1. Dacă te trece ca părinte, nu e nevoie să plătești nimic dacă nu face și o acțiune în justiție în acest sens. Dar asta e doar d.p.d.v. legal; moral... e altă poveste.
2. Dacă nu, ai dreptul să ceri în instanță recunoașterea paternității și apoi să ceri drepturile părintești (dar vei avea și obligația să îl întreții).
Bun venit pe pamant
daca te trece ca parinte, are dreptul la pensie alimentara, si o poate obtine in justitie
daca nu, are dreptul la test ADN, moment in care devine parinte oficial, si se poate judeca pentru custodie, sau macar drepturi de vizitare, SI e obligat sa plateasca pensie alimentara (parintele care pierde custodia), insa in general e favorizata mama
iar moral, aia e o VACA proasta, pentru nu vrea sa se impace pentru o religie pe care oricum a incalcat-o daca si-a tras-o fara sa fie casatorita, iar acum vrea sa o mai incalce odata, refuzand tatalui dreptul de a fi tata, recunoscut de ORICE religie
Cand se naște vorbesti cu un avocat si ceri un test de paternitatea sa se dovedească ca o copilul tau si atunci este obligată să te treaca ca si tata.
Faza e ca o dată ce sti trecut ca si tata legea va decide la cine sta copilul (mai mult ca sigur la ea), în custodia cui, care cat are dreptul sa stea cu el si tot restul.
De ce nu te lasa sa iti recunoști copilul? Ca nu iti schimbi religia? Ea ce religie e?
Nu ma pricep si nu vrea sa dau cu presupusul dar vreau sa te felicit totusi ca iti asumi responsabilitatea si vrei sa fii implicat in viata copilului tau! Esti un exemplu pentru toti cei care cand aud de o sarcina fug de rup pamantul. Un sfat nu juridic dar omenesc ar fi sa incerci sa vorbesti cu parintii ei. Din ce aud aici ea e prea mandra sa accepte ajutorul tau dar parintii ei sunt oameni trecuti prin viata si o sa inteleaga ca primeaz binele copilului nu ce vrea unul sau altul.
Cei care fug, nu sunt bărbați. Sarcina nu a fost o greșeală, a fost cu intenție. Acum, dacă e să nu ne înțelegem, pentru ce să fug? Este o chestiune pe viață aici, așa că n-ai cum să fugi. Eu aș vrea să fiu trecut ca tată, dar să nu plătesc pensie, deoarece eu vreau ca acei bani să fie folosiți pentru copil, nu altceva. Repet, nu vreau să fug de responsabilitate, dar consider că ar fi mai ok să-i cumpăr tot ce are nevoie, iar după ce va creste să-i cumpăr ce are nevoie. As fi dispus și să pun deoparte, iar după ce va creste să-i ofer o sumă considerabilă de bani, bine, asta nu înseamnă că nu o să primească nimic de la mine până ce va creste. Tu ce spui? Care ar fi cea mai bună variantă?