Bună.
Am nevoie de un sfat vă rog!
Sunt împreună cu iubitul meu de 6 luni, până să mă întâlnesc cu el nu am mai fost împreună cu nimeni! De când l-am cunoscut am mereu atacuri de panică, ex: cad mereu in gânduri că el o să mă părăsească, că o să mă înșele cu altcineva chestii de genul…. De când sunt cu el nu mai sunt, om plâng mereu, nu mănânc mai deloc, ba chiar am slăbit foarte tare mâncărurile care cândva erau pe primul loc la mine sau unele obiective au inceput să-mi fie scârbă de ele), 24/6 sunt cu gândul la el, nu-mi imaginez cum ar fi viața fără el si iar încep să plâng, am renunțat la lucrurile pe care înainte le făceam mereu, chiar și după 2 min ce ne-am văzut începe să-mi fie dor de el… efectiv nu mai pot. Îmi arde acel foc în inima de 6 luni și nu mai sunt omul care am fost odată. "El se comportă bine cu mine".
Băieți/fetelor ați trecut prin așa situație? Ajutați-mă vă rog. Simt că cedez psihic și nu mai pot! Orice sfat este bine primit, cum să procedez in cazul acesta? Să renunț la persoană? Ce ar trebui să fac?
vă mulțumesc din inimă care își fac timp să acorde 2 min asupra textului meu❤️

O, dumnezuele mare, tu chiar esti nevasta cea proasta din "povestea drobului de sare" de Ion creanga! :))

Ia de te uita aici, poate intelegi ce inventezi din prostie si cum risti sa pierzi omul drag:
https://www.youtube.com/watch?v=KQGdOsQU_wk

Să nu renunți la el. Să renunți la modul tău de a vedea relația.
Sunt împreună cu iubitul meu de 6 luni. Ce înseamnă că e iubitul tău? Ce faceți împreună?

Învata sa ai încredere în el. Altfel relația asta îți face mai mult rău decât bine, se pare.

Buna

Nu cred ca pot sa te sfatuiesc daca sa renunti sau nu la el. Nu stiu cum e relatia voastra si ceea ce vad este doar o raportare gresita a ta la el. Daca el este violent, te constrange tot timpul, nu cedeaza si nu ajungeti la un acord,tipa constant,etc,atunci renunta la el. Dar daca incearca sa fie dragut si manifesta grija, afectiune, resoect, insa are el niste defecte, neputinte, atunci nu renunta. Pentru ca toti suntem oameni imperfecti.

Pana la o limita e firesc sa iti fie dor, sa vrei sa fii alaturi de cealalta persoana mult timp. Dar intr-o relatie sanatoasa trebuie pastrate anumite limite si nu trebuie sa devina un idol.

Probabil tii foarte mult la el. Si e foarte bine. Doar ca trebuie sa stai de vorba cu tine si sa iti asumi faptul ca e un mod bolnavicios de-al iubi si sa incerci sa te schimbi. El este o persoana importanta, poate cea mai importanta din viata ta. Dar amandoi sunteti persoane diferite, unice si vreti sa formati o echipa, sa va oferiti grija, intelegere, iubire, sa fiti un cuplu. El poate pleca oricand si tu le fel. Sunteti liberi si nu poti tine pe nimeni cu forta langa tine. Si uneori e mai ok sa plece( sa zicem si-ar dori asa candva asta-sa speram ca nu, doar presupunem). Si atunci ce faci? Nu mai ai viata? Este greu sa te desparti de cineva drag, mai ales daca aveti multe amintiri, s-a creat o legatura emotionala puternica. Dar viata merge inainte si trebuie sa stii sa te atasezi sanatos.

Nimeni nu este posesiunea noastra. Toti suntem liberi. Fiecare are niste limite si o nevoie cat de mica de un timp in care sa stea singur cu sine, sa se gandeasca, sa faca un hobby care nu il aveti in comun, sa stea cu ceilalti prieteni de-ai lui. Cand intri intr-o relatia ai tendinta sa consideri cealalta persoana o posesie. Cel putin si eu am avut chestia asta. Dar mi-a spus cineva ca sa nu imi fac din nimic un idol, ci doar Dumnezeu sa fie pe primul loc. Asta nu inseamna ca nu tii la ceilalti, ca nu iti exprimi iubirea, dar gandul asta te ajuta sa realizezi ca totul din jur e un dar de care ne bucuram, dar nimic nu ne apartine si ca Dumnezeu nu ne paraseste(chiar daca in necazuri asta este primul gand, si acelea sunt o alta forma de iubire, ca o mustrare sau o lectie izvorata din iubire).

Ma rog...scuze. Ceea ce vreau sa iti spun este sa respecti libertarea celuilalt de a te parasi daca va dori vreodata asta. Sa nu te mai gandesti obsesiv la el. Sa incerci sa ai un echilibru intre timpul petrecut cu el si cu tine insuti sau facand alte chestii. Voi stiti cat de mult timp aveti nevoie, dar sa fie si un interval in care sa stati separat. Zilnic sau de cateva ori de saptamana. Du o viata normala, tinand la el, dar nu fiindu-ti o obsesie. Totul tine de tine, de mintea ta. Poate la inceput nu vei reusi sa te raportezi corect la el, dar trebuie sa incerci sa faci asta si cu timpul vei reusi.


O relatie sanatoasa inseamna:
- sa respecti libertatea celuilalt, sa ai empatie fata de el, grija, sa iti pese, sa te intereseze problemele lui, sa cauti sa il bucuri, sa ii porti de grija
-sa il lasi sa aiba propriile hobbiuri, prieteni, sa petreceti constructiv timpul impreuna, sa va manifestati iubirea tandru,
-sa nu va amenintati, sa nu constrangeti, sa ajungeti la o intelegere intr-un mod cat mai pasnic, sa consolezi.

Mai pe scurt, sa fii un prieten adevarat dar in cazul vostru sa fie si un iz de romantism tandru si respectare a libertatii.

Scuze de roman si daca incerci vei reusi. Poate nu din prima, poate da. Dar trebuie sa tot incerci.