Am o mare problema! Am 19 ani si sunt insarcinata. Nu am vrut sa se intample asa dar uite ca s-a intamplat! Prietenul meu vrea sa pastram copilul, el are 22 ani are si un serviciu, in schimb eu sunt studenta.Parintii nostri se inteleg foarte bine, sunt prieteni si cred ca asta ne avantajeaza putin si putem sa le spunem si alor lui si alor mei in acelasi timp.Credeti ca ne vor intelege? Sincer nu stiu cum vor reactiona! Voi ce sfat ne dati sa-l pastram?

Nu stiu...sorry, dar mai bine le ziceti si vedeti ce zic ei

Parerea mea este sa pastrati copilul, mai ales ca spui ca aveti conditii destul de bune si exista intelegere si intre familii. Aceasta parere mi-am exprimat-o de fiecare data, eu sunt, de principiu, contra avortului, daca sarcina decurge normal si nu pune in pericol sanatatea mamei. Cine stie, poate ajunge un om mare ori s-ar putea ca mai tarziu sa regreti daca vei face avort, am vazut asemenea postari si pe acest site si cunosc si in viata. Numai bine!

Sa renunti la copil inseamna ca esti o criminala, trage tu concluzia de aici.Gandestete asa:daca parintii tai cand teau facut vroiau sa renunte la tine?

Pastreaza`l, daca sunteti in relatii bune, nu cred ca vor aparea probleme prea grave. dar pana la urma, parintii o sa fie de acord, cred.incearca sa le zici cand sunt parintii cat mai calmi.ne spui si noua dupa aia :d

sper ca ti-am fost de folos :*

1: Faceti un lucru extrem de bun ca le spuneti.
2robabil or sa fie suparati la inceput dar o sa va ajute sa gasiti cea mai buna cale.
Instinctul lor parental o sa se puna in functiune. Sa ne zici si noua ce s-a intamplat si ce ati hotarat.

Am 37 de ani. Am facut la varsta ta un avort si dupa asta n-am ramas insarcinata. Este o greseala mare sa ucizi o viata! Chiar daca ramai dupa asta insarcinata acest avort se reflecta in viitor, ba sunt probleme de sanatate la tine sau la copil, sau ai probleme cu sotul, etc. Dar nimeni nu face aceasta legatura din pacate. Citeste pe S. N. Lazarev "Diagnosticarea karmei" sau "Omul viitorului"

Va multumim tuturor pentru sfaturi! Chiar acum mergem la parinti sa le spunem (am uitat sa precizez si faptul ca noi locuim impreuna dar nu in acelasi oras cu parintii). Maine o sa postez un alt raspuns ai am sa va spun care a fost reactia lor! Multa sanatate tutror!

Le-am spus parintilor! Bineinteles ca la inceput au zis ca este cam devreme, ca era bine daca mai treceau vreo cativa ani dar pana la urma au inteles ca nu exista cale de intoarcere caci nu vrem sa renuntam la copil, ne-au inteles si ne-au promis ca ne vor ajuta atat cat vor putea, sa-l crestem.Va pup!