am 24 ani, am un sot cu 10 ani mai mare.
Avem un bebe de 7 luni jumate(o comoara!)
Am aflat ca ma inseala inca din perioada dupa ce am nascut, cu o fata de la el de la munca(sa specific ca tipa ma stie si ca toata sarcina am tot mers pe acolo)
El a marturisit ca ma inseala a zis ca s ar putea sa o si cunosc, mi a zis si putin din cum s a intamplat, obligat oarecum de mine, dandu mi seama ca lipseste prea mult de acasa si singur nu ai cum sa pleci atata (cum sustinea el, ca merge singur prin cluburi etc.)
Ideea este ca, il iubesc, ma gandesc si la copil fiindca am crescut fara tata si stiu cat este de urat si ce lipsuri simti in viata ta in timp, si am decis sa mai acord o sansa insa durerea cea mai mare este ca mi a spus ca inca ma iubeste, ca nu vrea sa plec, dar ca nu imi poate promite ca nu se va mai vedea cu ea.
Noi ne am grabit f mult, si am avut o relatie mai tumultoasa, cu un inceput urat(adica el era cu o tipa la timpul respectiv, bineinteles mi a zis ca nu o iubeste si ca sta cu ea ca sa nu stea singur)da, m am gandit ca imi va face si mie la fel, dar cine iti garanteaza in viata asta ceva?
Copilul? s a intamplat, nu am planificat insa nu am putut sa renunt la sarcina si nu regret nici o clipa.
Ideea e ca nu stiu ce sa fac, mi e greu sa renunt, si il cred deoarece e dureros de sincer cu mine, si cand spune ca inca ma iubeste il cred, dar de ce ma inseala? cum sa fac? ce sa fac? sa il recuceresc? dar ma urmareste fantoma ei! fac comparatii, simt ca innebunesc, este practic insuportabil, nu mai stiu ce vreau, cine sunt etc...
Cam lung mesajul stiu dar mi ar folosi cateva vorbe avand in vedere ca nu prea vreau sa vb cu apropiatii deocamdata!
O seara placuta!

Mai întâi, un copy/paste truncheat al unui răspuns de-al meu la o întrebare similară:
Eu nu am înşelat niciodată şi sigur nu am să înşel nici de-acum încolo. Stilul meu direct de a spune lucrurilor pe nume mă împinge să comunic şi să explic ce nu merge în relaţie astfel încât să nu se ajungă acolo.
Totuşi, în cazul în care unul dintre parteneri înşeală (nu contează care dintre ei) vina este de obicei 70-80% a celui care înşeală şi restul a înşelatei/înşelatului.
Cea mai mare parte dintre cazurile de înşelare sunt din acelaşi motiv: Am căutat în altă parte ce nu puteam primi acasă.
O rudă îndepărtată de-a mea şi-a înşelat soţia pentru că după ce a născut copilul, aceasta nu s-a mai culcat cu soţul ei vreme de aproape un an. Era vorba totuşi de soţ.
Acesta îmi spunea: "Băi omule, o iubesc pe nevastă-mea. Mă bucur că avem un copil şi îmi întreţin familia." (El aduce în casă 90% din venit) "... dar, totuşi. În fiecare zi ba îi este rău, ba e pe stop, ba nu are chef, ba e obosită, ba nu doarme că are nu-ştiu-ce de făcut, ba, ba, ba, etc. Eu cât să rezist? Dacă nu acum când sunt tânăr, când? La 70 de ani? Nici nu sunt ferm convins că apuc atâta".
Desigur că atunci când s-a aflat toată lumea l-a condamnat tot pe el de parcă-i cerea marea cu sarea "bietei" femei şi de parcă nu era nevastă-sa şi de parcă nu dovedise că este familist convins.
Mă enervează la culme când femeile înşelate sunt victimizate mai mult decât e cazul iar când e vorba de bărbaţi care sunt înşelaţi, toată vina este aruncată tot în curul lor sau, mai rău, sunt categorisite direct curve soţiile şi stigmatizate.
E o prostie.
Când se ajunge la înşelat într-o căsnicie, vina este a amândurora şi câtă vreme nu se va conştientiza asta, fenomenul va apărea de fiecare dată.
Iată încă un exemplu: De cele mai multe ori (fenomenul e în scădere, din fericire) femeile după ce se căsătoresc se lasă de anumite obiceiuri, cum ar fi grija pentru propria frumuseţe.
De cele mai multe ori, motivul este că dacă s-au căsătorit, viaţa lor s-a cam terminat (a intrat în ritm normal şi lent - spun unele) şi că au deja soţ şi nu mai trebuie să fie plăcute de alţii. Ceea ce nu înţeleg ele, este că trebuie să fie în continuare plăcute de soţii lor şi, de ce nu, un pic şi de alţii, invidiate pentru ca soţul să se simtă mândru că are o asemenea soţie.
Se întâmplă asta mai des în căsniciile unde femeia este întreţinută sau are o slujbă modestă (care oricum nu i-ar permite să trăiască independent). Îşi spun că au casă, au masă, au soţ, eventual mai toarnă un copil şi gata. Sfârşit. De-acum totul pentru copil.
Ei bine, nu e chiar aşa căci oricât de familişti convinşi ar fi şi oricât de mult şi-ar iubi soţiile, bărbaţii vor continua să aibă nevoie de afecţiune şi de partide apetisante de sex.
Femeile înşeală cam tot din aceleaşi cauze, cu bonusul că uneori bărbatul o ia rău de tot şi începe să le agreseze fizic şi ele îşi găsesc alinarea în braţele altuia.
În orice caz, toate aceste scenarii se pot rezolva prin comunicare şi înţelegere. A iubi înseamnă şi a oferi, nu numai a primi totul pe tavă!
Încheind copy/paste-ul, te întreb?
Cum te-ai comportat cu el după sarcină şi în timpul acesteia?!
L-ai neglijat?!
Aştept răspuns.

Aşa! Bravo!
La 6 luni după ce v-aţi mutat împreună, i-ai turnat plod, l-ai neglijat enorm şi-acum îl şi pocneşti, după ce el ţi-a recunoscut că te înşeală şi a căutat rezolvare la tine şi, bonus, aduce şi un sac de bani în casă.
Bravo! Ai manifestat înţelegere fix din părţi!
El nu prea ştie ce vrea de la viaţă dar tu sigur nu-l meriţi!
Nu ai acţionat nici pe departe corect!

Anonimo, ai cochetat vreo dată cu ideea de a te împuşca?
Cretinele egocentriste ca tine care văd doar suferinţa feminină ca suferinţa principală strică firma.
Indiferent de copii, partenerul de viaţă este cel mai important.
Eu să fiu în locul soţului, aş divorţa instantaneu.
Îmi torni plod, mă neglijezi şi mă loveşti. Sunt mai mult decât suficiente motivele astea să plec la alta.
Anonim, încă o dată, totală lipsă de respect pentru tine!

"ca asa suntem noi femeile mai profunde" - Îmi cer scuze că mi-am răpit minute importante din viaţa mea să judec şi să răspund obiectiv.
Când vă aud cum vă victimizaţi şi aruncaţi toată vina în fundul ăluilalt, îmi mai adaug un 0, 1% la coeficientul meu de misoginism.
Preoţi? zei inexistenţi? Crize de nervi?! Nu astea sunt căile spre împăcare.
Calmantul îl iei înainte de discuţia cu el, nu după! O lecţie pe care tata a învăţat-o de la mine şi aşa şi-a salvat căsnicia!
Dar mă rog,... tu eşti prea profundă ca să-mi mai exprim eu părerea.
Faci ce vrei dar şi soţul are dreptate şi nu ar fi o mare pierdere dacă te-ar părăsi. L-ai pocnit şi ai manifestat toleranţă zero.
Ce-ai să faci dacă rămâne fără loc de muncă şi o s-o duceţi mai greu?!
Nu meriţi!
Pa!

Stii ce cred, ca usor te afunzi in suferinta! Eu sunt mai categorica in domeniul asta, desi sunt dupa ce am testat suferinta! Ori e cu mine, dar numai cu mine, ori e impotriva mea. Dragostea e pentru doi, restul e suferinta!

@consilierindragoste sa ne inveti si pe noi femeile cum poti sa te dedici 10min de dragoste si implicare celui care ti-a tradat toata increderea, celui care ti-a zdrobit sufletul? Dragostea adevarata nu e piesa de teatru, nu cersesti sentimente sau te complaci in situatie ca aparent sa nu pari singura!

Esti inca foarte tanara. mai ai atatea de invatat despre viata, toleranta, speranta si afectiune!
Nu ai spus ce vechime aveti ca si cuplu - conteaza!
Sa stii ca nu e usor nici pentru tata, si ei pot face un fel de depresie post partum. si atunci actioneaza in fel si chip! stiu, e dinainte, dar erai gravida! si destul de mult si "indisponibila", nu?! apoi mai e treaba si cat de bine comunicati, dar mai ales va si potriviti sexual!

Incearca sa intelegi ca bebele e nevinovat de toate astea, dar are nevoie de afectiunea si prezenta ambilor parinti, din foarte multe motive!

E cel mai simplu sa spui/gandesti ca poate te desparti, dar e cea mai mare greseala, si cu consecinte foarte grave pentru micut, mai ales pe termen lung! - ti-o spune un cunoscator!

Rar, foarte rar un alt "parinte" va tine la el corespunzator!

Discutati sincer, constructiv, si decisi pozitiv si faceti sa fie bine! Fara compromisuri, nu se poate nimic pe lumea asta!

SuccessE!

Bine zice anonimul, este ceva strigator la cer ce face el. Si tu, daca il ierti, practic ii dai apa la moara, sa mearga mai departe pe drumul asta. Omul care a apucat-o pe drumul asta nu prea are sanse sa se mai abata de pe el, poate doar Dumnezeu sa-l schimbe. Dar nici El nu intervine daca omul nu vrea.
Separa-te de el si cauta pe cineva care sa te iubeasca cu adevarat.

Trista povestea ta, insa aici doar tu poti lua o decizie in privinta aceasta, daca vei renunta la el, copilul nu va avea tata, daca vei ramane cu el, va continua sa faca in continuare aceeasi greseala (sa te insele). Dar niciodata nu este prea tarziu, orice invat are si dezvat, poate cu putin noroc vei reusi sa-l faci sa inteleaga ca, familia este mai presus de toate.Bafta!

Odata ce tu ai fost deja cealalta femeie, cred ca puteai sa te astepti la asta. probabil exact acelasi lucru ii spune si ei, ca sta cu tine ca sa nu stea singur.
dar referitor la intrebarea ta, cel mai bine e sa-l omori si sa-i ascunzi cadavrul (glumesc, si nu prea). sorry, dar ai ales prost. ce iti spune el tie nu e sinceritate, e cruzime pura. sa te insele e una, sa te trateze asa e alta. personal cred ca isi bate doar joc de tine. in mod sigur nu te iubeste, nici macar nu tine la tine.

Imi pare rau pentru tine dar cred ca ar trebui sa tegandesti mai bine. Daca dupa untimp iti va spune ca tu esti in plus si ca vrea sa ramana cu cealalta? In privinta copilului tu spui ca nu vrei sa traiasca fara tata, dar si asa acel tata e impartit sufleteste in doua. Daca mai tarziu se va pune problema unui divort(din dorinta sotului tau)nu tot fara tata va ramane? Astfel de relatii nu prea au viitor crede-ma. Daca cel outin ti-ar fi spus ca e dispus sa renunte la cealalta, dar asa? Parerea mea mai bine renunta acum cat e copilul mic.Pe urma va suferi mai mult vazand situatia din casa., pentru oricat te vei feri de el(de copil) tot isi va da seama.Numai bine.

Ai 2 alegeri de facut
Ori devi carpa lui de sters praf (scuze ca ma exprim asa)
Ori pui picioru in prag si te duci la mama ta'
Zice ca te iubeste da.se duce la alta?
Cum spunea bunicu...
" Pe tine te iubeste si se f... cu alta "
Acum am inteles ce a vrut sa spuna...
Nu mai sta cu el...Ai si tu onoarea ta'
In viitor poate vei gasi un tata pentru acel copilas
Cu adevarat TaTa

Eu ma intreb altceva si iti dau subiect de meditare, ce faci daca la cealalta femeie apare un copil?, ce face sotul tau atunci, va alege dintre voi s au pleaca la alta? sotul tau fuge de responsabilitate si nu vrea decat sa se simta bine. E o situatie grea si totul depinde de tine, daca pui punct s au mergi mai departe in sistemul asta, noi din afara ne putem da cu parerea s au putem spune eventual ce am face, dar tu cunosti situatia cel mai bine, tu esti propiul analist si decizia e a ta, eu unul in locul tau( sper sa nu fiu niciodata) ii dau de ales, ori eu ori ea. sper ca te am ajutat si am facut o cu draga inima

Eu sunt de parere ca trebuie sa renunti la aceasta casnicie. Odata ce el ti-a spus ca nu`ti poate garanta ca se va mai vedea cu cealalta, tu nu trebuie sa te sacrifici in acest hal pentru cineva care nu merita. In legatura cu copilasul tau, nu are rost sa te gandesti ca va creste fara tata deoarece odata ce si tu ai trecut prin asta sunt sigura ca vei face tot ce`ti sta in putinta ca sa nu simta lipsurile pe care le-ai simtit tu. Mai bine divorteaza ca doar esti tanara si sigur vei intalni un barbat care sa te respecte pe tine si pe copilasul tau.

In inima oricarui om nu pot fi 2 persoane deodata! Daca te-ar iubi nu s-ar duce la alta! Tu daca il iubesti cu adevarat ai putea sa il inseli!? Cred ca NU! Ce sot e ala care pleaca singur in cluburi!? Nu mai avea atata incredere in el ca e cel mai mare mincinos! Sansa ta la o viata linistita este sa divortezi de el si sa iti gasesti un om asa cum trebuie.

Am citit cu atentie intrebarea si raspunsurile dar am mai studiat si linkul e la pagina ta de profil Karma, masaj erotic
daca asta este afacerea familiei, trebuia sa te gandesti de la inceput ca sotul tau se va indragosti de o fata din firma
stii vorba aia lucrezi cu miere, te lingi pe degete din cand in cand
asta e raspunsul meu

Va multumesc pentru raspunsuri, chiar mi-au oferit un ragaz de liniste si intelegere, azi dimineata am avut o cadere nervoasa foarte nasoala in care am vrut sa ii dau in cap cu ceva.
Eu stiu ca nu am fost perfecta dar asta nu ii da dreptul sa faca asa ceva.
Oricum ma gandesc din ce in ce mai mult sa il las, cred ca tot ce imi trebuie e sa ma scarbesc ca sa plec fara inima indoita si fara sa ma mai gandesc la ce face, unde e, cu cine etc.
Nici eu nu cred ca asta e dragoste, dar nu stiu de ce o sustine in continuare, am luat-o pe toate partile, cu bunu cu rau sa vorbesc cu el dar ma depaseste situatia in totalitate, efectiv nu mai sunt om, cum ati zis si voi sunt tanara si imi pot reface viata oricand, si incep deja sa il urasc, sa il detest.
Si da, atunci cand noi am inceput relatia cand el era cu altcineva, si cand a lasat-o pe respectiva pentru mine, intr-un fel parca stiam ca Dumnezeu o sa ma pedepseasca si mine pentru ce am facut.
Va multumesc inca o data.

Buna seara din nou, multumesc inca o data de raspunsuri, si sa va raspund la cateva din intrebarile voastre:
Avem 2 ani de cand ne-am cunoscut si este f adevarat ca ne-am grabit, la 6 luni ne mutam impreuna, la 1 an eram gravida(cand am ramas gravida ne-am gandit cam 1 luna 2 ce sa facem si am tot discutat si el era ferm! convins ca vrea copilul dimpotriva ma intreba pe mine daca sunt pregatita)
Este manager la un salon de masaj erotic, si mereu i-am zis mai ales dupa ce am nascut ca nu mai puteam sta cu el (ca sa nu ma angajez il ajutam la firma)ca mi-e teama ca se va aprinde dupa vreo tipa de acolo, normal ele tot timpul aranjate bine dispuse, venea acasa la mine rupta de somn, operata, neingrijita si intr-o depresie post natala grava.
Eu imi doresc sa salvez aceasta casnicie in primul rand pentru copil.Si pentru mine ce-i drept fiindca inca il vreau langa mine in ciuda faptului ca non-stop ma gandesc la el si aia in toate ipostazele.
M-am gandit ca e criza varstei(are 33 ani) si poate a intrat in panica, ca imbatraneste, ca se plafoneaza, ca mai vrea sa traiasca, el are o viata grea cu munca si un stres maxim, din pacate de cand s-a anturat cu aceasta tipa vine aproape la fiecare 2 zile rupt de beat, doarme sa isi revina, zace, si o ia de la capat, practic aici sta doar sa se refaca.
Si acum ma gandesc, la cat abur de alcool e in creierul lui aproape non-stop, cum sa mai judece omul asta rational si corect?
Si referitor la cum l-am neglijat? Da, absolut l-am neglijat, poate si inainte de sarcina, ne-am nimerit 2 firi complexate cu o copilarie aseamanatoare(adica neplacuta) si la fiecare pas ne simteam intepati si raniti sau atacati, dar tocmai din aceasta cauza un psiholog ne-a zis ca lucrul acesta ne uneste si tocmai fiindca intelegem amandoi ce inseamna.
Intr-adevar fuge de responsabilitati mancand pamantul, nu suporta sa munceasca fizic, sa faca efort, e f sensibil si comod.Si cred ca ceea ce stie ca urmeaza si ca trebuie sa se straduiasca sa-mi recastige increderea, sa lupte, numai gandul il oboseste si ii e mult mai usor sa se uite dincolo si sa traga acolo la ea, fiindca acolo sunt toate roz(asa crede el, sau ei, sau ea).
Si sexual ne potrivim f bine chiar, l-am ajutat sa treaca peste problema ejacularii precoce, adica amandoi am desoperit ca ne contopim, insa cel mai mult ma doare cand vine dimineata, eu dorm fiindca stiu ca, copilul se va trezi in curand si el vrea relatii cu mine pe buna dreptate normal, adica el are viata de noapte si eu de zi acum, si am rezistat pana aici fiindca afacerea e la vanzare si am zis mereu ca va fi bine ca se vinde, termina cu munca asta nenorocita si vom avea o viata normala.
Azi dimineata, a zis ca am terminat, el! (bause ceva)in urma unei certe cand am aflat o alta minciuna si am luat-o razna, l-am lovit(nu tare, dar cat sa imi simta durerea) si a zis ca gata ca terminam, ca poate a cautat el un motiv sa terminam si ca poate ii convine asa, ca e indragostit de aia, dupa o dadea la intors, ca nu vrea sa greseasca.
Adica sa nu o mai lungesc, ceea ce vad eu, omul acesta habar nu are ce vrea de la viata, si crede ca daca fuge acolo va fi bine, insa eu stiu ca nu se va cai niciodata pentru asa o greseala(si anume ca si-a abandonat fiul pentru o bucata de p... scuze expresia) si cand va realiza ca acolo nu e dragoste si sinceritate, ca aici(fiindca ce fel de om e aia daca stiind tot, ca are copil, cunoscandu-ma a continuat si mai rau de atat sa ajunga la relatie si chipurile dragoste)
Aia in prima clipa cand el va da de greu se va shuti, si parca il vad cum vine sa il primesc inapoi, insa eu daca plec nu stiu daca ma voi mai putea intoarce fiindca atunci cand voi pleca imi voi pune un scut si ma voi curata de tot.
O seara placuta!

Buna seara din nou,
Buna si tie kongeriket, tu in adancul tau ai dreptate, presupun ca esti barbat ...Insa in dreptatea ta, ca barbat, vezi si judeci numai niste parti rele si categorice cu o cruzime prea mare, eu nu spun ca nu am gresit, INSA! el cand a simtit toate astea, a preferat sa nu vb cu mine si sa fuga in alta parte, acum ca esti barbat ca esti femeie, trebuie sa comunici ca celalalt sa stie ce se intampla si sa stie cum sa actioneze ca nu suntem mama omida sa ghicim.
Nu ai de ce sa o judeci asa pe "anonima" deoarece ea s-a pus in pielea mea (ca asa suntem noi femeile mai profunde) si a simtit oarecum furia si durerea, si are dreptate si ea, el daca ma iubea intr-adevar nu facea asta, venea si urla la mine si imi spunea ca se intampla ceva nasol.
In schimb el venea si tipa la mine din cu totul alte cacaturi, eu "luptam" pe alte fronturi si s-a dus totul p... de suflet...intelegi ce vreau sa zic?
Insa, ca sa vin cu noutati, astazi am vrut sa plec, dupa ce cu o seara in urma cand l-am intrebat in ce stadiu suntem noi : despartiti? impreuna? incercam sa ne salvam? El a spus in mare parte despartiti (era inca sub influenta alcoolului).
Si astazi cand s-a trezit am inceput sa cautam chirie ca eu si copilul sa ne mutam, dupa lungi cautari si telefoane la agentii si cand sa plecam sa vizitam, m-a luat deoparte si a spus sa il mai las 1 zi 2 fiindca nu vrea sa greseasca, fiindca nu vrea sa ne paraseasca, ca nu asta a fost intentia lui.
Dar in schimb mi-a mai si spus ca o iubeste pe respectiva, am si aflat cine e intre timp, si acum mai stau aici 1 zi doua, ca el sa aiba si cu ea o discutie serioasa si sa vada daca poate lua o decizie, am mai facut o criza de nervi, ne-am mai certat inca o data fiindca imi este inexplicabil de greu, dar am luat un calmant, mi-am mai revenit si ma rog la Dumnezeu sa imi arate calea cea dreapta si sa imi dea putere sa reusesc.
Maine (pana sa aiba loc si discutia cu ea) mergem la un preot sa vb, separat ).
Si in ciuda a toate astea mi-a zis ca sansele sa ne impacam sunt minime si ca nici macar nu stie daca imi va putea da un raspuns dupa ce discuta cu ea.
In concluzie, eu mi-am pus din nou sperante, si sper din nou ca se va putea, si tare mi-e teama de momentul cand va trebui sa ma dau iar batuta.
Va multumesc pentru raspunsuri, chiar m-au ajutat.
O seara placuta!

Kongeriket am vb calm cu el, tot timpul, si mi-a explicat totul, dar daca te-ai pune in ipostaza in care persoana iubita vine la tine si iti spune ca iubeste pe altcineva si iti explica totul ai sa observi ca iti vine sa rupi hainele de pe tine, si totusi am ascultat, am pus problema amandoi in toate felurile, riscurile si avantajele si posibilitatile sa reusim,
Eu am vrut sa plec sa renunt si m-a oprit,
Judeci prea aspru, si nu m-am victimizat atat cat spui tu deoarece in mesajul anterior ti-am dat dreptate in ce ai zis,
Si la faza cu "Nu il meriti" esti chiar absurd,
Cand o sa dea de greu voi fi langa el, ca asta inseamna familie, nu imi da de inteles ca stau cu el din interes, la cat am suferit nu imi mai trebuie nici toti banii din lume, si faptul ca inca sunt aici si indur in continuare tot rahatul asta dovedeste ceva.
Asa ca... nu mai stiu ce sa mai zic...
O zi buna!

Buna dimineata!

Dintr-o pura intamplare am ajuns inapoi la aceste discutii.
Au trecut aproape 4 ani de atunci si s-au schimbat foarte multe.
Am divortat, m-am mutat, m-am angajat si am cunoscut recent un om minunat care mi-a demonstrat ce inseamna o relatie normala, in doi, sanatoasa si plina de armonie.
Sunt mai mult decat fericita si implinita, baietelul are 5 ani si nu pot decat sa ma bucur de decizia pe care am luat-o.
Fostul meu sot este inca foarte invrajbit impotriva mea si ma uraste, mai nou are o iubita care si ea la randul ei ma uraste ingrozitor (probabil in urma a ce i-a spus el de mine)
Nu prea exista intelegere vis a vis de copil dar lucrurile au intrat pe un fagas oarecum normal.
Ce am inteles din aceasta experienta este ca nu exista dragoste cu sila, daca nu te potrivesti cu un om nu are nici un rost sa iti amarasti viata, intr-o relatie este nevoie de 2, si daca exista dragoste, respect, comunicare si incredere toate celelalte vin de la sine.
O zi minunata va doresc si multa sanatate!

Mda, nu stiu ce sa spun! Sunt casatorita si eu, suntem tineri... te iubeste dar e cu alta.Asta nu poate fi viata pentru copil.Cum o sa traiasca? Cu 3 parinti? Cine inseala o data o va face tot timpul, cine minte o data o va face mereu! Eu nu as accepta asa ceva, nici pentru copil. Un copil trebuie sa creasca linistit si fericit, nu in tensiune si nu cu ideea ca tata sta cu noi dar mai are si o amica pe la care se mai duce. Ii deformeaza perceptia si asa va face si copilul cand va creste ca asa a vazut acasa.Deci, ideea ca stai cu el pentru copil e o mare prostie! Copilul mai bine creste cu un parinte dar integru si linistit decat cu ambii parintii dar in tensiune, certuri si moralitatea deformata de realitate.Indiferent cum vei face, sa te gandesti la ce ti-am zis, peste ani si asa va fi

Uff! urat lucru. Acuma, depinde de tine daca poti sa acepti asa ceva.Eu nu as acepta pentru ca nu-mi place sa inpart relatia mea. Asta o sa continue mult daca tu acepti. Daca nu vrei sa renunti o sa urmeze o perioada grea sau o sa te obisnuiesti cu ideea.

Parerea mea e ca cu siguranta l-ai neglijat in perioada post si pre nasterea cpopilului cum se intampla de obicei, dar sa nu credem ca totul va fi bine daca suntem lasi si plecam sau abandonam relatia crezand ca fugind scapam de suferinta.depresia femei cauzata de nastere poate provoca multe rupturi in relati sot sotie deoarece comunicarea si pofta de sex este foarte redusa si mai ales atentia fata de sot.atentie cum ne impartim dragostea si atentia in familile noastre pentru ca de multe ori barbatii inteleg prin indiferenta transmisa de sotie aflata in depresie dupa nastere ca nul mai iubeste si atunci ce se intampla? ori cauta ce a pierdut ori se multumeste cu ce are si ramane cu tine doar pentru a fi aproape de copil bine conteaza si varsta pe care o are si modul de gandire dar in majoritatea cazurilor se intampla asa ba chiar in unele cazuri sotul are o banuiala de infidelitate deoarece legaturile stranse pe care leati avut nu mai sunt acum si stresul mare pentru copil te influenteaza negativ fata de el. cred ca printr-o disuti ameabila si sincera ati putea salva casnicia.acuma depinde mult de tine daca poti sati acepti anumite rasunderi fata de el si sa fii pentru el la fel ca si inainte, crede-ma merita sai acorzi si lui cele 10 min in care va simtiti bine sa fi pe cat se poate de implicata.succes

Din mesajul tau se observa ca nu vrei sa te desparti de el. Nu inca. Si fiindca asa sta treaba fa-l cumva sa inteleaga si sa vada ca te doare enorm ce s-a intamplat si ce poate inca se mai intampla. Ca un sfat din partea mea, nu te lasa calcata in picioare, dupa cum ti-au spus si alti utilizatori, copilului ii va fi mai bine cu un parinte decat cu 2 care traiesc intr-o tensiune continua. Da-i un ultimatum si spune-i ca daca nu inceteaza te desparti de el. Parerea mea este, din pacate, ca el nu se va schimba, chiar daca se va desparti de asta isi va gasi alta femeie. Nu merita efortul! Iti doresc numai bine si imi pare rau ca ai dat peste un om cu un asemenea caracter.

AR trebui sa vorbesti cu el ce iti convine si ce nu.Ai mare dreptate ca copitlul rebui sa aiba tata langa el. Dupa parerea mea nu ar trebui sa il parasesti numai spre binele copilului.

Daca tu spui ca s-a indepartat dupa ce ai nascut bebelul, probabil ca l-ai neglijat din anumite puncte de vedere, poate s-a simtit in plus...nu ii caut scuze, dar stiu ca oricine isi vede de treaba daca are acasa ceea ce-si doreste.Ideea este urmatoarea:in general, barbatii inseala. Unii sunt capabili sa o faca fara sa ii stie nimeni, iar altii sunt cam nepriceputi si imprastie cam multa umilinta si suferinta dupa un episod de genul.Barbati gasesti pe toate drumurile, tata pentru bebelusul tau...nu prea.Eu zic sa lupti pentru familia ta, nimeni nu este perfect si daca il lasi pe el poti avea sansa sa dai peste unul cu alte vicii(alcool, jocuri de noroc, droguri, batai, etc); la fel de bine poti avea sansa sa gasesti un om bun, dar asta se intampla mai rar.

Are dreptate anonimu asta de mai sus

Roata morii sa-nvarteste, tac tac tac!