am 24 ani, am un sot cu 10 ani mai mare.
Avem un bebe de 7 luni jumate(o comoara!)
Am aflat ca ma inseala inca din perioada dupa ce am nascut, cu o fata de la el de la munca(sa specific ca tipa ma stie si ca toata sarcina am tot mers pe acolo)
El a marturisit ca ma inseala a zis ca s ar putea sa o si cunosc, mi a zis si putin din cum s a intamplat, obligat oarecum de mine, dandu mi seama ca lipseste prea mult de acasa si singur nu ai cum sa pleci atata (cum sustinea el, ca merge singur prin cluburi etc.)
Ideea este ca, il iubesc, ma gandesc si la copil fiindca am crescut fara tata si stiu cat este de urat si ce lipsuri simti in viata ta in timp, si am decis sa mai acord o sansa insa durerea cea mai mare este ca mi a spus ca inca ma iubeste, ca nu vrea sa plec, dar ca nu imi poate promite ca nu se va mai vedea cu ea.
Noi ne am grabit f mult, si am avut o relatie mai tumultoasa, cu un inceput urat(adica el era cu o tipa la timpul respectiv, bineinteles mi a zis ca nu o iubeste si ca sta cu ea ca sa nu stea singur)da, m am gandit ca imi va face si mie la fel, dar cine iti garanteaza in viata asta ceva?
Copilul? s a intamplat, nu am planificat insa nu am putut sa renunt la sarcina si nu regret nici o clipa.
Ideea e ca nu stiu ce sa fac, mi e greu sa renunt, si il cred deoarece e dureros de sincer cu mine, si cand spune ca inca ma iubeste il cred, dar de ce ma inseala? cum sa fac? ce sa fac? sa il recuceresc? dar ma urmareste fantoma ei! fac comparatii, simt ca innebunesc, este practic insuportabil, nu mai stiu ce vreau, cine sunt etc...
Cam lung mesajul stiu dar mi ar folosi cateva vorbe avand in vedere ca nu prea vreau sa vb cu apropiatii deocamdata!
O seara placuta!

"ca asa suntem noi femeile mai profunde" - Îmi cer scuze că mi-am răpit minute importante din viaţa mea să judec şi să răspund obiectiv.
Când vă aud cum vă victimizaţi şi aruncaţi toată vina în fundul ăluilalt, îmi mai adaug un 0, 1% la coeficientul meu de misoginism.
Preoţi? zei inexistenţi? Crize de nervi?! Nu astea sunt căile spre împăcare.
Calmantul îl iei înainte de discuţia cu el, nu după! O lecţie pe care tata a învăţat-o de la mine şi aşa şi-a salvat căsnicia!
Dar mă rog,... tu eşti prea profundă ca să-mi mai exprim eu părerea.
Faci ce vrei dar şi soţul are dreptate şi nu ar fi o mare pierdere dacă te-ar părăsi. L-ai pocnit şi ai manifestat toleranţă zero.
Ce-ai să faci dacă rămâne fără loc de muncă şi o s-o duceţi mai greu?!
Nu meriţi!
Pa!

Kongeriket am vb calm cu el, tot timpul, si mi-a explicat totul, dar daca te-ai pune in ipostaza in care persoana iubita vine la tine si iti spune ca iubeste pe altcineva si iti explica totul ai sa observi ca iti vine sa rupi hainele de pe tine, si totusi am ascultat, am pus problema amandoi in toate felurile, riscurile si avantajele si posibilitatile sa reusim,
Eu am vrut sa plec sa renunt si m-a oprit,
Judeci prea aspru, si nu m-am victimizat atat cat spui tu deoarece in mesajul anterior ti-am dat dreptate in ce ai zis,
Si la faza cu "Nu il meriti" esti chiar absurd,
Cand o sa dea de greu voi fi langa el, ca asta inseamna familie, nu imi da de inteles ca stau cu el din interes, la cat am suferit nu imi mai trebuie nici toti banii din lume, si faptul ca inca sunt aici si indur in continuare tot rahatul asta dovedeste ceva.
Asa ca... nu mai stiu ce sa mai zic...
O zi buna!

Hei amice, vorbesti de cretinism, tu, ala care sfatuieste minorii sa fuga de acasa, sa-si paraseasca parintii si sa se mute cu primul venit? Sau tu, care pretinzi ca in locul sotului ai fi divortat, cu copil nou nascut in casa? Vai de viata ta, si a viitoarea sotii, daca o sa ai vreodata! Eu am fost mai mult decat obiectiva, punctand faptul ca in viitor va putea intalni un om mai bun si un tata iubitor pentru copilul ei. Sunt constienta ca exista barbati buni pe lumea asta, spre deosebire de tine care urasti orice incercare de feminism. Iti propun sa te intorci in epoca de piatra, poate acolo te simti mai implinit. Sunt constienta si ca intr-o relatie ambii trebuie sa ofere si sa primeasca, dar cand unul (indiferent ca e el sau ea) intra intr-un impas datorat unei probleme psihice si REALE, pentru ca asta este depresia de fapt, celalalt trebuie sa aiba intelegere si rabdare. Exista oameni care stiu ce inseamna o depresie in timpul si dupa sarcina, si stiu cum sa o abordeze cu scopul de a salva casnicia, omul asta nici macar nu a incercat. S-au casatorit, la scurt timp a aparut sarcina, si inca din timpul ei a inceput sa o insele. Si-a recunoscut greseala dar nu are nici o intentie de a o repara. Spune-mi tu mie, acest om merita? Mojicii apara mojicii, si mai grav e ca te simti bine in pielea ta. Ai probleme grave de personalitate, apeleaza cu incredere la un psihiatru. Ma ofer sa-ti recomand unul!

Iar tu ai cochetat cu ideea de a consulta un psihiatru? Vorbesti de cretinism tu, care sfatuiesti minorii pe site sa fuga de acasa si sa-si paraseasca parintii? Vad ca celalalt comentariu unde explicam depresia din timpul si dupa nastere ca un fapt REAL, nu a fost aprobat. Nu mai am timp si chef sa o fac inca o data, doar pentru tine.

Ma stresam ca nu-mi apare replica, dar vad ca mi-au aparut amandoua. Greseala mea, abia invat cum functioneaza site-ul. Rox, faci cum iti dicteaza inima, ca sa savati casnicia e nevoia de amandoi, nu se merita sa te chinui doar tu. Vorbeste cu el si da-i un ultimatum. Fa-l sa inteleaga ca te schimbi si tu dar trebuie sa renunte la femeia aia. Desi, avand in vedere ca a facut-o o data, e foarte probabil sa repete greseala. Iti doresc numai bine si putere sa treci peste orice!

Kongerikt esti scapat din jungla

Buna dimineata!

Dintr-o pura intamplare am ajuns inapoi la aceste discutii.
Au trecut aproape 4 ani de atunci si s-au schimbat foarte multe.
Am divortat, m-am mutat, m-am angajat si am cunoscut recent un om minunat care mi-a demonstrat ce inseamna o relatie normala, in doi, sanatoasa si plina de armonie.
Sunt mai mult decat fericita si implinita, baietelul are 5 ani si nu pot decat sa ma bucur de decizia pe care am luat-o.
Fostul meu sot este inca foarte invrajbit impotriva mea si ma uraste, mai nou are o iubita care si ea la randul ei ma uraste ingrozitor (probabil in urma a ce i-a spus el de mine)
Nu prea exista intelegere vis a vis de copil dar lucrurile au intrat pe un fagas oarecum normal.
Ce am inteles din aceasta experienta este ca nu exista dragoste cu sila, daca nu te potrivesti cu un om nu are nici un rost sa iti amarasti viata, intr-o relatie este nevoie de 2, si daca exista dragoste, respect, comunicare si incredere toate celelalte vin de la sine.
O zi minunata va doresc si multa sanatate!