Am 18 ani.Mai vad pe aici intrebari si ma gandesc ca o sa ajung si eu asa,sa nu pot sa ma obisnuiesc cu altcineva, sa nu pot sa mai am o relatie normala sa zic.Am avut o relatie de 1 an.Stiu ca acum trebuie probabil sa stau o perioada mai lunga singura, pentru ca nu il pot uita oricum
Cunosc un baiat de 1 an si ceva,suntem amici,desi ne-am certat din cauza fostului,acum ne-am impacat, el m-a placut dar acum are prietena.Am iesit cu el asa, si nu stiu mi-a adus asa aminte si ganduri...mi-as fi dorit sa fiu cu fostul.Cred ca a fost asa pentru ca am stat pentru prima oara de cand m-am despartit cu un alt baiat.Plus ca mai si zicea ca vezi ca ti-am zis ca ala e nu stiu cum,ma rog,parca ma deranja, eu am avut o relatie apropiata cu baiatul asta ca prieteni.In ultima vreme ma gandeam la o relatie cu el... poate nu acum ci mai tarziu, nu stiu.Nici nu mai stiu ce e in mintea mea uneori
Am momente,uneori imi e bine,vorbesc nu am treaba.Dar majoritatea timpului ma enervez repede,imi inchid telefonul,nu vorbesc cu nimeni, nu mai vreau nimic.Regret uneori ca a fost primul barbat din viata mea, dar nu vreau sa regret ca stiu ca a fost si frumos si nu m-a obligat nimeni dar am avut incredere...am vrut sa fie primul si ultimul, ma gandesc ce va spune urmatorul?
Ati trecut prin? Ce credeti?

Timpul le rezolva pe toate.Este primul iubit, dar nu va fi ultimul cu siguranta. apar alte sentimente care le vor inlocui pe celelalte.Dar iubirele nu seamana unele cu altele. Uneori va fi mai multa pasiune, alteori mai multa prietenie, uneori mai multa incredere si dorinta de protectie. Iubirile sunt unice, diferite intre ele.

Buna!
Si eu am fost in situatia asta, adica, de fiecare data cand ieseam cu un baiat, mi-as fi dorit sa fie fostul iubit si ii comparam, astfel incat baiatul cu care iesisem imi parea plin de defecte, spre deosebire de fostul.
Desi au fost vreo 5-6 incercari, tot nu reuseam.
Pana cand am renuntat sa incerc sa-l inlocuiesc. M-am obisnuit cu ideea ca nu-l voi putea uita si in acea clipa, m-as fi reimpacat cu el fara sa stau pe ganduri. Simteam ca el e "the one" si ca nu voi putea sa iubesc pe cineva asa cum l-am iubit pe el.
Insa, s-a intamplat ceva la care nu ma asteptam.
M-am indragostit de alt baiat. De fapt, am realizat ca de celalalt nu am fost cu adevarat indragostita. Doar ma atasasem foarte mult de el, dar nu il iubeam, asa cum credeam.
Acum, imi dau seama ce inseamna sa iubesti pe cineva si aproape ca am trecut peste. Ma mai gandesc uneori la el, dar nu mai simt aceiasi fiori.
In concluzie, cand te vei indragostit de alt baiat si vei trece peste toata treaba cu fostul.
Nu toti nimerim din prima. Nu exista persoana care sa nu fii suferit din dragoste. Dar, aceasta suferinta, ne va ajuta sa fim mai tari in viitor.
Bafta!

Ai abia 18 ani.o sa iti treaca cand vei intalni un altul.

Da, am trecut. O data la adolescenta, care s-a dovedit a fi o chestie trecatoare.

Asa e cu prima experienta, nu stii la ce sa te astepti si te copleseste pana nu mai poti sa faci distinctia intre pasiune si ceva veritabil.

Dupa aia am trecut peste experienta, cu timpul - pur si simplu poti doar sa stai si sa astepti. Nu se poate zice ca nu m-am mai obisnuit cu altcineva, ca am mai fost cu altele dupa aia, cu toate ca nu m-au impresionat la fel de mult experientele ce au urmat. Dar se poate, nu e ca si cum te-ai bloca.

Acum am trecut iar peste o experienta similara, chit cu o oarecare maturitate ce imi lipsea de prima oara, acum 8 ani. Si stiu foarte bine cum e senzatia aia, care te face sa crezi ca nu te mai poti obisnui cu alt partener.

Pur si simplu trebuie sa te asezi si sa te gandesti bine la ce s-a intamplat si ce a fost intre voi. Dupa aia, stai si astepti; daca a fost ceva frumos, e ok, nu inseamna neaparat ca a fost alesul, intelegi? E o reactie normala sa fii mai retrasa pana cant iti revii.

Poti sa treci prin multe chestii, doar asa e viata, si uite ca mai vin chestii bune pe parcurs. Crede-ma, cand simti ca ai intalnit partenerul acela, vei stii. Nu ma intreba cum. Pe moment incearca sa-ti vezi de viata si sa mai iesi in oras, asa pentru tine, ca ganditul excesiv, acasa nu-ti face bine.

Stau teribil de prost cu sfaturile de genul, dar sper ca totusi te ajuta cu ceva. Succes.