu persoane de varsta ta.Adul si pe el la voi sa se cunoasca sa vada ca e un baiat ok si promite-i ca o sa va intalniti in prezenta ei sau in oras.