| Vaness09 a întrebat:

Bună!^⁠_⁠^ Am nevoie de niște sfaturi din partea voastră, vă rog. Eu niciodată nu am pus preț pe pregătirea profesională a unui viitor iubit. Eu sunt absolventă a facultății de psihologie(am 23 de ani), nu pot spune că mă mândresc cu asta, nu este ceva irealizabil, toată lumea o poate face dacă își dorește asta. Ideea este că sunt interesată de un băiat de care imi este tare drag, însă el nu are liceul terminat (nu prea i-a plăcut școala). Eu aș putea trece peste asta foarte ușor, adică nu pot spune că mă afectează în vreun fel dar în schimb când au auzit părinții mei au fost foarte dezamăgiți de faptul că nu am fost " în stare" să găsesc pe cineva capabil măcar liceul să-l termine. Și acum sunt foarte derutată de ce ar trebui să fac... Ai mei nu vor să audă de el, spun că nu este de mine și că pot "ținti" măcar puțin mai sus. Ce părere aveți voi? Ce ați face? Ați incepe o posibilă relație sau ați "ținti" puțin mai sus? Așa cum spun ei.

10 răspunsuri:
suntserios
| suntserios a răspuns:

Acum tu știi pe cine iubești și de ce, nu părinții. Dar va veni un moment când s-ar putea să îți dai seama că tu și respectivul nu sunteți neapărat compatibili și că nu aveți așa multe chestii in comun fix din cauza educației.

| Vaness09 explică (pentru suntserios):

Mulțumesc pentru răspunsul tău!^⁠_⁠^

| dullcat a răspuns:

Buna.Il poti incuraja pe iubitul tau sa dea examenul de bacalaureat si atunci cred ca parintii tai vor fi ceva mai receptivi, in sensul ca e pe drumul cel bun, nu e asa o cauza pierduta.Chiar daca nu pentru ei, ar trebui sa o faca neaparat pentru el, fiindca altfel risca sa se chinuie enorm incercand sa isi gaseasca un post de lucru decent.Multi nici macar nu facultate nu reusesc asta, daramite fara bac.Este o portita care pune o mare piedica multor romani, insa, asa stupid si inutil cum se simte de catre elevi etc., bacul e esential. Daca in prezent are deja un job bun, atunci na, poti sa ignori ce am scris.laughing

| LoveSleep a răspuns:

E irelevant ce facultate are si daca a terminat sau nu liceul.
Ce e relevant e cum te trateaza si cum te simti impreuna cu el.

Si profesional, e important ce anume vrea sa faca. Poti sa faci de la 0 la sute de miliarde de dolari fara sa fi terminat liceul, dar totodata poti sa lucrezi la kfc, sa vii acasa sa bei bere si sa bagi la pacanele de pe telefon.

Vezi ce vrea sa faca cu viata lui, ce obiective are si in ce stadiu e cu privire la atingerea lor. Gen, face ceva sau doar viseaza la ele?

Si ignora ce zice taica-tu si maica-ta, ca e viata ta, nu a lor. Dar fii conștientă că deciziile pe care le iei te vor afecta cel mai mult pe tine. La 23 de ani e frumos sa visezi la iubire si sa ignori altceva, dar in 10 ani daca cariera ta continua sa creasca si el ramane in acelasi loc o sa ajungi scarbita de fiecare respiratie a lui. Asta daca nu o sa-l inseli.

Sa iesi in oras si sa platesti tu, nu e foarte hot si ti se ia, mai ales in momentul in care ai in jur barbati realizati.

De fiecare data cand vei iesi cu el, o sa-ti fie undeva in adancul tau rusine sa-l prezinti celorlalti, oricat te-ai minti ca nu va fi asa.

Cantareste toate deciziile si vezi ce faci. Ideea e "nu ma casatoresc acum" iese din discutie, ca daca te ia valul, te indragostesti si te cere, ma indoiesc ca o sa-i spui "voiam doar ceva pasager, nu m-as casatori cu un ratat ca tine".

| Vaness09 explică (pentru LoveSleep):

Mulțumesc mult pentru răspuns!^⁠_⁠^

| VoidEternal a răspuns:

Îi înțeleg mai mult pe părinții tăi decât pe tine.

Spui că nu e mare lucru sa termini o facultate, că oricine o poate face. Atunci liceul cum e? Nu e mai ușor? Asta ce spune despre el? Nimic bun.

Și nu e vorba despre ce noțiuni îți rămân când termini liceul. Informația aia, vine și pleacă, dar faptul că a renunțat la liceu, spune multe despre educația și atitudinea lui, despre ce dispoziție are sa termine ce a început.

Basmele alea cu Bill Gates care renunțat la facultate nu se mai aplica, îți garantez că prietenul asta al tău nu e următorul Bill Gates. Ori e atât de genial încât școala l-a plictisit maxim, caz în care poate avea cine știe ce idee care să-l facă un om de succes, (să fim serioși, cu siguranță nu e cazul aici), ori poate să se descurce în viață cât de cât numai prin mânării, bișniță, sau alte tertipuri de-ale "băieților deștepți" la limita legalității sau de-a dreptul ilegale.

Orice job serios cere studii. Din nou, nu neapărat pentru informațiile cu care rămâi, cât mai ales pentru că sunt o dovadă că te poți dedica unui scop, că ai un dram de disciplină și că ești dispus să depui un efort pentru a avansa în viață.

| Vaness09 explică (pentru VoidEternal):

Îți mulțumesc pentru răspuns tău!^⁠_⁠^ O mică observație am, el nu a renunțat la liceu dar nu l-a terminat cu diploma de bac, are doar 12 clase fără exemnul "maturității" luat.

| relian a răspuns (pentru Vaness09):

Cred ca te potrivesti cu el laughing una spui in intrebare, alta spui dupa, nici tu nu stii ce mai spui, ori nu stii sa te exprimi bine, desi spui ca ai facut o facultate.
Eu cred ca parintii tai cred ca au un copil f destept, c eea ce nu prea se vede, scuze ca spun, chiar de te superi cam asta se vede.

Scoala ce ai facut-o, e cu bani sau? Daca ai facut facultate cu bani, cum am spus departe de iubitu tau nu esti, poate chiar esti mai slaba ca iteligenta decat el, chiar daca el nu sia terminat liceul, ori la terminat, asta din ce spui acum si na luat BACU.
Examenul maturitatii laughing cei asta soro? Auzi examenul maturitatii, zii direct, a terminat liceu, daca l-a terminat si na luat diploma, ce maturitate ce chestii pompoase mai folosesc unia.
Poate sa dea examen anul asta iar si sa ia diploma aia prapadita.

| VoidEternal a răspuns (pentru Vaness09):

Ai pus chiar tu punctul pe i. Se numește examenul maturității pentru un motiv bun.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Hei. Încep prin a spune încă de la început că și eu am 25 de ani și din motive des întâlnite la noi în România, în special atunci când vine vorba de familie, educație, preconcepții, stereotipuri și lista poate continua, sunt în prezent elev la un liceu cu frecvență redusă în clasa a 12-a.

În România și chiar în lume, așa cum spunea și Albert Einstein "judecă un pește după abilitatea lui de a se urca în copac" școala e mai mult despre memorie și mai puțin despre inteligență, ea a fost un concept la început pentru a pregăti oamenii să muncească, deci să facă parte din turmă

Dacă Marcel Ciolscu e premierul României și nu e în stare nici măcar să se exprime corect, cât de mult crezi că va conta școala în viață? Dacă Iohannis, președintele României pronunță "Chile" exact cum se scrie, chiar crezi că despre studii e vorba? Și cei doi sunt doar două exemple, în toată istoria noastră de așa ceva am fost și suntem conduși în continuare

Pe de altă parte da te pot ajuta studiile de exemplu dacă vrei să fii consultant financiar și ai nevoie de bac sau daca vrei sa devii psihoterapeut sau doctor, însă nu e totul despre asta

Părinții noștri vin după aproape jumătate de secol de comunism și astăzi ne regăsim într-o societate în care democrația scârție serios, iar la noi în țară a fost pusă la păstrat. Îți recomand cartea asta: https://www.publica.ro/daron-acemoglu-simon-johnson-putere-si-progres.html
care vorbește despre lumea defectă în care trăim de fapt

Nu te lăsa influențată de părinții că într-o relație e vorba de tine și el, atât

Părinții ar trebui să ne ghideze și influențeze constructiv, iar dacă o fac distructiv atunci noi ca niște adulți ce suntem, ne comportam în consecință

Poți fi un idiot cu doctorat sau un om remarcabil fără cine știe ce studii

Un principiu solid după care mă ghidez este acela că judec un om nu după etnie, rasă, religie, naționalitate, orientare sexuală sau familie ci după cum se comportă și este el ca om în primul rând

Așa că dai o șansă băiatului și i-ați viața în propriile mâini, nu lasă nici măcar părinții să aleagă in locul tau, pentru că ei ar trebui sa îți respecte decizia nu sa judece în necunoștință de cauză pentru că "orice copil merită un părinte, dar nu orice părinte merită un copil"