| Vanessa0911 a întrebat:

Bună am o mică probemă să spunem aşa cred că părinții mei nu sunt de fapt părinți mei în primul rând pentru că am nişte amintiri de când aveam 2-3 că venea alt cuplu mai tânăr la mine acasă și mă îmbrățisau mă pupau îmi aduceau cadouri jucării etc (ai mei sunt mai în vârstă) îmi amintesc că aia ar fi părinți mei dar au dispărut dintr o dată nu pot estima exact de la ce vârstă dar până în 4-5 anii (acum am 17 ani împliniți) în al doilea rând cred chestia asta pentru că nu sunt simt nimic pentru ai mei chiar dacă suntem foarte apropiați vorbim orice şi țin la ei într un fel nu îi simt pe ei ca şi cum ar fi părinți mei îi simt mai îndepărtați într un fel şi nici ei nu mi se pare că le pasă atât de mult de mine mai mult de pasă de "fratele" meu de 19 ani care e mai apreciat şi m-ai ajutat de ei şi îşi doresc mai mult pentru el decât pentru mine şi simt că se face diferență, mă gândesc că dacă eu aş avea un copil aş face multe lucrurile mult mai bine pentru el aşa cum fac ei pentru fratele meu, pe mine toate rudele mă văd prost și nu știu de ce și toată lumea îl aprecieză pe fratele meu dacă pot să îi spun aşa.Eu aş vrea când o să mai cresc peste 2-3 ani să facem un test adn să văd dacă ei sunt părinții mei sau nu dar nu aş vrea să le spun că am îndoieli la chestia asta va trebui să inventez un motiv şi dacă o să iasă că nu sunt ei părinții mei nici o să le spun sau să îi întreb ce sa întumplat cu părinții mei pentru că vreau să las lucrurile aşa deoarece deja sunt destul de mare şi o să am şi eu viața mea serviciul meu şi ai mei oricum o să rămână acasă şi nu prea o să mai am treabă cu ei oricum mă gândesc că dacă iese testul negativ şi ăştia nu sunt părinții meu sau dacă refuzi să facă testul pentru că ei ştiu deja adevărul mă gândesc că părinții mei biologici ori mau abandonat ori au murit sau poate aşa au ales ei să facă nu ştiu asta vă rămâne un mister toată viața mă confront cu situația asta de mulții ani chiar aseară am visat că eram cu o femeie care era mama mea acasă la mine unde locuiesc acum și a aflat că e bolnavă și a murit, erau și părinții mei dar ea ma ținea de mână şi era mama mea și ieri nu mam gândit deloc la chestia asta să zici că de asta am visat.Voi ce credeți ar putea fi adevărat ce tot suspectez eu de atâția ani?

5 răspunsuri:
| Violleta2022 a răspuns:

Eu cred ca tu ai un inceput de paranoia, odata ce ai deja un frate, insemanand ca nu ai fost infiata, ca oamenii aia pot face copii, deci esti copilul lor bilogic.
Nimeni nu are amintiri de la 2-3 ani!

| Violleta2022 a răspuns:

Mai cred ca tu ai probleme serioase cu imaginatia si minciuna, iar asta te va afecta serios in viata.

pe topicul asta spui ca abia ai 17 ani, dar in septembrie 2024 ne informai ca vei implini 18 ani:

"în 4 Septembrie 2024 | Vanessa0911 a întrebat:
Bună, eu fac pe 31 Ianuarie 2025 18 ani și mă bate gândul să plec la București să fac videochat..."

| gllopel a răspuns:

"când aveam 2-3 că venea alt cuplu mai tânăr la mine acasă"
Poate aia care veneau la tine acasa erau nasii sau niste prieteni ai parintilor. Parintii nu vin din alta parte in vizita, ci locuiesc cu copiii.
Si crezi ca parintii trebuiau sa ramana la fel de tineri? Oamenii imbatranesc. Si tu ai crescut, dar nu dai semne de maturizare. Poate de asta e mai apreciat fratele tau.

Bula
| Bula a răspuns:

"Problema" poti verifica simplu:
Uite-te in Certificatul tau de nastere!
Verifica data eliberarii si numele parintilor (mama, tata)!

| Kufu95 a răspuns:

Părinții tăi mai au și alte probleme pe lângă faptul că să te bage pe tine în seamă, la ce întrebări lași pe aici, eu cam trag concluzia că tu nu ești mulțumită cu viața ta, oricum ar fi. Bine, eu nu zic că să te ignore total, dar înțelege și tu că oamenii mai au și alte lucruri pe cap. Eu zic mai bine să încetezi cu întrebările astea și să pui mână să ai o meserie, un viitor. Să vezi atunci cum vei aprecia oamenii din jurul tău, nu cum faci acum, te gândești la tot felul de lucruri doar că nu ai o ocupație și întrebi aici. Deja ai 18 ani, că am înțeles că pe 31 ai făcut, mulți înainte, de aici cam trebuie să îți iei viața în mâini, nu să îți faci tot felul de scenarii și să ai impresia că totul ți se cuvine.