Bună! Am 23 de ani și trec printr-o perioadă destul de dificilă. Mai exact, nu pot discuta nimic personal cu părinții mei, fiindcă mereu își găsesc alte preocupări decât să stea de vorbă cu mine, ba chiar mă ignoră. De când eram mică, ei obișnuiau să mă țină în casă, fără să socializez, protejându-mă de "posibilele amenințări din afară" cică, iar asta îmi afectează mult viața de adult. Sunt într-o relație cu un băiat, fiind nevoită să o ascund de ei, deoarece dintotdeauna mi-au spus că trebuie să îmi termin studiile, după care să îmi găsesc un loc de muncă stabil, ca să nu mai spun că au și pretenția ca băiatul să fie de aceeași religie cu mine, dar întâmplarea face că acest om mă face fericită și mă simt în siguranță alături de el. Îmi oferă sprijin și iubire necondiționată. Recent, am luat atitudine și le-am spus că pur și simplu am ajuns la vârsta la care am dreptul să ies cu cine vreau, când vreau și să fac ce vreau, fără a le da raportul nonstop și că ar trebui să aibă încredere în mine, însă e degeaba. Menționez că nu am alte rude cu care să pot povesti deschis lucrurile acestea. Tot ce îmi doresc acum este să pot ieși cu iubitul sau cu prietenii, fără a-i mai minți pe ai mei, deși nu știu cum ar putea să se îndeplinească această dorință. Ați putea să îmi dați un sfat în acest sens? Orice vorbă, ajută enorm.

Daca esti deja adult, iar parintii te sustin pentru a-ti continua studiile, nu strica planul. Lasa-i sa te sprijine spre o cariera ok, iar cu iubi, continua asa, mai pe ascuns. Nu sunteti nici primii, nici ultimii care se ascund asa.
Dupa ce ajungi pe picioarele tale, independenta financiar de familie, poti sa te afisezi cu cine vrei tu, si sa rupi legatura cu cei care nu sunt de acord cu deciziile tale.
Pentru ca asta fac adultii, se cearta sau sunt falsi cu rudele care ii judeca sau incearca sa le impuna 'politici' cu care nu sunt de acord. Iar tu nu iti permiti sa te rupi de parinti, momentan, pentru ca ti-ar afecta viitorul.
Intre un casier kaufland si un biolog industrial (exemplu) este diferenta foarte mare. Insistand cu relatia, oricare ar fi ea, s-ar putea sa ajungi casier Kaufland, desi puteai avea o cariera.
Cat despre persoanele cu care sa vorbesti, te poti folosi linistita de site-ul asta, si altele, similare.
Iti mai trimit un forum daca vrei.
Sau ar mai fi si softpedia, poate cel mai activ forum 'pe vechi'. Acolo merg multe discutii de genul, despre decizii de adult.

Ferește-te de ei!

Îți înțeleg punctul de vedere și îți mulțumesc din suflet pentru sfaturi. Contează mult să mai aflu câte o părere sau ceva. Ideea este că nu pricep de ce nu vor ei să înțeleagă de bunăvoie faptul că este vârsta la care eu nu trebuie sa îi întreb dacă am voie să ies cu acea persoană sau să stau până la o anumită oră. Mereu fac asta cu mine. De ex. "Unde mergi? Cu cine te vezi? Cât stai?" Ieri mi-a spus maică-mea că "Nu am voie să ies din casă, fiindcă nu mi-a dat permisiunea" ) Sunt destul de responsabilă ca să îmi port și singură de grijă, dar ei m-au crescut ca într-un glob de sticlă și încă vor să mă țină captivă în el, asta e problema. Sunt invidioasă pe alte fete care au relații mult mai deschise cu părinții lor, iar eu sunt nevoită să le ascund fiecare lucru în parte. Este foarte toxic din punctul meu de vedere unde s-a ajuns. Despre sentimentele mele nu am vorbit niciodată cu ei, pentru. că mă luau în derâdere...

Aș vrea, dar locuim în aceeași casă și nu am unde să mă mut, din păcate...

Inteleg. Chiar e aiurea, eu aveam libertate de la inceputul adolescentei, si mi se parea aiurea cand ii vedeam pe altii controlati de parinti. Si nu ii ajuta cu nimic asta, scapau si faceau prostii mari, spre deosebire de mine.
Te sfatuiesc sa te certi usor cu ea, sa o intrebi (ironic) daca si-ar dori sa o minti, sa te ascunzi de ea, si sa-ti cauti sprijinul in alta parte.

Permite mesageria și vei primi sfaturi si.n particular.

Ști cum văd eu problema asta, părinți mei nu mă lăsau să fumez ei fiind fumători înrăiți acum 2 ani m-am apucat și când am dat ochii cu tata și cu mama mi-am aprins o țigară nu le-a convenit dar nu puteam să mă ascund de ei așa că fi puternică pe moment și ori le spui ori îl aduci de față cu ei și nu o sa mai zică nici psss" îți promit. ☺️

Ai făcut foarte bine că ai pus piciorul în prag și le-ai spus părinților sa nu te mai controleze, nu este normal deloc, nu mai ai 14 sau 16 ani, ești femeie în toată firea, nu-i normal să trebuiască să îți ascunzi și iubitul. Ai putea să incepi incet incet să ieși când vrei cu cine vrei tu, fără să le mai dai explicații, ce poate să îți facă? Doar nu o să te dea afară din casă. Explică-le că nu-i normal la vârsta asta să controlezi viața unui om. Dacă chiar nu te lasă să faci nimic, mai bine mută-te cu chirie.

Cred că la 23 de ani îți poți lua propriile decizii.

In primul rand părinții îți vor binele. In al 2-lea rand părinții sunt mai indulgenți cu băieții. Când au fete e altfel, din păcate. Așa e societatea. Nu ne ai spus câți ani are iubitul, deși daca tu îl iubești și.ti place cum te face sa te simți, părinții ar trebui să vadă că ești fericită.
Mai insista și vb cu ei. Nu ești genul celor care incep viața intimă la 12-14 ani. Ești deja femeie. Daca nu te înțeleg poți pleca în chirie cu iubitul tau, dar sper că e un bărbat bun sa nu fii dezamăgită mai târziu. Ai încredere în tine și.n deciziile tale, dar vb și cu părinții mai serios. Datorita lor te bucuri de frumusețea acestei vieți, de iubire s-a.

S.au gândit poate că în adolescență băieții vor doar sex. Ei au fost ca noi, noi ca ei, nu!
Încrederea în ea se câștigă. Trebuie să comunice cu ei. Alții își duc fetele de 14 ani la întâlnire. Alții le cumpără prezervative copiilor de 13 ani că iubita lui vrea sex.E mai greu sa fii părinte decât pare, dar noi credem că le știm pe toate.și ei au îmbătrânit.
Nu cred că au ținut.o mai mult în casa daca îi spună sa intre in casa la maxim 10-11 noaptea.
Dar fiecare își merită soarta și va suporta urmările propriilor decizii.

Ti-ai gasit aici pe TPU. Numai sfaturi nu găsești.