am o intrebare in special pentru mame am 17 ani si nu ma inteleg cu mami ea nu e multumita niciodata de ceea ce fac eu la scoala sunt intre primii asa insemnand premiul doi nu merg la discoteca nu plec seara de acasa incerc sa o ajut cat mai mult posibil dar ea pur si simplu nu ma intelege nu stiu incepe sa ma certe pentru orice vrea sa fac totul perfect sa nu gresesc nimic se cearta cu mine si daca dorm dimineata pana la ora 9 sau daca stau pe net vreo 20 de min ca mai mult nu stau daca incerc sa ii explic ca am nevoie de afectiune nu de cearta continuu imi spune ca ce eu comentez cu ea? acum vreau sa imi spuneti ce as putea sa fac ca sa ma inteleg mai bine cu mama nu zic ca sunt un copil cuminte dar am nevoie de intelegerea mamei! multumesc anticipat!

Cu prima ocazie FUGI de-acolo şi nu te uita înapoi.
Astfel de părinţi, care impun copiilor să trăiască viaţa pe care ei nu au putut s-o trăiască, nu merită nici măcar priviţi, darămite respectaţi sau consideraţi măcar părinţi.
Cea mai eficientă soluţie: După clasa a XII-a, FUGI. ORIUNDE îţi va fi mai bine decât lângă ea.

Alexandra, ce uşor e să vorbeşti când nu ai locuit în casă cu o familie în care certurile şi reproşurile la adresa ta să fie mai dese decât moleculele de Oxigen.
E uşor tare să vorbeşti din postura de "chibiţ".
Ba da, fuga e o soluţie iar părinţii care nu-s în stare de minimumul de respect pentru progeniturile lor, nu merită respectaţi nici cât negru sub unghie.
De ce-aş respecta nişte oameni care doar au făcut sex neprotejat şi-atât?!
E nevoie de mult mai mult decât simpla concepere ca să merite să-i respect ca părinţi!
Nu-s în stare? Pa! Lumea-i mare!

Uite sambata dimineata atunci cand sunteti singure la bucatarie, fa tu cafeaua, cumpara ceva dulce si stati amandoua la o cafea.Intreab-o cum si-ar dori sa fi tu, ce crede ca poti face sa te schimbi, apoi spune-i ca ai nevoie de o prietena adevarata care sa te laude cand faci ceva bun si sa te critice cand gresesti! Sarut-o pe obraz si sigur ai castigat tot ce aveai nevoie!

Imi pare rau pentru tine si pentru toti care sunt tratati astfel de parintii lor. Sfatul meu este sa faci totul invers, daca facand bine nu ai parte de laude, fa rau, ca oricum tot cu rau esti rasplatita. Poate asa se va trezii si isi va da seama ca esti si tu o persoana, nu un robot, si te va trata cum o mama trebuie sa-si trateze copii.
Daca nimic nu da rezultat, vezi sa mergi la o facultate din alta localitate, dupa cum zice @kongeriket, totusi nu pentru ca sa fugi de parintii tai, ci pentru ca poate distanta ii va mai indulci.

Incearca sa nu-i faci reprosuri (adica in loc de "iar ai tipat la mine" spune-i "mie nu-mi place cand ridici tonul), n-o culpabiliza in niciun fel. incerca sa identifici de unde-i provin nemultumirile (nu de la tine, ci de la restul familiei, job etc) si cand o vezi abatuta spune-i ca ti-a fost dor de ea. i-ai spus vreodata c-o iubesti?
cand e "in toane bune" deschide subiectele care te "dor". fara patima si renunta la primul semn de opunere. data urmatoare iar redeschizi subiectul (pe principiul "drog cu lingurita"). iti trebuie perseverenta si vei reusi. sigur mama ta te iubeste, sigur are probleme economice, in familie, la job etc. de care tot sigur tu n-ai nicio vina. dar nici nu trebuie sa traiesti viata pe care ea n-a putut-o trai.

Daca deja i-ai spus ca ai nevoie de afectiune, lucru la care, sincer, nu trebuia sa se ajunga, fiindca se presupune ca e adulta si iti cunoste nevoile, situatia e urata.
Problema nu se afla in terenul tau, ci al mamei, care nu te cunoaste si care nu te vede dacat ca pe o proiectie a dorintelor ei de a ajunge ceva/cineva.
Solutia? Mai ai un an sau doi de scoala langa ea, apoi i-ati ZBORUL, o mama cu care nu poti comunica e o inutila, nici toti banii din lume nu repara un defect ca asta.
Gandeste-te ca traiesti pentru tine, pentru nimeni altcineva!

Incearca sa vorbesti cu ea si expliccai ca te`ai saturat de atatea certuri ca doar nu ai facut crime sa te certe asa. . Si intreab`o ca de ce te-a certat sau de ce a tipat la tine? Spune-i sa vorbeasca cu mai mult calm

Ai incercat sa o "tragi vreodata intre la o discutie intre 4 ochi" si sa "o dai cu ea la sentimente" adica stii tu vrajelile copilului ca nu ai uitat ca inca e mama ta si cand ai sa te faci mare o sa stii ca tot ce a incercat ea sa te invete a fost de bine si o sa-ti foloseasca...chestii de genu chiar daca nu vei face astea pe viitor dar "da-o asa" cu ea. Aaaa si nu-i reprosa asta in fata niciodata, adica ca nu te intelegi asa bine cu ea sau chestii de genu. Un mic secret si apoi sa-mi zici daca ti-a dat roade: dupa conversatia cu ea intre 4 ochi (intr-o seara doar voi 2 in dormitor mama si fiica bla bla bla.) incearca sa te porti cu ea cu indiferenta, dar nu sa o respingi prea tare ca cine stie sa nu se inrautateasca treburile, iar apoi dupa ce vezi ca a dat roade un timp de abia atunci fa pe fiica iubitoare.Chiar daca ai sa vezi ca discutia i s-a parut neinteresanta iti zic eu ca la suflet i se aseaza ca pe niste spini daca e o mama cu sentimente pentru copilul ei (de obicei ar trebui sa planga, daca face asta nu e asa dura precum pare). Te pup astept rezultatele: controlled_by_fellings Si nu profita de chestia asta de fiecare data cand o sa ai nevoie de cate ceva sau sa iesi dintr-o situatie nasoala.Nu ar fi frumos!

Kongeriket, Nu cred ca solutia ar fi sa fuga si orice parinte merita respectat, oricum ar fi!
Eu cred ca ar trebui sa o iei la o discutie lungaaaa ( nu doar de cateva minute) si sa ii spui absolut tot ce gandesti, cu calm, fara sa te enervezi.Comunicare este singura solutie in astfel de situatii. Poate mama ta e si ea stresata si are si ea problemele ei, de-aia atunci cand vorbesti cu ea incearca sa ii transmiti faptul ca esti empatica si sa ii arati faptul ca esti interesata de starea ei de spirit.Mai intreab-o din cand in cand ce mai face, mai incearca sa stai la povesti cu ea.Incepe tu sa ii povestesti ceva, sa deschizi un subiect.Arata-i ca iti pasa de ea. Vorbeste si cu alte rude din familie si cere-le si lor ajutorul.
Iti doresc sincer sa reusesti sa rezolvi problemele cu mama ta!

Si mie mi se intampla la fel cu mama, de asta sunt prima din clasa, mama mea nici un 9 nu accepta.Pe mine ma cearta fara motiv cand e suparata pe tata, eu si tata semanam foarte mult la par, la ochii aproape la tot.Eu nu sunt mama poate in 12 ani voi fi.

Vorbeste cu tatal tau, si roaga-l sa-i explice el mamei tale neintelegerile dintre voi, daca pe tine nu te asculta. Sau incearca sa-i explici cum te simti tu de multe ori cand nu apreciaza ceea ce faci.

Daca nu rezolvi nimic daca vorbesti cu ea pe un ton calm sai explici, atunci incearca sai iesi din cuvant sa fugi de acasa, sa mergi la discoteca fara sa stie sa vada ca te poate pierde daca nu inceteaza

Stiii? si eu am asa o mama. Am 13 ani, ma dispera in fiecare zi, am aproape 10 pe linie, mentiunea doi da de fieare data cand fac ceva un pic gresit DOAMNE FERESTEE! Imi trebuie dopuri. Desi eu ma inteleg destul de bine cu ea, incerc s-o conving sa ma lase in club (nu orice club.Club cu program de zi pentru adolescenti )dezastru... da no. debea astept sa am 18 ani.Desi toti colegii mei merg in club ea ii de neinduplecat."Daca te rapeste cineva, Vreai sa devi dependenta de droguri?) Doamne imi urasc mama pentru asta.De ce nu am putut avea o mama ca si ceilalti?
Vine imediat a 9 si balu bobocilor (in club) si banuiesc ca nu o sa ma lase. Dezastru. cand vb cu colegele despre ea le apuca rasu cand stiu de ce eu nu ma duc in club. Da eu pot face curatenie, spala vase si din astea. Eu am note bune, nu stau pe calc, ma culc la 11 (cica ) stau zilnic pe calc numa 10 min ca sa-mi intru pe un joc. Deci as face orice ca sa imi conving mama. Da nimic nu merge succes cu a ta !~! :*