Buna, am 22 de ani și o problema penibilă.
De când eu și ai mei ne-am întors din străinătate avem un trai modest și greoi.
Eu am un frate de 10 ani care a fost prea ținut în puf devenind puțin bleg, așa se face că eu nu am un loc de muncă ci am grija de el (îl duc la școală, facem teme, ii fac să mănânce, chestii de dădaca practic) CHESTIE CE NU mă deranjează pentru că înțeleg că le este greu și au nevoie de acest ajutor că sa nu bage o femeie sa o plătească că nu au de unde sau sa se lase de lucru că iarăși, trăiesc de pe o luna pe alta dar CHESTIA CE MA DERANJEAZA este că totuși are 10 ani și mama trebuie sa înțeleagă și să îl învețe că e mare si eu sunt mare și trebuie să se descurce singur (ce vreau sa zic că ea îi bagă în cap chestii cum că e periculos să ieși singur afara sau sa meargă la școală și nu îl lasă nici măcar să își facă un bol de cereale singur că ia vezi face tot de un lapte in toată bucătăria dar cum altcumva sa învețe? Presupun că deja înțelegeți ce gen de mama e și nu trebuie sa dau alte exemple și cel mai important i-a băgat în cap cum casa e obligația mea sa am grija de el și să fiu acolo când pusca el din deget).
Deci practic eu toată ziua o petrec în casa ca dădaca sau menajera fapt ce îl deranjează pe tatăl meu pentru că el considera că eu ar trebui sa muncesc nu sa frec toată ziua menta, așa se face că de multe ori îmi bagă pe gat chestii precum că eu nu am voie la nici un cuvânt în casa cat nu lucrez sau de când am relația despre care o sa va zic imediat că vin acasă să consum doar apă(fac dus), curent (telefon) și mancare.
Și partea cea mai rea e că trebuie să mă rog sa primesc bani sa îmi cumpăr o haina sau o încălțăminte și de acolo a apărut chestia cu "bine că lui frate-meu ii cumperi calculator nou și tot felul de piese si el orice vrea ii luați dar eu mă rog de voi sa îmi luați o pereche de teniși de 4 luni" și răspunsul a fost "eu nu am obligația să îți mai cumpăr nimic că te-am crescut deja". Ceea ce dragii mei e paradoxal pentru că din moment ce mă ții că sa te ajut și nu mă lași să lucru sa îmi permit ceva practic ai obligația să imi cumperi o haina.
Acum vreau sa va zic că de 1 an și puțin am această relație cu acest băiat pe care părinții mei nu îl simpatizează (in special mama). Eu mă înțeleg bine cu el, ca orice cuplu tânăr avem vise și planuri ce sa facem în timp, desigur vrem ne mutam împreună, sa avem 1-2 bebeluși, sa ne luam un cățel și chestii de genul.
El locuiește în capătul opus al orașului fata de unde locuiesc eu, fac 40 de minute mergând normal, 1h mergând mai leneș și 20 de minute in fiecare dimineață deoarece mama merge la lucru și eu trebuie sa fiu în casa că sa am grija de fratele meu care doarme până la 4 pentru că își petrece noaptea la pc. Ceea ce e o nebunie pentru că practic mă trezesc, îmi trag niste haine pe mine și am ieșit pe ușă. Nu stau sa beau o cafea sau sa mănânc ceva și merg mai fugind pe drum.
El lucrează, locuiește într-o garsonieră, programul lui e până la 5 dar nu își gătește singur (eu nu am când daca sunt toată ziua acasă și sincer el nu o folosit niciodată de când s-a mutat singur aragazul ăla, chiar mă întreb dacă funcționează haha) așa că mananca la bunica lui și ne vedem pe la 18-18jumate-aproape 19, depinzând, după stam împreună 20-30-1h împreună, după care merge la sala 1h jumate -2 și deci ca sa sa putem petrece măcar 5h împreună am hotărât să dorm peste noapte la el și dimineața merg acasă. Oricum eu dormeam la el și când nu lucra (ceea ce o fost un mare tam tam pentru ai mei) și mie mi se pare normal sa dorm cu el (mama zice că sunt o... ușuratică pentru că fac acest lucru desi in aprilie de ziua mea ne-am logodit dar pentru ea părea mai mult o gluma și o incercat tot timpul să mă desparta de el aducând tot felul de jigniri la adresa lui și zicând că nu am viitor cu el și desigur prin fapte gen toată iarna trecuta venea el la mine că sa nu ies eu in frig și lui mama nu-i convenea că trebuia să-i dea o farfurie de mâncare si că bea in fiecare zi o cafea și chestii de astea penibile (desi el lasă bani sau ii cerea mama împrumut și zicea "lăsați că oricum am mai mâncat și eu aici, nu-i vreau") și o început să se uite urat la el, sa îmi facă scandal pe tema asta după ce pleca el și că de ce vine la noi, "eu m-am saturat sa-i vad fata in fiecare zi" și lui normal că nu i-au picat bine toate astea și ne certăm uneori din vina ei și desigur nu o mai trecut pe la mine de mult și mi-o zis că lui nu-i place că mă ține așa scurt având deja o vârstă și că trebuie să mă cert cu ea că sa dorm la el sau de ex anul trecut de anul nou nu o fost de acord sa petrec anul nou cu iubitul meu și prietenii lui la cabana și iubitul meu i-a făcut pe plac și o venit la mine și o stat cu ei, ca moșii, ne-am uitat la tv )
In fine o fost multe lucruri la un moment dat parca s-o liniștit treburile puțin, eu veneam făceam ce aveam de făcut și după plecam la iubitul meu acasa.
Problema e că începe curând anul școlar pentru fratele meu și am discutat cu mama mea despre faptul că vreau sa dorm și în timpul școlii la iubitul meu că sa pot petrece timp și cu el acum că lucrează și nu are program flexibil dar ea ca nu și că nu, că doară eu trebuie sa dorm acasă când are frate-meu școala că el nu merge fara mine la școală și de astea desi i-am zis clar că ajung înainte cu 15min să trebuiască să îl ducem pe frate-meu la școală (da, pentru că neapărat trebuie sa îl ducem amândouă până în fața școlii desi școală o vad daca mă uit pe geam gen trebuie trecut o stradă și mers tot drept printre blocuri puțin de tot) și că nu văd unde e problema.
Dar ea nu vrea sa înțeleagă situația și eu m-am saturat sa mă rog de ea și să negociez cu ea și să iasă tot timpul cu cearta. Mai ales că eu ii înțeleg și încerc să fac să le fie bine că nu am venit să le zic eu mă mut cu iubitul meu și asta e faceți cum vreți și va descurcați cum puteți.
Am zis clar, le ofer ajutorul meu încă 1-2 ani sau cat e nevoie dar sa nu se bage în viața mea și în relația mea și să nu mai controleze ce fac eu in timpul liber că nu mai sunt fratele meu de 10 ani sa stau toată ziua sa mă joc pe PC și să mă uit la desene.
Vreau sa pun piciorul în prag, sa înțeleagă că eu vreau relația asta și că încep deja sa vreau alte lucruri de la viață.
Sincer sunt puțin disperata, ce sa le mai zic sau cum sa fac să mă fac înțeleasă de ei?
As vrea sa înțeleagă că oricum e mai bine pentru mine, daca nu le pasă de relație, sa dorm la el. Gândiți-va că v-am zis cat fac până la el, înainte mergeam de la ora 17-18, până ajugeam acolo 40 minute, deja era seara, toamna /iarna (mai ales că iarna umbli mai greu poate făceam și mai mult) și stăteam cu el 2h in cel mai bun caz, practic abia mă puneam jos sa mă odihnesc de la drum că trebuia să pornesc înapoi spre casă că dacă ajungeam după 21 îmi făcea gura mama că ia vezi ea nu sta după fundul meu că are de mers la lucru.
Ordonare:
Cronologică
Mda, mutate cu prietenu tau si salut, daca chiar crezi ca o sa va fie impreuna da-i bataie.E greu sa traiesti cu parinti, insa cand nu ii mai ai, e si mai greu.Mai rau e cu rau, dar mai RAU e fara rau 
Răspunde
Mergi la lucru! Nu mai sta bona la fratele tau ca peste ani te miri ca nu ai experienta, vechime si banii tai. Fratele tau trebuie sa învețe să se descurce, altfel de la prea multa comoditate poate deveni handicapat si nu exagerez.
Fratele tău are 10 ani, nu e nou născut, se poate descurca și singur.
Cel mai bine te muți cu prietenul tău, nu are sens să mai stai cu familia din moment ce te țin acolo doar pe post de menajeră și bonă neplătită.
Dacă o să înțeleagă bine dacă nu iar bine, e viața ta și faci ce vrei.
Mult ai mai scris 
Eu singura solutie pe care o vad este sa iti cauti un loc de munca, sa te muti cu iubitul tau si sa iti faci o viata, nu poti sa te plafonezi de la 22 de ani sa fii dadaca fratelui tau si sluga mamei, sa te izbesti de nepasarea parintilor. Si-au facut un copil pai sa il creasca, la 10 ani nu ai nevoie de dadaca, o sa le fie greu dar plecand de acasa o sa ii ajuti si pe ei intr-un fel sa constientizeze anumite lucruri si mai ales il ajuti pe fratele tau care poate se va responsabiliza, altfel va ajunge un ratat toata viata.
Ca fata la 22 de ani, ai nevoie de foarte multe si vor trece anii in care te umpli de regrete, de nemultumiri, de complexe si vei ajunge rau atat profesional cat si personal.
Chiar daca vei avea probabil un conflict cu ai tai la inceput, fa-ti viata ta.
Nu conteaza ce zic ai tai de prietenul tau, ca din ce povestesti vad ca au doar critici la adresa ta, daca tu simti sa faci schimbarea asta si vezi un sprijin in iubitul tau, luati-va viata in piept si mutati-va impreuna, cautati un job si nu mai depinde de altii.
Invata sa te pui pe primul loc, dupa restul.
Bafta multa!
Ascultă-mă, știu că îți pasă acum de iubitul tău, mai mult decât de fratele tău. E normal, ai și o vârstă specifică, dar trebuie să îți ajuți fratele.
Eu în prezent, peste 2 luni fac 16 ani. Și sunt fată.
Eu de mică am crescut cu bunicii mei, părinții mei lucrează și când eram mai mică, nu puteam să stau singură acasă. Așa că locuiam cu bunicii mei, și încă locuiesc aici pentru că așa m-am obișnuit.
Părinții mei lucrau și făceau bani ca să îmi cumpere haine, lucruri, și mâncare.
Bunica mea, făcea mâncare, câteodată curat, făcea cumpărături.
Bunicul meu ducea mereu gunoiul, mai spăla vasele câteodată, în fiecare zii mătura în sufragerie, în fiecare săptămână bătea covoarele și dădea cu aspiratorul.
Eu ce făceam? Nimic! Doar temele pentru școală!
Acum ce fac? Nimic!
Peste două luni eu fac 16 ani, iar eu nu știu să fac aproape nimic. Nici patul nu știu să îl fac calumea, pentru că atunci când eram mică dormeam cu bunica mea în același pat și dimineața îl făcea ea.
Bunicul meu a murit, acum aproape doi ani, părinții mei lucrează în fiecare zi. Însă vara în perioada asta, bunica mea este plecată la spital la București să își facă un tratament, și se duce în fiecare an, pentru două săptămâni.
Anul trecut când a plecat, am fost singură pentru prima oară, căci înainte eram cu bunicul meu.
Deci, nu poți să îți imaginezi așa ceva, am încercat să fierb un ou și nu am reușit, dar tot nu m-am lăsat și am mai încercat să fierb două ouă și nu am reușit. Deci am stricat 3 ouă degeaba. Apoi peste o zii am vrut să fac paste, când am luat oala în care am fiert apa, am luat-o cu o cârpă, pentru că era fierbinte, și nu aveam mănușa de bucătărie. Și până la urmă nu am mai făcut paste pentru că a luat cârpa foc.
Ce vreau să scot în evidență, e că peste aproximativ doi ani o să fiu majoră, iar eu una, nu știu să fac aproape nimic: nu știu să fac curat, nu știu nici măcar să dau cu mătura, nu știu să spăl vasele, nu știu să spăl haine, patul de-abia îl fac, să gătesc nici nu se pune problema, că nici nu știu să fierb un ou.
Totuși când aveam 10 ani, eu una mă duceam la școală singură. Și în clasa întâia, m-am dus odată singură.
Deci vorbește cu fratele tău despre asta, vorbește cu mama ta despre asta, că nu e bine ceea ce se întâmplă.
Nu îl lăsa să ajungă ca mine, că e tare greu.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
