Buna,am nevoie de un sfat..Prietena mea ce mai buna pleaca in Italia la mama ei pe care nu a mai vazut-o de 14 ani decat in vacante..Sunt prietena cu ea de 3 ani dar mai mult ne-am apropiat in ultimul an..Ne intelegem atat de bine incat numai noi doua iesim afara, si daca de exemplu stau eu cu alt cineva ei nu ii convine si nici mie la fel .Am trecut prin multe impreuna, mereu ne-am spus totul..si acum 3 luni sa aflu ca ea pleaca de tot..mereu s-a gandit sa renunte la prietenie noastra pentru a imi face mie bine..pentru a se indeparta inainte sa plece ca sa nu mai sufar dar nu am lasat-o..Problema este ca am si capacitatea anul asta..si nu stiu cum sa ma impart ea pleaca pe 11 iulie si nu stiu cum sa fac sa invat sa iau nota mare si sa nu ma despart de ea..Imi tot pun intrebari daca ma va uita acolo? Daca nu va avea timp deloc sa intre sa vorbim? Daca va uita clipele petrecute impreuna. Spuneti-me ce sa fac..nu stiu mereu plang pe subiectul asta.

Sunt fel de fel de greşeli şi mici tensiuni care pun la încercare o relaţie de prietenie în timp. E nevoie să ţii mult la acea relaţie de prietenie pentru a avea răbdare, pentru a sacrifica orgoliul, pentru a acorda bunavointa…

Trebuie să te asiguri că partenerul de viaţă poate fi capabil să îţi fie şi prieten, şi un bun sfătuitor. Viaţa ne va pune în faţă atât de multe provocări încât e nevoie putem colabora permanent cu cei de lângă noi, sau, cei de lângă noi să fie capabili să colaboreze cu noi în momente critice în care vom fi nevoiţi să ne situăm.

Se spune că poţi consuma un sac de sare lângă o persoană, îi poţi sta alături mult timp fără să ajungi să o cunoşti în mod concret. Şi asta pentru că nu am văzut-o (sau nu am vrut să o vedem cum se manifestă în situaţii critice…

De abia atunci vom afla cine sunt cu adevărat cei din preajma noastră, sau ce reprezentăm noi pentru ei…

Este deci necesar să fim deschişi, prietenoşi, pentru a ni-i face pe TOŢI cei din jurul nostru prieteni, pentru a ne face viaţa mai uşoară (chiar dacă nu toţi vor trece de-a lungul timpului "probele" prieteniei).

Este necesar să-ţi faci prieteni buni. Este întotdeauna nevoie de ei (deşi se spune că în viaţă poţi avea doar unul sau doi prieteni cu adevărat buni, la bine şi la greu, mai mulţi de atât fiind un lucru foarte rar, depinzând de firea noastră).

În ciuda tuturor deamăgirilor vieţii avem nevoie de a acorda mereu şi mereu şanse şi încredere (în limitele demnităţii şi ale socializării umane) celorlalţi pentru a ne întreţine astfel armonia şi propriul echilibru.

O prietenie adevarata va rezista indiferent unde ati fi si ce distanta mare ar exista intre voi. Sper sa iti placa animatia despre prietenia adevarata.http://www.jw.org/......-adevarat/

N-are niciun rost sa bocesti, n-a murit nimeni, iti dai seama ca o legatura mama-fiica e mult mai puternica ca o prietenie legata la scoala, iar ea nu este un obiect asupra caruia sa-ti exerciti dreptul de proprietate.Toti ne facem vietile asa cum ne dorim, cateodata asa cum putem, dar daca avem alte alternative mai bune in alta parte, incercam sa facem ceea ce e bine pentru noi fara sa tinem cont daca cineva va suferi si cat va suferi.Eu zic sa-ti vezi de examenul de capacitate, prieteniile dureaza daca le lasi in voia lor, nimanui nu-i place un prieten care sa fie ca o lipitoare.