Adolescența a fost dintotdeauna grea și complicată. E perioada în care te formezi, în care îți dai seama că ai și tu părerile tale și în care, de obicei, nu te ascultă nimeni. Înțelege lucrurile astea.
Nu lua în tragic povestea ta. Faptul că mama ta te-a "alintat" prin "complimentul" respectiv, a fost, probabil, la supărare. Poate îi este greu să țină casa, poate îi este greu cu tine sau cu tatăl tău. Poate e mai singură decât își dorește. Poate vrea și ea să fie ascultată sau poate are alte lipsuri. Și când sunt probleme în familie, astea pică pe umerii copiilor. Când părinții nu se mai înțeleg, tu, copilul lor, devii în cel mai rău caz, sacul lor de box.
Știu că ai vrea să simți că mami și tati te iubesc, dar ei au felul lor de a o arăta. Iar dacă nu mai știu să o arate și tu le reproșezi, îți pui cenușă singură în cap. Oamenii au nevoie de timp, să se deschidă, indiferent în fața cui.
Tolerează-i, mergi în camera ta (dacă ai una), scrie, desenează, pictează, citește, vorbește la telefon cu prietenii, descarcă-te, fă-ți temele sau pur și simplu dormi sau gândește-te că în trei ani vei avea optsprezece ani.
Cu vârsta, treburile se schimbă, chiar dacă îți rămân amintirile care nu îți dau pace.
Poartă-te frumos și demonstrează-le (nu neapărat fățiș), că nu e vina ta pentru faptul că ei doi au probleme.
Faptul că tatăl tău a înșelat-o pe mama ta, spune multe. Și anume: când cineva nu găsește ce are nevoie acasă, se duce în altă parte. Posibil ca mama ta să nu se fi gândit chiar atât de departe. Și atunci, nici tatăl tău nu se simte bine.
Nu ar trebui să fii părtașă la certurile lor. E treaba lor. Să și-o rezolve, fără a te implica pe tine. Ești copilul lor. Nu "parașuta" lor.
Te-ai gândit (pentru o scurtă perioadă de timp) să fii acasă până în ora 20:00 - 21:00? Vezi cum merg treburile. Apoi, cu acordul tău, apucă-te și pune niște rufe la spălat (fără să anunți), spală vasele sau fă puțină curățenie (de preferat ca ei să nu fie acasă, pentru ca surpriza să fie una mare și surprinzătoare).
Dacă asta te-a făcut (sau poate încă nu) să te îndepărtezi și de prieteni, încearcă să îți găsești alinarea în lectură. Sunt cărți frumoase, care îți stimulează imaginația și care te îmbogățesc sufletește. Înveți lucruri noi. Și poate într-o zi vei considera cărțile ca fiind prietenele tale de noapte.
Nu mai pune la suflet atât de mult. Tu trebuie să crești și trebuie să îți dai silința să crești drept și frumos, cu sau fără ajutorul lor.
Încearcă să discuți mai des despre ce te supără și să nu mai fii atât de supărată. În final, trebuie să treacă, chiar dacă rămâi cu niște păreri de rău și regrete. Nu toate familie sunt fericite. Trebuie să înveți să te faci singură fericită. Caută să afli ce îți place (în afară de ieșitul în oraș), cultivă-ți pasiunile, îngrijește-le ca pe niște flori și mai târziu îți vei mulțumi ție.
Nu uita că adolescența înseamnă în primul rând schimbare. Și oamenii nu se schimbă de pe azi pe mâine. Toate au un ritm și un timp al lor. Fii mai răbdătoare.
Nu cred că părinții tăi te urăsc și nu cred nici că tu îi urăști. Cred doar că atmosfera este încinsă și devine apăsătoare mai des decât ar fi cazul.
Trebuie să mai înțelegi (chiar dacă doare) că uneori oamenii dragi spun lucruri usturătoare și care supără, mai ales dacă sunt nervoși, stresați și neîmpliniți.
Dacă nu poți înțelege acum ce am încercat să îți explic, o vei face mai târziu. Nu poți să le ai pe toate și în viață, nu e pe vrute.
Caută frumosul în viață ta și înconjoară-te de puținii (sau mulții) prieteni pe care îi ai. Ei vor fi oaza ta de liniște, dacă te vor înțelege așa cum ți-ai dori tu, însă atenție: și tu trebuie să colaborezi puțin.
Eu îți doresc senin în priviri și sufletul ușor. Fii răbdătoare. Te vei convinge singură că timpul trece și lucrurile și oamenii se pot schimba și se schimbă. Fruntea sus!
Buna! Supararile si stresul de la serviciu/cauzate de intamplarea cu tatal tau si cele doua femei poate ca au facut-o sa isi piarda controlul. Ii e teama sa nu ti se intample ceva, ii e teama sa nu patesti ceva, fie ca o sa fie din vina ta sau din vina unor alte persoane. Tot ce poti face tu, este sa prinzi un moment in care parintii sunt "in toane bune" si sa discuzi cat poti de deschis.Aminste-le ca vara trecuta puteai sa stai pana mai tarziu si erai mai mica... iar acum nu ai voie.E normal ca la varsta asta sa iesi afara,sa te distrezi,daca nu acum, atunci cand? Inca esti copil, intr-adevar, dar esti "un copil mare", ai crescut si trebuie sa inteleaga si sa aiba incredere.Si eu am tot 15 ani, si mama mea exagereaza pentru ca la ora 11 fara un sfert ma suna:hai, nu vii?
Ma simt un pic sufocata si uneori simt ca nu are incredere in mine, pentru ca stie ca nu depasesc ora 11 si ...nu are ce sa mi se intample.
Daca nici asa nu reusesti, vorbeste cu tatal sau bunica ta in particular si cere-le sfaturi, spune-le sa vorbeasca cu mama ta, poate o veti convinge.
Anunta-ne cum a decurs discutia si ce s-a mai intamplat(imi poti trimite mesaj in privat si iti pot da mai multe sfaturi).
Cred ca mama ta e prea speriata de bombe.
Tatal tau, cand vorbiti doar voi doi, sesizeaza si el o chestie ciudata cu mama ta? Nu cumva ea va santajeaza ordinar pe amandoi?
Bafta!
Buna!
Linisteste-te sunt parintii tai, sigur tin la tine!
Numai ca si ei au atat zile bune cat si proaste ar trebui sa fi un pic mai intelegatoare, si roaga-i si pe ei sa fie la fel.
Este vara si frumos afara roaga-i si tu sa te lase sa iesi cu o colega pana in parc va mai dati un pic prin leagane, mai povestiti chiar ati putea juca un joc, de ce nu!
Te pup, pa pa! :* :X
Eu cred ca parintii tai nu au incredere in tine pentru ca le e frica sa nu faci ceva gresit, sa nu te lasi influientata de altii si sa cazi prada viciilor. Daca te lasau sa faci tot ce vrei tu probabil nu mai erai asa cuminte, erai ca restul fetelor! Asculta-i mai mult si vei vedea ca te vei intelege mult mai bine cu ei, in special cu mama ta care ar trebui sa-ti fie cea mai buna prietena!
Mda. Stiu ca mama ar trebui sa-mi fie cea mai buna prietena tocmai de asta am incercat sa ma apropii mai mult de ea si sa-i spun mai multe de ale mele dar m-a ranit rau de faaza cu parasuta
Linisteste-te toate in viata au o rezolvare incearca sa vorbesti cu cineva drag tie! daca nu ai si nu ai cu cine vorbeste cu un specialist iti va fi mai usor online prin intermediul calculatorului cred!
http://www.topexperti.ro/psiholog-online
Ai grija de tine!
~ Hii :*. Stai linistita toate au rezolvari dar pana atunci incearca sa vorbesti cu mama ta, stiu ca ai facut-o deja dar mai insista, spune-i ce te doare, ce te apasa, ce ai vrea sa se intample intre tine si ea.
Spune-i cat de mult o iubesti si cat de mult suferi ca ea nu iti arata asta pentru ca sunt sigura ca si ea te iubeste la fel de mult , doar ca nu vede asta, e orbita de afaceri, bani, chestii trestii ca sa te intretina pe tine si sa aiba ce sa-ti reproseze.
Incearca sa o ajuti si tu, de exemplu poti spala farfuriile dupa masa si sa strangi masa, sa faci curat prin baie, hol si sa-i spui ca iti dai silinta pentru ca ea sa te accepte.
Incearca sa-i faci cadouri si sa-i spuui ca o iubesti, aceste sentimente pe care tu i le arati o sa o faca sa vada si isi va da seama de ceea ce a gresit.
Iar tu ai o mica problema, nu mai veni la ora 11... e destul de tarziu, parintii tai au dreptate cu chestia asta! vin-o si tu pe la 8.
Faa si tu un sacrificiu :*. Invata mai mult si arata-i ca-ti pasa!
Ea face lucrul asta in privinta ca munceste pentru tine zi de zi ca sa ai tu bani ca sa mergi cu prietenii tai sa te distrezi si sa-ti cumpere tot ce vrei.
Dar aici nu tinem cont de bani si de dragostea dintre mama si fiica.
Urmeaza sfatul meu din ceea ce ti-am scris mai in sus! >.Aa si acum adolescenta asta e de vina .
Fundita? :*.
~ Poate te ajuta ce am sa-ti spun eu aici :
Draga mea,nu se comporta urat,tu ai vrea ca ei sa fie mai altfel.
Este varsta nelinistilor,a "nu stiu ce-i cu mine,nu ma intelege nimeni",sunt zeci de sentimente noi si controversate care apar in tine,nu ti le poti explica si crezi ca nimeni nu te intelege.
Ai vrea sa razi,ai vrea sa-ti strigi pofta de viata,pentru ca in secunda urmatoare sa te umpli de pesimism si sa te simti inutila.
Nevoia ta de afectiune este enorma in acest moment,e timpul primelor iubiri si te sperie inconstient gandul.
Sau,constient,in cazul tau.
Stiu ca ai nevoie de cineva langa tine,foamea ta de caldura sufleteasca nu te poate tine departe de oameni.
Daca te uiti in jurul tau cu atentie,vei vedea ca multe fete sunt la fel cu tine. Daca te apropii de una mai linistita,mai nebagata in seama,mai singurica,poate ati putea deveni prietene,poate ai putea sa comunici cu ea.
Incearca sa vorbesti cu mama ta,spune-i oful tau, teama ta ca nu te mai iubeste, dorinta ta arzatoare sa te inteleaga si, vei vedea ca va intelege, e mama ta si te iubeste.
In ultima instanta, fa-ti un jurnal sa ai cu cine vorbi, desi nu-ti poate raspunde.Macar,recitindu-l,vei putea intelege cat te-ai schimbat si cat te-ai maturizat, peste catva timp!
Fii mai optimista, viata e tare frumoasa, ai puterea si sansa s-o traiesti frumos!
Si, sa ai grija de tine!
Succes! Merit si eu fundita? .
Eu zic să fii acasă la 8 seara, sau cu 2-3 ore ÎNAINTE de ora limită. Dacă ai ceva timp liber şi acces la internet, fă ceva frumos ce-ţi place ţie în acel timp, decide cu liberul tău arbitru în timpul liber-chiar de-ar fi de doar 2-3 minute, ca să-ţi poţi forma personalitatea armonioasă pe cât posibil şi nu-i cazul să te simţi un preş, nu merită. Pentru că eşti o valoare reală, şi nu prea te ştii apăra-psihologic vorbind-de aceea încearcă părinţii - şi alţi adulţi ulterior- să lupte împotriva a tot ceea ce te reprezintă ca valoare.
Pentru a şti cum să te aperi din punct de vedere psiholoic, poţi apela la psihologul şcolii pentru a-i cere îndrumare după ce îi dezvălui ce se întâmplă.
Sa vi acasa la 10 ar fi un inceput, faptul ca tatal tau a inselat-o o face sa se gandeasca la pierderea lui si si mai important la pierderea voastra, incearca sa o duci pe sora ta mai mica in alta camera cand ei se cearta si vorbiti doar voi doua jucati-va sau mai stiu eu ce faceti, incearca sa iti pastrezi calmul si o sa vezi ca vazandu-te calma si ca nu esti nervoasa ( sa nu iti dai ochii peste cap ca asta ii enerveaza mai mult ca orice) pe ea o sa inceapa incetul cu incetul sa se calmeze si ea. O sa fie bine pana la urma, o sa vezi. Tu sa ai mare grija de sora ta mai mica si de tine, sunteti fete bune amandoua.
Ar trebui să stai cu tatăl tău de vorbă, dacă vara trecută te lăsa afară târziu înseamnă că se simte vinovat pentru cele întâmplate şi îi dă dreptate mamei tale chiar dacă ştie că nu-i aşa. Poate el nu intervine în problemele astea deoarece îi este ruşine de tine, că cine ştie ce crezi despre el.Trebuie să ai o discuţie serioasă cu tatăl tău.Baftă .
Sincera sa fiu...nu prea ai ce face pana la 18 ani.
Ascult-o si incearca sa i spui te iubesc mamei tale.Are nevoie de atentie.Se poate transforma daca ii spui zilnic odata pe zi macar te iubesc.La inceput nici nu e nevoie sa simti ca vrei sa i spui, dar zii. Vezi ce sa intampla. La fel si cu tatal tau. te pup.Ai grija de tine.
Ai incercat sa ii spui ei toate lucrurile astea? daca da si nu a facut nimic, vorbeste cu tatal tau. poate de la el va intelege mai bine situatia
Buna scumpa! Nu stiu ce Doamne iarta-ma e cu parintii tai! Fratee... Pe bune! Cum sa te faca parasuta?! Mhm. Chiar nu stiu ce sa zic. Nu e normal ce se intampla. Ar trebuii sa suni la telefonul copilului. Acolo un psiholog o sa stea de vorba cu tine, si o sa te sfatuiasca cum sa privesti situatia.ATENTIE: daca suni la telefonul copilului nu esti nevoita sa spui cum te numesti, adresa ta, etc.Si sunand acolo, NU iti denunti parintii.Doar esti sfatuita de specialisti.Ai grija de tine.:*
Eu cred ca mama ta se simte Incoltita pentru ca tu ti mai mult la tatal tau decat la ea si ca ascult mai mult de el! el avand o relatie cu X-ulescu a facut-o sa va bage pe amandoi in aceiasi oala (facandute parasuta) incearca sa ceri acordul mamei daca vrei sa te duci undeva cu prieteni si sa te intorci cel putin la ora 9-10 sau incearca sa ii faci surprize sa o lingusesti, fa ceva sa o multumesti....stiu cum sunt fetele in ochi parintilor
Mama- Semeni cu tactu!(iar asta nu-i place)
Tata- Fetita tatei!(si tot mamei nu ii place)
si mereu a fost o regula cu familiile
Baieti seamana cu mamele
Fetele cu tati
Acum cred ca sti de ce sete mama ta suparata!
Buna! De obicei parinti sunt foarte cicalitori. Uneori pa rchiar ca a fi niste copii care nu se gandesc cateodfata la ce spun si fac chiesti, cum incearca mama ta sa il intoarca pe tatal tau inpotriva ta, prostesti, deparca ar fi niste copii de la gradinita care se cearta cu colegul si isi puen prietenul sa nu mai vorbeasca cu el. Multi parinti se conporta asa, nu chiar mereu dar uneori da. Dar din cate stiu eu parinti vor mereu binele copiilur si poate ca mama ta este dezamagita de tine din anumite motive de care tu nu iti dai seama pentru ca ea nu discuta cu tine, se vede ca intre tine si mama ta nu exista relati forte bune, dar daca ea nu incearca macar tu poti sa incerci sa comunici cu ea si poate ca daca intre voi va fi o relatie mai buna si ea va fi mai deschisa si iti va spune ce o supara/necajeste. Daca nu, te poti gandi ce ar putea sa o supere pe ea, poate ca este nervoasa din cauza tatalui tau si poate ca isi descarca nervi pe tine dar asta ar fi o varianta mai putin posibila pentru ca asa nu s-ar explica faptul ca mama ta incerca sa il intoarca pe tatal tau impotriva ta. Sau poate ca o supara notele tale, multi parinti sunt deranjati de asta pentru ca isi doresc ca copii lor sa ajunga mai bine in viata ca ei, sa aiba un servici bun, o familie. Sau poate ca nu ii plac prietenele sua iubitul tau, poate a auzit ca nu au o "reputatie " prea buna si din cauza ca ai avut mai multi iubiti sa iti zica parasuta, totusi trebuie sa stii ca foarte des de nervi parinti spun lucruri pe care nici ei nu le cred si pe care le regreta mai tarziu, am auzit multe cazuri in care parinti isi jignesc copii dar nu o fac chiar cu rautate, am auzit o mama care i-a spus copilului sau care purta ochelari chior (orb) cea ce poate afecta mult copilul din punc de vedere pshiologic, sau parinti care isi fac copii mai plinuti grasi sau obezi.dar de multe ori ei o spun de nervi si nu neaparat intentionat. In privinta faptului ca ai venit intr-o seara la 11 si te-au certat chiar daca tu ai mai venit la astfel de ore, eu cred ca parinti sunt foarte suciti, si chiar daca este ciudat faptul ca au procedat astfel cred ca au fost totusi ingrijorati si poate ar trebui sa vi macar cu o jumatate de ora mai devreme ca sa nu mai aiba ce spune. Cred ca daca vrei ca macar tatal tau sa fie de partea ta ar trebui sa comunici cu el, sa ai grija sa il ti aproape, nu sa il intorci inpotriva mamei tale pentru ca asta ar putea convoca alte certuri care v-ar putea afecta psihic pe tine si sora ta. Eu sincer nu am o relatie foarte buna cu tatal meu, nu prea comunicam foarte mult, nu ii zic niciodata detalii din viata mea, note, nu vine la scoala, si poate ca asta nu este numai din vina lui, adica copilul ar trebui sa faca parintele sa il indrageasca insa tu poti face bine unde eu am gresit.IAr daca vrei ca parinti tai sa aiba incredere in tine trebuie sa comunici cu ei, sa le arati ca tu poti s afaci aia sau aia, ca te vei putea descurca in viata si ca nu esti un copil mic care nu poate merge nici pana la amgazin dupa inghietata . Eu cred ca idea cu telefonul copiilor nu este chiar buna, mai bien incerci prima data TU sa faci ceva si apoi daca nimic nu merge si crezi ca esti al capat de linie ai putea incerca si asta ca o ultima speranta .
Succes si sper ca o sa iti rezolvi problemele cu parinti tai :*
Părinţii îşi vor mereu doar binele lor şi îşi imaginează că eşti un cal pe care pot să-l călărească oricând şi oricum. Oamenii străini pe care nu-i cunoşti,sunt mai profesionişti în asta,şi ne vor face toată viaţa probleme.
Dar nici sub o formă nu trebuie să ne fie frică,ci să păstrăm,,sub piele" un egocentrism profund,mascat de,, cuminţenie" şi,, bune maniere", că numai astfel am văzut că putem reuşi în viaţă.
Un lucru important: să nu ridici ştacheta realizării personale mai mult decât îţi permite climatul psiho-social, dar nici să n-o cobori mai jos decât valoarea ta reală.
Si eu am cam aceeasi problema, te inteleg perfect numai ca mie nu are cine sa-mi tina partea pentru ca parintii mei sunt divortati si tatal meu nu se baga.Eu ma cert adesea cu ea din cauza faptului ca urla la mine din orice. Intr-adevar nu ma face parasuta dar foloseste alte cuvinte...Iar daca incerc sa discut cu ea reactioneaza si mai rau.Eu am incercat sa nu mai port dialoguri cu ea ca sa si sa ''nu mai comentez'', dar si asa reuseste ea sa gaseasca motiv de cearta.Totusi nu mai este ca inainte.Incearca sa ii ignori cat de mult poti si la orice zic ei sa zici ''bine'' fara sa mai asculti ce au ei de reprosat, pentru ca niciodata nu o sa termine reprosurile.Atunci cand o sa.ti vorbeasca pe un ton calm si frumos poti avea o discutie cu ei.Bafta!
Incearca sa ii dai un cadou tatalui tau. Si incearca sa il faci fericit. Iar pe mama mai da si tu de la tine. Si macar tu ai parinti aproape de tine. Tatal meu e mort iar mama e plecata in Germania. Incearca sa vezi lucrurile altfel decat sunt... . Sper ca te-am ajutat. O zi buna!
Adica sa-l mituiasca?
Eee cum sa-l mituiasca, nu-l mituieste il face,, fericit" dar nu il mituieste.
In "1" rand trebuie sa te duci s-o iei in brate sa i zici ca o iubesti ca ti pare rau pentru tot si sa o ajuti vreo "2"zile si o sa capa te incredere in tiñe o mai ajuti in "2" in "2" zile si asa. A "2"a intrebare:
Pi la fel cum iai facut si mamei tele il iei in brate! **** bun MULT NOROC ****!
Nu stiu dar incearca sa ii intelegi si pe ei o saptamana doua fa ce zice ei, daca e sa te duci noapte in oras vin-o si tu mai devreme...
Eu am 14 ani si la fel ca tine ma cert cu mama, dar eu am inca noroc cu tata pentru el inca tine cu mine.
Intr-o zi cand m-am certat cu mama, tata mi-a spus sa ma gandesc la ce ne-am spus una celeilalte si sa gasesc singura o rezolvare. Dupa ce am vazut ca nimeni nu ma ajuta am stat si m-am gandit cum pot sa rezolv problema. Cand eram pe punctul sa renunt mi-am dat seama de ce se certa mama cu mine. De fiecare data cand ne certam ea imi spunea ca trebuie sa fiu mai atenta si mai cuminte si aducea mereu vorba de scoala si de colegii mei, care zicea ea ca sunt mai buni. Cand mi-am dat seama ca vroia sa am rezultate mai bune (desi aveam numai 10 si 9), nu am stiut ce sa fac asa ca l-am intrebat pe tata, care mi-a zis sa ma duc la o olimpiada.
Am facut ce a zis el... rezultatul meu nu a fost cel mai bun, dar de atunci nu ma mai cert cu mama.
Spar ca te-am ajutat.