Bună. Am o întrebare.
Voi ați renunța la o prietenie de 5 ani de zile pentru o relație care e doar de 1 an jumate?
Și în acești 5 ani, ați fost prietene la bine și la greu și atunci când ați avut o problema, ați fost una lângă alta și dintr-o data ai o relație și renunți la prietena ta de 5 ani?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde 
Da. Aș păstra prietenia, care este prietenie, ca prietenie.
Iar relația este ceva mai mult ca o prietenie, nu?
Așa că aleg relația că este mai importantă.
Nu, de obicei deciziile astea de a renunta la prietenii pentru relatii in majoritatea cazurilor sunt niste gafe impardonabile care aduc regrete, mai ales daca prietenia e una adevarata.
Mereu s-a întors la mine când suferea. Ea acum se consideră căsătorită cu el doar ca i-o luat mașină și s-o mutat el la părinții ei. Dacă ii povestesc ceva, ea mereu se lauda ca în cazul ei nu e așa. Din câte știu eu o prietenie nu trebuie sa fie asa. Mereu a fost invidioasa pe mine. Dacă iubitul meu îmi lua flori, și al ei, dacă eu povestesc ceva că vreau să fac, și ea mâine face. E un fel de competiție pentru ea.
Hmmm, din ce spui aici denota ca prietenia voastra e toxica bazata pe competitii in capul ei si multa invidie, in cazul asta ar fi mai bine sa o indepartezi chiar tu, stagnezi din toate punctele de vedere pe langa oamenii de genul.
Și mie mi se pare că e invidioasa pe mine. Doar pentru simplu fapt ca eu sunt mai slabă ca ea ( ea e un pic mai plinuța).
Oricum am ajuns la concluzia că nu merită să îmi mai bat capul. Mereu am crezut că poate se va schimba și nu va da cu piciorul la o prietenie.
Nu înseamnă că trebuie să stăm bot în bot cum zicea cineva mai sus, dar nici când îți e bine și ai o relație nu faci decât să te lauzi cât de fericit ești și când încerc și eu să discut despre ale mele, mă judeca sau îmi spune că ea nu poate păți ceva gen la ea toată lumea o place din familia lui și cât de fericiți sunt.
Eu niciodată nu m-am lăudat cât de fericita sunt sau ce fac. Când ii povestesc un lucru, imediat merge și ii spune la prietenul ei. Eu dacă ea îmi spune ceea ce o doare, eu nu mă duc să îi spun la prietenul meu că nu mi se pare corect față de ea și față de mine. Adică o consider prietena mea cea mai bună. Poate și eu am fost pentru ea, până să fie cu băiatul ăsta.
Mi-a zis odată că eu nu sunt în situația ei ( în sensul că se va logodi, aveau vreo 6 luni). Și mi-a picat foarte prost pentru că eu nu am invidie față de ea. Nici nu era vorba despre așa ceva. Că eu trebuie să înțeleg că nu sunt în situația ei dar pe ea nici măcar nu o ceruse :-)). Ma rog astea sunt niște prostii. În sensul că ea dacă vede ceva la mine și ea a doua zi. Dacă eu am fost cu prietenul meu acolo și ea merge.
Deja ei discuta despre stare civilă.
Ea e genul de persoană care dacă eu mâine sunt cerută și ea va fi peste cel puțin 4 zile.
Și acum și-au luat mașină și așa se poartă de parcă a făcut un lucru mai presus. Și ei nu sunt căsătoriți. Ea s-o mutat cu ea și cu părinții lui.
Atunci e timpul sa rupi prietenia cu persoana asta, e ca un catelus speriat in preajma ta si nesigura pe ea, te trage in jos tot mai mult. Nu am stiut situatia cand am zis ca nu merita sa pierzi o prietenie pentru o relatie, dar in cazul asta ar cam trebui sa-ti vezi de viata, persoana aia e extrem de toxica.
Am crezut că poate îi sunt ceea mai bună prietenă dar din păcate nu. Chiar văzusem o postare când îi spunea iubitului ca el e cel mai bun prieten. Nu sunt invidioasa, poate asa voi fii și eu. Deși nu cred, pentru că mă cunosc pe mine și știu cum sunt de fapt.
Poate ea asa știe că atunci când ai iubit sa fii doar cu el non-stop și sa uiți de cei care și fost alături de ea. Poate asta e căsătoria în sine.
Acum intrebarea vine, de ce iti pasa atat de mult de zice/face aia? Tu ai viata ta, traieste-o, las-o sa-si bage unghiile in gat pana nu mai poate, la finalul zilei cand pui capul pe perna majoritatea persoanelor nu mai exista in gandurile noastre, si asa viata e scurta si e pacat sa te impotmolesti cu oamenii care nu fac altceva decat sa te traga inapoi.
Nu ai de ce sa renunți la o prietena ca si fata, sau la un prieten ca si baiat.In fond nu are cu ce sa iti încurce acea prietenie relația, decat daca esti bi.
Asa ca eu nu prea vad de ce sa renunți.
Tu esti ca acele femei fara serviciu - oras si tara - care se aduna cand sotii sunt la lucru si-i barfesc sau se barfesc pe la spate.
Trebuie sa intelegi ca daca ai un iubit adevarat, pe care-l respecti, nu mai poti sta tot timpul liber bot in bot cu prietena, ci trebuie sa stai si cu iubitul. Si inca mai mult decat cu prietena. Acest lucru trebuie sa-l intelegi si tu la prietena ta si prietena la tine. Dar asta nu inseamna ca ati renuntat la prietenie. Doar ca se bazeaza pe alt fundament.
Bine zic o parte dintre cei care au postat: tu mergi la mare, in excursie, la plimbare etc. cu iubitul nu cu prietena. Daca vine si ea cu prietenul e bine. Singura este pe post de paznic. Sau poate se da iubitul tau la ea.
Nu, iubiții pot veni și pot pleca dar prietenii rămân, în plus e cea mai mare prostie sa te izolezi în momentul în care îți faci un iubit. Nu poți sa socializezi doar cu un om și acel om sa fie centrul universului tău, devii foarte vulnerabil și oarecum singur fiindcă orice om mai simte nevoia sa iasă și cu alte persoane nu poți sta lipit de partener
Exact același lucru mă gândeam și eu. Dar aici toată lumea mă judecă ca și cum eu aș fii îndrăgostită de ea, sau că nu știu ce.
In ziua de azi este foarte ușor să judeci. Eu am pus această întrebare doar pentru a vedea din ochii altor persoane ce înseamnă o prietenie adevărată. Nu am cerut să fiu lovită în cap.
Și poate da mă afectează acest lucru pentru că eu înțeleg că îți îndrepți toată atenția către iubitul tau/iubita ta, dar nu înseamnă că până să fii singur/singură ai avut timp de toate lucrurile și când ești fericit dai cu piciorul și când suferi te întorci. Eu la acest lucru am făcut referire. Dar se pare că aici toată lumea știe să judece. Că suntem foarte buni la acest lucru.
E nepoliticoasa cu tine. Nu este ok când ești cu ei sa vorbească doar cu el, pot fii și ei oameni educați și sa facă discuții în trei. De fapt cred ca nu sunt prea educați. Nu se poate ca mereu sa alergi la prieteni când te simți singur apoi tu sa nu fii alături de ei când poate și ei se simt singuri. In plus se lauda prea mult, nu e sincera, vrea sa para perfecta, are niște frustrări. Dar e urat sa fii egoist, sa nu fii alături de cei ce te ajuta doar când ai tu nevoie
Deci amica ta de 5 ani, s-a indepartat de tine pentru ca de 1 an si jumatate are o relatie cu un tip? Asta spui? De ce trebuie sa se excluda cele doua relatii? E normal ca atunci cand apare o relatie amoroasa, sa ai mai putin timp pentru prieteni, dar asta nu inseamna ca acea amicitie trebuie sa dispara. Ce s-a intamplat de fapt, de a facut-o sa renunte la prietenia cu tine?
Da. Suntem prietene de 5 ani și ea de un an jumate are o relație cu un băiat
Eu am o relație de 2 ani jumate și eu cât timp am fost cu prietenul meu, mereu am fost alături de ea. În sensul că și atunci când ma întorceam de la tara sau din alte locuri, ea era mereu cea pe care voiam să o văd. În schimb ea de când are relație nu mai prea ieșim atâta, prietenul ei s-a mutat cu ea și cu părinții ei, și când vine la mine nu prea mai stau doar cât fumează o țigară sau dacă ieșim împreună toți 3, ei discuta de ale lor. Și eu stau și ma uit. Prietenul meu încă e plecat dar cand era în țară nu am dat-o la o parte. Pana sa fie cu acest băiat, mereu era la mine, dacă avea o problema o ascultam. Chiar și atunci când suferea din dragoste, eram lângă ea.
Ea în schimb nu. Dacă îi spun ceea ce ma doare, ma ia cu psihologia inversa și mai nou îmi și reproșează. Eu cât a fost prietenul meu 2 săptămânii acasă, nu am stat în oraș dar când veneam cu el, mereu o chemam la mine. În schimb ea când a venit prietenul ei din Germania, ea tot cu el a fost și m-a lăsat baltă. Mai nou mă lasă baltă pentru sora lui care nu o cunoaște doar de când e cu el.
Și acum și-au luat mașină împreună, de fapt cred ca el, da nu îmi zice și și-o pus numere numele lor și al lui de familie ca si cum sunt căsătoriți.
Ea asa se poarta cu mine de parcă mâine ar renunța la mine. Ea lucrurile astea asa le face parca e căsătorită. Sau o prietenie e doar când ai nevoie și cand te căsătorești renunti?
E clar ca tu i-ai fost ei o prietena adevarata, pe cand ea doar te-a folosit atunci cand a avut nevoie de un sprijin. Eu zic sa nu-ti mai bati capul pentru ea, las-o in pace, indeparteaza-te, nu ai pierdut nimic. Nu ai pierdut o prietena, pentru ca nu ai avut-o niciodata. Evit-o! S-ar putea ca atunci cand va vedea ca nu mai dai nici un semn, sa te caute ea. Cand/daca daca se va intampla asta, eu te-as sfatui sa o tratezi cu raceala, politicos, dar cu raceala...si nu o mai lasa niciodata sa se apropie de sufletul. Nu merita.
Sincer eu chiar am considerat-o prietena mea cea mai buna, si poate inca o mai consider. Dar ceea ce am observat ca atunci cand ii povestesc ceva, in loc sa ma sustina, ea zice ca in cazul ei nu se intampla. Am impresia ca pentru ea este un fel de competitie, toata relatia asta pentru ca daca eu am primit flori si ea a primit, daca eu am fost la parintii lu prietenul meu in ziua aia, si ea a fost. Deci chiar nu imi vine sa cred, in ce fel ma foloseste. Si daca ii spun ceea ma doare, ea ma ia cu psihologia inversa. Ea zice ca nu ar renunta la mine, dar din cate vad, ea pentru el mai bine nu vorbeste cu mine. Sau mai stiu eu alte lucruri.
Ea se considera mai presus ca mine ca vezi doamne iubitul ei i-a luat masina, ca s-au mutat impreuna ( la ea acasa cu parintii ei).
Inainte sa fie cu el, mereu avea timp sa ne vedem daca nu azi maine, acum pot sta si aproape o luna de zile si sa nu vedem.
Nu prea mai acorda acestei relatii de prietenie, aceleasi sentimente sa zic asa. Nu inseamna ca daca suntem prietene cele mai bune, sa stam bot in bot, dar aia nu inseamna cand tu ti-ai facut relatie, sa dai la o parte si cand suferi, sa vii inapoi. Ca o mai facut asa. Dar parca cu asta zici ca e legat de el, gen siamezi.
Ceea ce ma doare este faptul ca eu inainte sa plece prietenul meu in alta tara, eu am fost cu ea indiferent daca aveam sau nu relatie, in schimb ea nu. Ea vede doar relatia lor, nu si pe altii. Ce ma mai doare este ca ma cheama cu ei pe afara si stau si povestesc de ale lor si se uita pe telefon. Chiar aseara am fost si a zis ca se poate pune langa mine ca ii bate soarele si nu putea sta langa el...
Oricum sunt mai multe cazuri, doar ca incerc sa cred ca nu e asa.
Se pare ca eu pentru ea sunt doar cand are nevoie.
Si daca ii spun ceea ce ma doare, imi reproseaza si ma ia cu psihologia inversa ca si cum, tot eu sunt aia rea.
Chiar daca nu ii scriu eu cateva zile, sau chiar daca nu ii mai acord aceeasi atentie, nu face nimic.
Pentru ea, eu sunt un nimeni, din cate observ. Ea il vede pe el cel mai bun prieten. Eu mereu m-am dus pe principiul ca nu trebuie sa renunti la familie sau prieteni pentru un baiat, ca nu stii cand se va intoarce roata.
Din pacate, ea se considera casatorita.
O intrebare : Asta inseamna casatoria? Sa renunti la toate persoanele cu care ai avut legaturi de ani buni?
Pentru ca eu una nu as putea, mereu ar exista momente in viata mea cand am nevoie de un sfat de la cineva, sa stam sa bem cafeaua impreuna si alte lucruri. Dar se pare ca...
Ti-am spus in comentariul anterior ce cred eu ca ar trebui sa faci. Dar de ce iti bati capul atat de mult? Mie mi se pare suspect faptul ca pui atat de mult suflet si te consumi atat de tare pentru o prietena, fie ea si cea mai buna prietena. Nu cumva esti indragostita de ea si nu constientizezi inca? ...altfel nu se explica.
Pentru mine, o prietenie nu inseamna atat de mult, deci nu-ti pot intelege reactia atat de afectata fata de indepartarea si raceala ei fata de tine. Prietenii vin si pleaca. Cunosti oameni noi, iti faci noi prieteni.
Nu, nu este vorba de iubire sau ca eu as fi indragostita de ea. Doamne fereste in nici intr-un caz.
Stiu ca eu asa sunt, mereu am pus suflet pentru cineva care este in viata mea indiferent ca este fata sau baiat.
Poate sunt asa din cauza ca mereu mi-am dorit sa am doar o prietena careia sa ii spun ei ceea ce ma doare si alte lucruri.
Multe persoane mi-au spus sa nu mai fiu asa...
Nu este cazul de iubire...niciodata nu m-a pasionat astfel de lucruri.
Pai trebuie sa intelegi ca ea nu simte la fel fata de tine. Ce poti sa faci daca nu vrea? Sa o implori sa-ti fie prietena? Unde ti-e mandria? Mergi mai departe.
Da asa este. Prietenii vin si pleaca, dar mereu am mers pe gandul ca in viata poti pastra cel putin o persoana careia ii poti povestii orice.
Sa zic asa.
Am sa fac exact ceea ce trebuie si nu voi mai acorda aceeasi atentie cum o acordam vreodata. Pentru ca ea mi-a zis odata ca daca asa e situatia, ea asa ia lucrurile, nu face mare tamtam. Deci ar trebui sa nu mai fac nici eu si sa ne vedem fiecare de ale noastre.
Oricum m-am obisnuit deja cu gandul si nu mai insist deja demult asupra ei gen sa ne vedem sau sa iesim cum ieseam alta data.
Atunci cand o sa ma mut cu iubitul meu, imi voi acorda aceeasi atentie cum face ea.
Oricum am vazut ca si daca nu ii mai acord aceeasi atentie, nu prea isi da interesul, dar sunt zile cand se va intoarce, mereu vor fii.
Normal ca nu. Doamne fereste. Niciodata nu am obligat pe nimeni sa fie in viata mea sau sa fie cu mine. Fiecare o stat cat o vrut.
Nu sa o implor sa imi fie prietena, ci sa nu mai joace acest teatru ieftin ca deja e penibil. Gen te caut cand am chef si ies cand am chef ca pana atunci imi vad de viata mea si cand nu mai merge relatia, ma intorc la tine ca oricum tu esti alaturi de mine.
Poate eram vreodata. dar acum cu timpul am realizat.
Discutiile astea nu sunt de acum, ci deja de jumatate de an.
Doar ca am vrut sa vad din ochi altor pesoane ce inseamna cu adevarat o prietenie.
Deci nu e de acum. Deja m-am obisnuit sa nu ne vedem atat de mult, nu e prima data.
Pai vad ca nu prea te-ai obisnuit cu gandul. Uita-te si tu cat simti nevoia sa scrii cu privire la acest subiect. Mie imi pari mult prea afectata, pentru pierderea unei amicitii. Inca ceva, vad ca tot insisti sa spui ca vrei in viata ta o persoana careie sa ii poti povesti orice. Foarte rau! Secretele tale trebuie sa ramana ale tale, nu le povestesti nimanui, pentru ca in viata lucrurile sa schimba, intotdeauna se schimba...si nu stii cand acele secrete vor fi folosite impotriva ta.
Nu prea as face asta.
O prietenie este extrem de valoroasa si se consolideaza cu timpul.
In toti acesti ani as fi putut descoperi daca prietena mea (din poveste) nu era adevarata, dar este. Mai ales ca ne ajutam si la bine si la greu.
Deci nu, nu as renunta la prietenie.
Nici eu dar ea din păcate, renunță pentru el.
Dacă ar fi o prietenie adevărată nu s-ar pune problema să renunți la ea din cauza unei relații. E geloasă sau ce?
Din câte vad da, măcar eu nu am nici o treabă cu el pentru că eu am o relație de 2 ani jumate. Și ea are 1 an jumate. După 9 luni ce am început să am relație și ea are. E un fel de competiție din partea ei. Desigur.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
