am o foarte mare problema, am 17 ani si am prieten de un an jumatate nu stiu cum sa le spun parintilor mei de el, deoarece nu prea ma inteleg cu ei...cu mama ma cert non stop la un moment dat mi-a zis ca daca vreau sa ma marit sa`mi iau hainele si sa plec, iar tata este un om mult mai sever, prietenului meu i spus cineva ca sa ma lase`n pace ca`l bate tata, intr-adevar ca at cand a fost tanar s`a batut, in mine de exemplu nu a dat niciodata chiar daca era pus pe cearta

si mi`e frica sa le spun ca o sa`mi interzica si libertatea pe care o am de la 7 la maxim 10! daca zic ca vin la 9 jum si intarzi 5 minute imi face mama scandal

in schimb eu ii ajut cu "afacerea familiei "(in jur de 7-8 ore pe zi)si tot sunt nemultumiti si uneori imi reproseaza ca nu sunt buna de nimic ca nu`i ajut cu nimic si etc

matusa mea i-a zis la mama ca ar trebui sa vb cu mine ca la varsta asta ar trebui sa am prieten si dn astea si i-a cazut greu mamei si i-a zis lasa ca nu`i de maritat, intr-o zi i-am trimis mamei un mesaj cu te iubesc bbe, din greseala

eu cred ca mama stie ca am prieten dar nu m-a intrebat nimic

eu nu pot deschide acest subiectdesi ar fi cazul

nu stiu ce sa mai fac

imi puteti da un sfat? va rog

Cel mai bine dupa mine ar trebui sa le zici la parinti adevarul!
Asta este parerea mea!
Pls funda!

Singura modalitate este prin cearta
adica: daca le spui cu frumosul te cearta, asa incepi si tu sa te certi cu ei si le spui exact tot adevarul
ii spui ca ai o varsta la care toata lumea iubeste, isi fac prieteni si tot asa.Vor intelege ei te asigur, le spui ca nu te mariti, dar esti om si tu, trebuie sa iubesti si sa fii iubita nu sa stai in casa si sa ramai mai rau ca la inchisoare.

Buna Maria...
Nu întotdeauna părinţii sunt mulţumiţi de alegerea făcută de copii...
Unii părinţi au idei "fixe" despre cum trebuie să arate partenerul copiilor sai, alţii îşi fac pur şi simplu griji pentru copiii lor, fiindca văd greutăţile pe care unele relaţii le aduc cu sine...
O iubire care trebuie să facă faţă unor astfel de impotriviri este supusă unui "test" dur.Amandoi trebuie să dati dovadă de toleranţă,tărie,conştiinţă de sine şi încredere reciprocă...
Amandoi trebuie sa "luptati" atat tu ca sa iti convingi parintii ca sti ceea ce iti doresti de la viata si ca el e baiatul pe care il iubesti,dar si prietenul tau sa vb serios cu parintii tai, incercand sa le demonstreze ca intr-adevar te iubeste si ca nu te-ar ranii vreodata!
Parintii tai, nu vor să recunoască faptul că tu " a crescut ".Ei se tem că tu ai sa suferi sau ca vei trăii experienţe proaste...Fa tot posibilul sa fi ascultata...dar pastreaza-ti calmul.
Mult succes si numai bine! Te pup ｡｡｡✿*ﾟVientoﾟ*✿｡｡｡

Mai bine nu le zici nimic! Daca te-ai hotarat tocmai dupa un an jumate sa le zici - nu o face. Pot reactiona violent. E o minciuna. O minciuna mare. Si asta ii dezamageste mult. Va iesi scandal mare. Uite...eu am 13 si nu am prieten. Si chiar ma simt bine. Mai bine fa-ti prieten pe la 20 de ani...cand esti sigura ca termini facultatea etc. Baietii iti ocupa un timp pretios din viata. Si ei sunt seriosi pe la 22-24 ani. Nici atunci. Eu zic ca mai bine ma simt copil la ai mei.decat cu iubit pe strada. Nu le spune. Va fi rau de tot. Asa a patit si o colega cu o minciuna de 1 saptamana. Iti dai seama ce patesti tu cu una de 1 jum? Cu placinte, pa-pa