Am ceva pe suflet care ma doare rau dar rau de tot. M-am casatorit acum multi ani, am 2 copii adorabili si un sot care cred ca are o problema de sanatate dar nu l-am lasat pentru ca mi-a parut rau de el si este un om bun. El si cu mine nu ne potrivim intim deloc. Bine ca ne-a dat Domnul acei 2 copii. Nu ne potrivim intim dar suntem foarte buni prieteni si ne-am gandit la varianta despartirii dupa 18 ani de cand ne cunoastem insa am zis ca ar fi prea rau pentru copii si poate si el ar suferi mai rau daca ne-am desparti. Eu totusi simt nevoia de afectiune, de conexiune, de a face dragoste. El cred ca are o forma f usoara de autism: nu aude prea bine, nu creaza conexiune cu mine emotionala, nu se uite la mine si nu putem face dragoste. El a zis ca ar fi de acord sa ramanem parteneri sub acelasi acoperis pentru cresterea copiilor si ca pot sa imi gasesc un iubit. Mie mi se pare ca as fi si popa si hot in conditiile astea si ca real un iubit adevarat nu as avea. Ce parere aveti? Care e varianta cu cele mai putine victime? Eu una nu mai pot sa traiesc asa fara imbratisare si afectiune si fara un om langa care sa simt conexiune reala nu pe cineva rece pe care il respect ca om si ca partener totusi dar nu ne potrivim in intimitatea noastra. Am indurat prea mult aceasta singuratate. Nu mai pot.

Divort, la mata acasa cu copii si gasesti altul sau ubli creanga cu cine iti arde. Respect ca respect dar nici tu nu stai relaxata pentru ca sfarai dupa belengher.

Buna! Normal ar fi sa te desparti de el si sa iti continui viata, nu sa bagi scuza ca stai cu el pentru copii. Pai e normal ca ei sa vada ca tatal lor nu iti acorda atentie si nu te atinge, nu te imbratiseaza, nu nimic? chestiile astea se simt, sa stii, copiii sunt mai inteligenti decat crezi tu.

Sex mai faceti?

Corect si cinstit este sa divortati, pentru ca fiecare are dreptul la fericire!
Dupa aceea, fiecare este liber sa faca ce doreste.
Copii sunt mari probabil si vor suferii mai mult daca vor sta prinsi intr-o casnicie plina de ura si nefericire.
Faceti-va un pustiu de bine si divortati, fiindca orice ai face acum si oricat ar aceepta el ca tu sa ai amant, ar insemna sa-i torni amaraciune cu lingurita, zi de zi, fiindca te stie in vratele altuia, acnd el sufera sis e perpeleste.
In plus, oamenii te vor vorbi si vei ajunge de ocara si rusine, chiar si pentru copii tai.
Fa lucrurile corect si cinstit, fata de toata lumea: divorteaza!

Pai daca nu mai poti, cauta pe cineva cu care poti, e normal, lasa naiba copiii ca sunt milioane de familii despartite si la copii le e chiar mai bine decat in familii care nu se inteleg, oricum ei simt cat ati ascunde voi.

Deci desparte-te si fa-ti viata ta! Nu uita ca in viata tot cu un partener ramai, nu cu copiii, aia pleaca si nu mai au treaba la un moment dat, insa le e mai bine intr-o fam unde oamenii se inteleg. Daca chiar nu mai poti, vei face asta, daca nu o faci, inseamna ca mai poti.

Cum ma sa ii fie bine daca simte si femeia nevoie de ce a zis?! Daca nu ii e bine femeii ce ai tu? Asa simte ea, chiar daca tu gandesti altfel.

Chiar și daca ala nu ar avea o problema ci pur si simplu nu l-ar mai iubi, ar trebui să stea cu el forțat?

Dacă voi nu mai funcționari ca si cuplu ci doar sunteti colegi de apartament, iar tu te simti in putere cum ar veni nu cred ca ar trebui să iti închizi viata si sa rămâi nefericită veșnic doar pentru ca te-ai căsătorit cu el.Nu trebuie sa rămâi intr-o situatie neconvenabilă pentru tine nici daca ai copii, dapoi doar pentru el sa nu fie singur.
Încercați intai cu o pauza, cu un refresh iar daca tot nu se reglementează lucrurile încearcă să iti vezi de ale tale.Copii ca sa fie bine au nevoie de o mamă fericita, voi ca sa fiti împliniți ca si oameni aveti nevoie sa va găsiți persoanele potrivite. Poate stand asa unul cu altul ratați ambi sansa de a cunoaște pe cineva mai bun.

Dar la inceput a putut sa te? Mama ce fite frate, da-o incolo de anxietate.

Creste plozii!
Mare ti-e gradina, Doamne, si multi sar gardul.
Este absolut evodent: ai copii, creste-i; nu le fura sansa unei copilarii, unei familii fericite.
De ce spun asta? Pentru ca si mama a fost un fel de victima, doar ca ea nu facea nazuri ca nu primeste sex sau ca nu-i iubita; nu, draga, nu, ea nu mai stia de unde sa se imprumute ca sa plateasca facturile si sa ne si puna o masa calda cand tata toca banii in fiecare seara pe bautura... si tu "nu mai poti" doar pentru ca nu-ti ofera placere?! Esti patetica si IMORALA.

Creste copii si ofera-le un viitor, la dracu, uneori sunteti extraordinare...

Buna,

Ati incercat un consilier matrimonial?

Doamne ferește, ce-i cu tine? Dacă nu te (mai) potrivești cu un om dpdv sexual nu poți să faci sex de-a sila cu el și să te prefaci că ești fericit, mai ales că nici nu simte afecțiune din partea lui, păi prin chestia asta cam dă cu ea de ciment oricum lol, pentru că e oribil să stai cu o persoana care nu simți că te dorește.
Nu poți să stai cu orice persoană care nu te satisface doar pentru că nu te bate .

In primul rand trebuie sa te decizi ce iti lipseste cel mai mult. Daca e partea sexuala atunci sugestia lui de a deschide relatia pe partea sexuala poate functiona, multe cupluri apeleaza la solutia asta. Tu iti gasesti tipi cu care sa faci sex dar ramai tot cu el.

Daca e nevoia de afectiune atunci e mai dificil, daca te simti in stare exista aranjamente matrimoniale poli amoroase in care vin ca solutie exact la problema ta. Practic o sa iti gasesti al tip fara sa renunti la relatia cu actualul, nu exista vreo regula universala care zice ca nu poti iubi decat un sigur om.

Problema la tine e ca pari sa rezonezi cu doctrina nationala romaneasca, dar realitatea e mai compilicata de atat. aranajamentele de mai sus nu sunt SF, exista in realitate pentru oameni care intampina aceleasi dificultati ca tine. Sotul tau pare a fi de acord cu ele deci mingea e in terenul tau. Poti ramane cu el si sa fii nefericita sau poti cauta lipsurile in afara relatiei in timp ce te bucuri in continuare de relatia cu el.

Bati campii.
Daca iubesti pe cineva cu adevarat, sexul este deja pe locul doi.

Câtă răutate la întrebarea asta, îmi vine să vomit.

Bă, dar câți specialiști pe aici!

Auzi, nu aude = autism

Nu are conexiune emoțională = autist

Dragostea de după 18 ani de căsnicie nu se mai trăiește și nu se mai simte ca în primii ani.

Ce hobby-uri ai? După cum pui problema, se pare că nu prea ai, și sexul este singurul lucru care ți-a mai rămas.

Apoi: plăcerile și sentimentele sunt în creier. Nu în inimă, nu în plămâni și nu în gură.

Așadar, poți păcăli creierul să intre în acea stare de conexiune emoțională de care vorbești, printr-un proces complex numit mastu.rbare.

Soluții sunt. Trebuie să fii creativă

Dacă susții că sexul e dureros, poate că problema e la tine, nu la el

Salut, cu toate că nu aș vrea să te întreb sunt prea curios, cum ai ajuns să stai atâția ani cu el, să te căsătorești și să faci și 2 copii? De fapt, nu contează lasă.
Sfatul meu, continuați să fiți părinți pentru copiii voștri și la momentul potrivit, poate când copiii o să fie mai mari găsește pe cineva cu care să existe feeling.
Poate că soțul tău este un bărbat excepțional dar, dacă nu vă potriviți ca să nu zic altceva nu-i ok pentru tine și nici pentru clima familiei, dar mai multe nu sunt în măsură să spun că nu-l cunosc pe el și nici pe tine.
Doar îți mai repet că e absolut ok să te desparți de el dar ar trebui în același timp să ții și cont de copiii tăi dacă tot ai decis că vrei să-i ai cu el, pe cât posibil.

Păi tu n-ai curaj sa te despărți de el, pentru că nu vrei sa te simți ca fiind o persoana rea.

"El a zis ca ar fi de acord sa ramanem parteneri sub acelasi acoperis pentru cresterea copiilor si ca pot sa imi gasesc un iubit. "

- apai nu e de mirare că ți-ai pierdut toate sentimentele pentru el, pentru că e chiar fraier, adică cum naiba să accepți așa ceva, el trebuia de la bun început când sa instalat starea aia că nu mai simțeai nimic pentru el sa te fi lăsat, cu copii sau fara, nu are rost sa stai langa o femeie care nu mai simte nimic pentru tine. Lol. E penibil.

Nimeni nu este in măsură să știe prin ceea ce trece o anumită persoană atâta timp cât nu este pusă în situația iei, sincer nu știu ce să îți spun decât să faci cum crezi tu că va fi mai bine pentru ambii gândește că sexul nu este totul în viața cu toate că uneori este necesar toate cele bune vă doresc!

Adevarul e ca nici tu nu stii ce vrei. Vii aici si-ti insiri frustrarile si dramele, mai mult de natura intima, pentru a fi judecata de unii mai prosti decat tine.
Ai 18 ani de casnicie, ceea ce-nseamna ca ai cel putin 36 de ani.
Si atunci ce fel de sfaturi vrei sa primesti de la niste oameni care au poate nici jumate din varsta ta, nu au trecut prin ce treci tu si poate nici n-o vor face vreodata ca sa-i intereseze sa se puna in pilelea ta printr-un efort de imaginatie de nici 5 minute.

Copiii aia sunt si ei mai mari, au buletin? Sunt la varsta la care ar intelege de ce ma-sa si cu ta-su
s-ar despartii in eventialitatea in care s-ar intampla una ca asta? Voi aveti destula maturitate sa le explicati cum si de ce?
Daca rasp. este da, atunci i-al putin "la rost" pe barbata-tau si explica-i ca nu mai poti sau ca nu mai vrei, ca esti om si ai nevoi pe care in relatia cu el nu ti le satisfaci deloc si ce mai simti tu sa ii spui.
Terminati-o pe cat de amiabil posibil, de dragul vostru si al copiilor. Pastrati legatura in continuare daca asta simtiti ca oricum, fiind si cei mici la mijloc, asa este si de recomandat.
Tutela ramane sa o discutati pe parcurs, in functie de cum decurg lucrurile si cum isi doresc si ei (la cine sa ramana, presupunand ca te vei muta).
In rest, aveti grija de voi iar altadata lucrurile astea se discuta in familie. Nu pe net, nu pe nicaieri.

Greu de zis in situatia asta. Nici eu nu as putea sta intr-o astfel de relatie. Niciodata nu e prea tarziu sa fii fericit, desi decizia de a te desparti de el o sa-ti dea toata viata peste cap sa fii pregatita pentru asta.

Cat de bine crezi ca e asa? Ce inseamna binele intr-o relatie? De ce se casatoresc doi oameni? Si de asta am stat 18 ani. Pentru ca aveam in cap ganduri cum spui tu dar nu e asa. Nu e vorba numai de ***, e vorba de singuratate aici.

Mentionez ca in acesti ani am incercat orice fel de remediere ca noi sa functionam si sa simtim ca sunte impreuna. Cursuri, consiliere, psiholog, discutii peste discutii si inclusiv curajul de a posta aici.

Buna dragilor. Citind mesaje voastre imi dau seama ca fiecare aveti dreptate in felul propriu si fiecare sunteti de fapt cate o voce din capul meu. Eu nu am vorbit aici despre sex, eu am vorbit despre lipsa apropierii, lipsa unui partener real pentru ca un om poate sa iti fie alaturi dar totusi departe. Va multumesc tuturor pentru raspunsuri si o sa va spun si ce decizie am luat. Am decis sa nu ma las batuta, sa merg intr-o excursie (calatorie) cu sotul meu si sa-i amintesc daca e nevoie permanent de el, sa-l fac atent la el sa isi dea voie sa simta placerea pe care si-o refuza de fapt, sa-si dea voie sa simta dragul de mine pe care si-l refuza pentru ca atunci cand era mic era certat cand placea o fata de exemplu sau poate el pune femeia pe un piedestal si nu poate fi barbat ca asa a crescut. Sunt terapeut si coach si un om, femeie ca toti oamenii care atunci cand ajunge la limita puterilor vede de fapt ca mai poate un pic. O sa sap pana voi castiga tot aurul din noi din fiecare. Imi voi castiga un partener adevarat alaturi de sotul meu. Asta e ce voi face si sigur ca asa va fi avand grija sa ini reincarc bateriile din ceea ce imi place sa fac: sa stau natura, sa imi cresc copii, sa cant si sa sustin altii oameni care au probleme la randul lor.
Multumesc tuturor!