Am nevoie de niste sfaturi, problema sunt eu. Eu sunt foarte timida, imi este frica sa comunic,iar cel mai grav mi se pare este ca nu stiu cine sunt,ce imi place, ce imi convine si daca cuiva pe lumea asta ii pasa de mine.Cand eram mai mica, acum am 14ani, faceam tot ce ziceu parintii nu ieseam din cuvantul lor, neavand dreptul la opinie,obisnuindu-ma doar sa ascult eventual la final sa spun da.Daca cumva luam o decizie singura imi spuneau ca e gresita de fiecare data... Am o singura prietena in fata careia imi e frica sa imi arat sentimentele.
Acum sunt in vacanta fostii colegi se disteaza pe afara pe la strand,iar eu stau inchisa la mine in camera gandindu-ma la mine in general si la cat de proasta pot sa fiu. Uneori plang si nu ma vede nimeni,uneori sunt suparata si nimeni nu ma intreba ce am patit, uneori stau gandidu-ma la cum se simte o imbratisare sincera atunci cand sunt trista sau cum ar fi fost daca as fi fost slaba, daca as pute slabi...
Acum intrebarile: Cum ma pot gasi (ca persoana)?
Cum imi pot arata sentimentele?
Cu ce sa imi ocup timpul ca sa nu ma mai gandesc la cat de idioata sunt?
Astept niste raspunsuri...

Limitarile ni le punem singuri si nu exista vise prea mari ci doar aripi prea scurte. uneori parintii fac greseala de a te tine intr-un glob de sticla ca sa te pazeasca de riscurile vietii, foarte gresit. Toate animalele la timpul potrivit isi scot puii sa invete sa se hraneasca si sa ia contact cu pericolele ca sa stie de ce sa se fereasca. Perioada asta nu ramane vesnica la nimeni pentru ca vine ziua cand te convingi ca trebuie sa faci ceva. Motivatiile vin si inveti sa nu apleci urechea la ce spun altii. https://www.youtube.com/watch?v=8O6lsR4jIew

Bleh, alta. De ce crezi ca meriti tu acea imbratisare sincera? Ai facut ceva ca sa o meriti? Ce te face pe tine diferita fata de restul miliardelor de persoane care isi doresc asta?

Esti timida pentru ca nu ai incredere in tine, nu ai incredere in tine pentru ca nu esti slaba si esti manipulata de cei din jur, de la parinti pana la Facebook pe care sigur stai 10 ore pe zi.

Vrei sa schimbi ceva? Pune mana si slabeste, fa un sport, citeste macar 2-3 carti pe luna, invata sa fii singura inainte sa iti doresti sa ai prieteni in jur. Daca nu vrei si iti spui ca nu vei reusi sa faci asta sau gasesti o scuza stii ce iti ramane de facut nu? Pastile, chestii. Nu-ti va duce nimeni dorul, doar tu o faci.

Parintii tai sunt cam vinovati in tota problema asta a ta. Cel mai bun lucru este sa iesi, sa comunici, sa nu-ti mai fie teama sa-ti arati sentimentele fata de persoanele care chiar tin la tine!

In primul rand, scapa de gandurile de genul "sunt idioata" si orice alta chestie negativa ce-ti trece prin minte legata de tine. Fii pozitiva, cauta-ti calitatile. La ce esti tu buna. Ce-ti place sa faci. Iti place sa citesti, sa desenezi, sa dansezi intr-un picior? Iti plac o gramada de lucruri, dar nu esti constienta de asta.

Fa o lista "Cine sunt eu".
Sunt X. Am atatia ani. Sunt o persoana asa si asa. Imi place asta si asta. Nu imi place asta. Cei ce ma cunosc spun ca sunt... lalala.

Joaca-te cu tine insuti, asa vei afla despre tine, in loc sa-ti pierzi timpul stand si gandindu-te "cat de naspa sunt", chestie care iti face mai mult rau decat bine.

Descopera-ti calitatile si dezvoltale.

Pari o fetita isteata pentru varsta ta.

Cat despre sentimente, ele sunt umane, nu trebuie sa-ti fie rusine de ele. Incearca sa te exprimi, daca nu poti fata in fata, macar pe o foaie, sa scrii tot ce simti, o sa te ajute. Cu timpul o sa-ti dai drumul. Si eu am fost foarte timida.

Se spune ca timiditatea dispare in jurul varstei de 14/15 ani. Coincidenta sau nu si eu am reusit anul trecut sa elimin acest dusman, aveam 14 ani. Mi-am gasit scopul si am prins incredere in mine. Simplu gând ca voi incepe o nouă viaţă la liceu imi dadea forta. Incepusem sa ies din ce in ce mai des si sa cunosc cat ai multe persoane. Acum sunt pasionata de dezvoltarea personala si ador sa fac teste de personalitate deorece ma ajuta sa ma cunosc si mai bine. Sunt mandra de mine. A inceput sa nu imi mai pese prea mult fiindca am realizat ca oricum nimeni nu iese viu din viata si ca oricum e ca un vis care trece mult prea repede. Ia atitudine, acum ori niciodată. Fa o lista cu lucruri pe care le cunosti despre tine si lucruri pe care ai vrea sa le schimbi. Analizeaza atitudinea celorlalţi si incearca sa ii intreci. Fa un jurnal in care sa scrii odata pe luna ca mai tarziu sa iti vezi evoluţia. Fa tot ce iti este frica sa faci. Cel mai placut lucru pe care il aud aproape zilnic este ca m-am schimbat (nu mai sunt fraiera de acum cativa ani). A inceput sa ma pasioneze si make upul si aspectul fizic. As vrea sa vrbim si in privat, sa imi expluci mai detaliat situatia si eu sa te ajut sa treci peste.

Pot sa spun ca oamenii ca tine sunt cei mai calzi si iubitori oameni, caring, kind..esti cumva zodia pesti? Pot sa spun ca esti foarte sensibila..si de obicei oamenilor buni li se intampla lucrurile astea. Am trecut si eu prin depresii si chestii de genul pentru ca imi pasa foarte mult..si acum imi pasa, dar nu mai arat asta decat oamenilor care eu chiar cred ca merita cu adevarat. Ceea ce iti lipseste tie este increderea in tine. Oamenii din jur sunt problema, ei te-au facut voluntar sau involuntar sa crezi ca sunt mai buni decat tine si ca tu esti o fraiera, dar nu este absolut deloc adevarat. Putem vorbi mai multe pe fb daca doresti, da-mi msj privat.

Nimeni nu te poate ajuta cu asemenea intrebari. Fiecare are propriul lui stil de viata si de gandire, sfaturile date de altii nu vor avea rezultatele dorite in cazul tau.

Am fost si eu asa... iar acum am devenit un insensibil, nesimtit fara pic de sentiment, insa, cu gandirea limpede. Nu iti poate da nimeni sfaturi utile, tu trebuie sa inveti sa iesi din aceasta stare. Imi pare rau ca nu te cunosc in realitate, daca nu as fi putut sa te ajut macar te-as fi inteles si ti-as fi alaturi. In fine, nu mai ai pe mine sau alta persoana care a trecut prin asa ceva, INSA, ai o prietena. Daca o consideri prietena arata-i starea ta si cere-i ajutorul. Tu esti fata, tie iti este foarte usor sa te adaptezi, chiar daca nu ma crezi.

Eu am avut probleme REALE, si eram complet singur. Eu am fost si mai rau si am reusit sa o scot la capat, tu ai niste probleme minore cu viata ta sociala, eu am reusit sa ies din depresie si sa scap de anxietate DE UNUL SINGUR si tu nu poti trece de o etapa adolescentina? JALNIC. Du-te la prietena ta si incepe-ti cu adevarat viata sociala, fii puternica si nu te gandi la ce zic si ce fac altii, tu ai un scop, TU esti singura care conteaza momentan, nu pune sentiment si nu te atasa de NIMENI chiar daca iti sunt prieteni. In momentul in care te vei trezi la realitate si vei considera ca "problemele" tale (nici macar nu-s probleme) sunt rezolvate, atunci esti libera sa iti manifesti sentimentele... INSA, pana atunci TU esti singura care conteaza. Va trebui sa inveti sa te apreciezi, sa devi nepasatoare fata de criticile si barfele celorlalti, sa descoperi cine esti, SI ABEA ATUNCI vei putea sa iti arati sentimentele.
Apropo, sa NU cazi in plasa baietilor care vor sa te ajute sau sa-ti fie alaturi. Si da, stiu ca mai sus am scris si eu ceva de genul insa eu am trecut prin ceva mai rau si stiu cum poate fi.
Du-te cu prietena ta si cunoasteti noi persoane si fa-ti noi amici. In functie de ce fel de persoane te fac sa te simti OK, atunci vei putea intui ce fel de persoana poti fi. Cand vei reusi sa aflii cine esti, vei fi libera sa-ti exprimi sentimentele. Asta e doar o faza adolescentina de autocunoastere, daca ai fost asa slaba cat sa nu-i faci fata atunci te sfatuiesc sa te mai desensibilizezi. Incearca sa pui gandirea pe primul plan si gandeste ca ceea ce faci tu nu e benefic pentru tine si pentru viata ta sociala.

Cu alte cuvinte: NU TE MAI PURTA CA O PRINTESA SI TREZESTE-TE LA REALITATE. E doar o faza prin care trecem multi dintre noi, unii sunt mai afectati, altii mai putin si altii deloc.