Imi pare rau sa aud ca treci prin asa ceva, dar cred ca poti sa schimbi relatia intr-una buna, chiar foarte buna.
Intr-adevar, dupa o nastere femeile nu mai arata ca inainte, au luat in greutate, trec prin momente gerle cu un copilas care plange mai tot timpul, si ajung sa se neglijeze.
Sfatul meu ca femeie si mama este ca poti si trebuie sa te ridici de unde esti!
Pune mana si apuca-te de gimnastica, acolo, in casa cu copilasul, poti sa sari coarda, poti sa faci abdomene, poti sa faci aerobic dupa internet sau chiar zumba, orice, doar miscare sa poti sa pierzi in greutate dar frumos, sa dispara grasimuta, nu si musculatura.
In paralel, mergi pe o dieta de mancare sanatoasa, plina de vitamine, minerale, carne gatita si fructe. Elimina painea si toate fainoasele din alimentatia ta, elimina dulciurile si sucurile de orice natura.
Te asigur ca in 2-3 luni o s afii top model daca faci asta.
Nu uita, la capatul cleor 2-3 luni, cand ai ajuns la greutatea de dinainte de nastere, mergi la coafor si fa-ti o tunsoare noua, manichiura i pedichiura si arata-te proaspata si fericita sotului. garantez ca o sa fie impresionat si se va indragostii de tine ca prima oara.
Tu crezi ca noi, astea maritate de 20-30 de ani suntem lalai sau balcaze? daca m-as fii neglijat vreodata, probabil ca eram demult singura, dar nu mi-am permis, desii am 2 copii mari, servici si gospodarie si totusi, nu am voie sa ma neglizez, tine de self respectul meu!
Astfel de barbati ar trebui sa ramana acasa la mamica, nu sa se insoare, daca tot vroiau sa aiba cineva grija de ei, eventual sa le fie sluga.
Un barbat care o numeste pe sotia sa, cel putin " femeie usoara ", nu este om de casa, responsabil si cu respect fata de ceea ce se numeste CASNICIE.
Iar din ce povestesti tu, nu gresesti cu nimic, poate doar ca îl iubesti mai mult decat pe tine.
De fapt, sub semnul divortului se afla toata generatia ta, ceea ce e foarte trist. Si asta, pentru ca parintii nu le mai cultiva copiilor notiunea de respect fata de casatorie, fata de valori umane, ci doar respectul fata de BANI!
Fetele mai au o sansa sa-si revina, atunci cand nasc un copil, pentru ca apare instinctul de mama, dar baietii nu mai au sanse.
Ceea ce ma intristeaza cel mai mult, este faptul ca parintii vostri sunt din generatia mea, si nu credeam ca vor creste astfel de progenituri.
Din pacate, un sfat nu pot sa-ti dau, dar un verdict pot: nu vei apuca 10 de casnicie cu el!
Sunteti foarte tineri, probabil v-ati iubit mult daca v-ati casatorit asa de repede. Tu esti mama deja, asta te schimba si te maturizeaza, insa gandeste-te si ce gresesti tu, in relatia voastra... ne-ai spus doar despre greselile lui. Un barbat la 24 de ani, e un tanar care in mod normal, trebuia inca sa "zburde". Faptul ca are o sotie si un copil ar trebui sa-l responsabilizeze, dar trebuie sa ajuti si tu in mentinerea relatiei. Spui ca ai renuntat la tot pentru el, nu e bine asa. Nu trebuie sa renunti la tine, la femeia de care s-a indragostit. Fa un efort, incearca sa redevii asa cum erai, incearca sa slabesti (e normal sa ramai cu ceva kilograme in plus dupa nastere, insa dupa sase luni, cu un pic de vointa, poti scapa de ele), incearca sa nu-l cicalesti, incearca. Tot ce trebuie ca sa fiti fericiti impreuna, pentru ca aveti un copil si o viata inainte.
Crede-ma ca in fiecare zi ma gandesc oare cu ce gresesc eu in toata relatia...cand eu nu stiu ce sa mai fac sa fie bine. Spun DA la orice isi doreste sau vrea sa facem, am renuntat la toti prietenii mei pentru ca el asa a vrut deoarece ei incercau sa imi spuna ca el nu e potrivit.Stau dupa el de parca am 2 copii nu unul, singurul lucru care ar putea sa il deranjeze e ca vorbesc cam mult dar cu cine altcieva sa vorbesc in afara de el, parintilor mei nu le pot spune chiar totul.
Poate este bine sa-i comunici ca vrei sa ai si tu timpul tau, copilul este al amandorura si trebuie sa ai si tu timp pentru tine.
Ia-ti abonament la gym si zilnic, cand vine acasa el, pleaca 1 ora la gym. In felul asta, il fortezi sa aiba grija de copil si-i arati ca-ti pasa de tine!
Nu te mai neglija, nu prea mai ai nici o scuza!
Fii mai activa, evita sa-l trancanesti la cap, cauta-ti ocupatii si fa ceva, cand vine acasa, iesiti impreuna sa plimbati copilul, schimba-ti atitudinea si vei vedea ca nu va mai avea nici un motiv sa se planga de tine. Toate avem copii, toate am trecut prin asta, dar la 6 luni dupa nastere trebuia sa fii cum erai inainte de a ramane gravida.
Hai, ca se poate, nu-i casnicia pierduta, dar daca-l iubesti, cauta sa faci totul pentru a-l avea din nou al tau, fa-l sa se indragosteasca inca odata de tine, sa fii aceeasi femeie frumoasa, subtire, d e care s-a indragostit! Asta isi doreste!
Dupa ce devii aceea persoana, poti sa-i ceri ce vrei, o sa vezi, o sa fie atat de mandru de tine, ca va fi din nou omul de care te-ai indragostit.
Greseala a fost atunci cand ai ales sa te casatoresti cu el, si urmatoarea greseala a fost decizia de a face un copil cu el. Eu zic sa il intrebi ce vrea de la viata asta si daca se decide sa fie un parinte si un sot responsabil. Daca iar rade, razi si tu la divort.
Nu. Clar nu e vina ta ca te-ai casatorit cu un dobitoc. E doar vina lui ca e cum e. Uneori ma gandesc ca va casatoriti dinadins cu idioti ca sa aveti de ce va plange, alt motiv nu vad.
Buna! In primul rand, daca un barbat te jigneste asa cum o face el, clar nu are pentru ce sa fie barbatul tau. In locul tau, i-as face o figura: as pleca cu 5 minute inainte sa vina el acasa si as lasa copilul in casa, cu un biletel in care sa ii spui ca te-ai saturat si ca vii sa iei copilul peste nu stiu cate zile, sa il vezi atunci ce face, cum se descurca. Poate il trezeste la realitate. E greu, stiu, ca aveti multe amintiri impreuna, o familie, un copil, dar daca el este asa pasiv in relatia voastra, nu cred ca merita vreun pic de atentie din partea ta. Ai nevoie si tu de el, esti mama, sotie, dar esti si femeie si ai toata viata inainte sa iti gasesti un barbat care sa te iubeasca si sa te respecte ca pe sotia si mama copiilor lui. Si daca tu crezi ca nu-l gasesti, gandeste-te ca oricum e mai bine sa suferi ca esti singura, decat sa suferi ca esti "singura" intr-o familie si sa mai fii si jignita.