Bună, am 19 ani și sunt studentă la facultate. Nu-mi prea place să-mi povestesc viața însă chiar aș vrea să vă cunosc părerile…
Ei bine, mama mea a fost și este o persoană severă și strictă, nu vreau să pătrund în prea multe detalii dar cred că ea m-a făcut să fiu sălbatică, prin asta mă refer la faptul că nu îmi place să socializez cu lumea, simt că mă sufoc când stau în mulțime iar când cineva îmi vorbește simt emoții puternice încât nu prea pot lega cuvinte. Rutina mea de zi cu zi, de când mă știu a fost să merg la școală, să fac treburile casei, să fac ce spune ea și să o ascult până când de la o vârstă destul de fragedă mi-a pierit pofta de joacă, nici să ies în oraș, să fac cumpărături, să mă întâlnesc cu cineva nu mă tentează, nu mă impresionează. Aparența mea mă stresează, vreau să fiu perfectă din cap până în picioare, curată și imaculată non-stop, chiar dacă îmi petrec majoritatea timpului acasă deoarece fac doar 4/6 ore pe săptămână la facultate. Mi se pare ieșit din comun să ies cu un tip, adică mi se pare tabu să am iubit, când mă gândesc că e natural să fac chestii intime cu el îmi vine să intru în pământ. Mă gândesc la mine "eu? Cum as putea sa fac așa ceva…?" Mă gândesc la mama "Cum m-ar privii ea? M-ar certa spunându-mi că mi-am pierdut interesul în toate din moment ce am descoperit iubirea"
Întodeauna m-am simțit închisă într-un cub, nu am voie să-mi exprim sentimentele și nici opiniile. Îmi e teamă să fac orice pas, nu vreau să fiu înjosită de mama la un nivel înalt, ca să vă explic: Am fost obligată să fac practică în domeniul meu într-un magazin de marcă, iar șeful era un bărbat tânăr de 22 de ani, mama mă vizita mai mereu și îl vedea pe el în preajma mea iar când eram acasă căuta pana și cel mai banal motiv ca sa mă certe și sa îmi spună ca sunt îndrăgostită de șeful magazinului, adică chiar dacă ar fi așa, ar fi o crimă? La 19 ani ai mei încă sunt un copil?
Nici măcar nu știu dacă deja mi-am pierdut mințile sau dacă sunt pe cale să mi le pierd

Esti singura la ea? Ie frica sa nu pleci din casa, obsesie din iubire parentala. Solutia e sa pleci cand iti permiti

La 19 ani ai mei încă sunt un copil? Da.
Nici măcar nu știu dacă deja mi-am pierdut mințile sau dacă sunt pe cale să mi le pierd. Dacă reușești să stai de vorbă cu noi, nu ți le-ai pierdut încă.

Trebuie să îți câștigi dreptul de a avea intimitate, de la mama ta.
Nu are ce căuta la tine la practică sau facultate, neinvitată.
Nu are dreptul să comenteze de eventualele tale atracții sau relații.
Te hărțuiește nonstop, de aia nu ai poftă de viață.
Discută cu ea, impune niște limite. Ești deja un adult, nevoile tale intră în zona tabu și trebuie să fii singura care decide, care judecă.

Prin comportamentul ei excesiv de protecție, exista posibilitatea ca mama ta sa iti fi indus anxietate.
Partea proasta e ca de anxietate scapi greu, dar partea buna e ca daca iti iei inima in dinti sa faci un pas mic, poti macar sa te scoti din subjugare.

In prima faza calculeaza-ti bine viata.Calculeaza-ti orele de cursuri si daca cumva mai poti munci ceva sa iti faci niste bani ai tăi pe care sa ii pui deoparte.Intre timp, discuta cu mama ta despre starea pe care ți-o induce si ca nu este normal cum te simti, iar daca lucrurile nu se schimba in decurs de N timp, i-ati bănuți strânși si mutate intr-o chirie singura.Dar cert e, ca trebuie sa discuți serios cu ea pe tema asta pentru ca nu e normal ce se intampla.

In cazul acesta, ar trebui sa nu iti mai pese de ce spune ea, sa devii independenta in gandire chiar daca este mai greu.

Ai o problemă care necesită rezolvare, mă îndoiesc că mama ta are vreo implicabilitate. Stai de vorbă tu "cu tine" și revino-ți din starea asta, pentru că îți va afecta restul vieții într-un mod negativ și sumbru.

La 4/6 ore per saptamana la facultate, iti ramane suficient timp de un job. Angajeaza-te si pregateste-ti iesirea din scena ca sa zic asa. In felul asta cunosti oameni si mentalitati noi si petreci mai putin timp cu mama ta. Nu trebuie sa fie luna viitoare. Dar odata ce ai putina baza ca te poti descurca singura o sa vezi ca nu e musai sa fii de acord cu toate ideile mamei tale despre cum ar trebui sa-ti traiesti viata. Plus ca sentimentul ala pe care il ai cand iti iei zborul si iei lumea in piept e teribil de empowering.

Nu ești un copil la 19 anii, ești adult esti liberă. Legat de iubit da, este normal să ai un iubit sa faci chestii intime, dar asta să nu se ajunga la bătaie de joc chiar si sexual apoi să fii lasata baltă, ca și cum cineva ar profita de o nesiguranta ta, și lipsa de încredere în propria ta persoană, daca întelegi ce vreau să spun.

Lucrurile trebuie să fie treptat la început într-o manieră decentă.

In primul rand trebuie sa te impaci cu ideea ca mama ta nu are dreptate, doar asa poti trece la alta fila din viata. Parintii mei au fost opusul alor tai, adica ma lasau sa plec oriunde voiam si cand voiam. Mi-au dat libertatea asta deoarece ei n-au avut-o, si eu facut un lucru bun. Dar chestia asta nu e neaparat normala, deoarece eu puteam sa devin o persoana rea, dar am stiut ce e bine si ce e rau.

Declarația drepturilor omului zice că toți oamenii sunt înzestrați cu rațiune, cu liber arbitru. Adică au dreptul de a decide singuri pentru ei, au cap cu care să judece pentru ei înșiși.
Așadar, de ce o lași pe mă-ta să fie capul tău? De ce o lași să decidă ea și pe ce nară să respiri? Sau, mai bine, de ce-ai lăsat-o? Nu puteai să-i dai replică?
Tatăl tău ce face în timpul ăsta? Frați ai?

Nu mai fi obsedata s-o multumesti pe mama ta. Chestia asta nu face deloc bine. Persoana pe care ar trebui sa-ncerci s-o multumesti esti tu. Daca tu esti multumita de stilul de viata pe care ti l-a impus mama ta, atunci e ok. Daca nu, atunci ar trebui sa-ncerci sa-l schimbi. Iesi mai des prin cluburi daca vrei, poate la inceput pare naspa, insa dupa o vreme ai sa te obisnuiesti, crede-ma. Insa oricum gandesti si oricare ar fistilul de viata pe care ti-l doresti, clar nu ti-ai pierdut mintile.

Buna.daca dorești să vorbești mai multe, sa îți sau sfaturi și tot ce te interesează ..contactează mă in privat.

Ai nevoie de terapie. Trebuie sa rezolvi relatia cu mama ta si/sau ai tai. Esti blocata din cauza ei, sunt lucruri de rezolvat acolo. Faptul ca esti asa salbatica este de analizat. Ori e din cauza mamei tale ori personalitatea ta nu e tocmai armonioasa. Poate ai si anxietate sociala. E de studiat si asta. Sunt multe elemente in intrebarea ta care arata ca ai nevoie de terapie.

Mama ta este mult prea strictă cu tine la vârsta asta. De mic am fost învățat că nu trebuie să le ies din cuvânt părinților mei, însă am niște părinți care îmi permit aproape orice, dar nici nu sunt nepăsători cu mine. De la vârsta de 13 ani au încercat "să-mi dea frâu liber",iar acum sunt capabil să-mi construiesc propria mea viziune a vieții fără să abuzez de libertatea oferită. Nu ți-ai pierdut mințile în niciun fel,doar cauți ajutor pentru că ești debusolată in situația asta, și sincer ar trebui să nu mai fii atât de sceptică în legătură cu mama ta; atunci când faci un lucru, inclusiv ceva intim cu un băiat, ce crezi că ar putea să îți facă după? Să-ți dea în cap? Nu. Dacă ieși pe afară cu prietenii sau îți cumperi ceva care îți place, ea nu poate obiecta în niciun fel. Ai 19 ani, ești studentă, deci mă gândesc că ai niste rezultate deosebite. Atâta timp cât educația, îngrijirea personală și iubirea sunt niște pași foarte importanți pentru tine, de ce te-ar înjosi așa? Nu poți rămâne până la 30 de ani sub papucul ei doar pentru că "ți-ai pierde interesul în toate din moment ce ai descoperit iubirea". Văd că ești o persoană rațională, cu capul pe umeri, care nu s-ar da bătută așa ușor și nu ar pica la orice vrăjeală. Gândește-te cum ar fi mai bine pentru tine. Eu doar ți-am propus ceva pentru a te susține în încercarea ta de a fii mai deschisă cu tine însuți.

Deși acum totul avansează într-un ritm alert, tu poți să faci lucrurile mai ușor. Nu trebuie să faci multe activități care te scot din zona de confort, de exemplu la cumpărături poți să stai puțin timp, nu este nevoie să zăbovești doar pentru a scăpa de niște bani.
Lucrurile de care zici trebuie încercate atunci când se ivește ocazia. Iar acestea avansează dacă sunt puse în mișcare și de la sine va părea ceva firesc.

Stai ma ca nu-nteleg, la 19 ani inca mai depinzi de maica-ta? hai s-o dam direct, pana nu te muti departe de ai tai nu ai ce sa faci, conceptiile unora raman batute-n cui si nu se pot schimba.
schimba climatul sa ai liniste, altceva n-ai csf

Nu. muta-te mai bine.

Buna,
Mama ta este o femeie foarte protectoare si nu realizeaza ca aceasta protectie exagerata s-a transformat intr-un comportament toxic care iti ingradeste tie viata si gandirea.
Comportamentul ei se datoreaza unor experiente neplacute din tinerete cu barbati si a unor ingrijorari mai mult sau mai putin fondate.
In ochii ei tu esti inca un copil naiv ce poate fi corupt de altii si considera ca e necesar sa fii la orice pas sub supravegherea ei.Astea ar fi principalele motive pentru care se comporta asa.
Ai doua variante:
1. Sa incepi sa porti cat mai des conversatii cu ea in care sa o intrebi cum gandeste si de ce se comporta asa. Odata ce ii cunosti exact framantarile si aveti o comunicare deschisa i le poti spune si tu ei pe ale tale, o dezmintesti de ingrijorarile nefondate si iei masuri concrete si treptate pentru a-ti castiga libertatea.Varianta asta ar fi perfecta, doar ca s-ar putea sa te lovesti de un zid.Nu stiu ce relatie ai cu ea si cat de deschisa este sa iti ia in considerare vorbele.
2. Varianta de compomis. E o varianta care din pacate va va strica relatia, dar tine cont ca nu este din vina ta. Tu iti doresti normalitate.Ea este cea care are un comportament toxic.
Este varianta in care incepi sa o sfidezi. Poti incepe prin a-i spune direct ce gandesti, incepe sa iesi in oras macar 2 ore/ saptamana samd.
Nu ai macar o prietena buna cu care sa iesi mai des si care sa iti faca iesirile in societate mai placute? Cand iesi cu cineva anxietatea sociala nu mai e atat de mare.
Oricum, la 19 ani cat inca depinzi financiar de mama ta nu poti lua nicio decizie radicala. Abia cand o sa termini facultatea si o sa ai un job te poti muta de la ea.Lucru pe care te incurajez puternic sa il faci daca lucurile nu se vor schimba pana atunci.

Curaj!

Bună, da încă ești copil la cei 19 ani ai tai, fiecare a avut unele experimentări în copilărie, eu recomand sa iei o pauza din rutina zilnică încearcă să găsești lucruri care te atrag, activități și cu toate că e inconfortabil să ieși din zona de confort încearcă să legi niste relații cu alte persoane din jur care consideri că sunt pe aceeași unda cu tine. Eu cred că lucrurile astea o sa te ajute foarte mult ca sa treci peste comportamentul asta care l-ai adoptat din copilarie

(Eu câștig 800€ pe lună deoarece fac practică în diferite magazine pe lângă faptul că merg la facultate, însă nu prea mă folosesc din ei deoarece nu prea ies și în schimb banii sunt tot pe mâna ei, și nu că n-ar avea un salariu, are și ea deoarece are un ajutor financiar datorită surorii mele mici de 4 ani, iar tata și fratele meu lucrează la o fabrică (concepție de mobilă de inox/asamblarea acesteia în restaurante)