Am o nedumerire sa zic...Nu ar trebui ca parintii sa isi inteleaga copii, sa le demonstreze acea ocrotire, intelegere? Eu pe tatal meu nu il simt asa.Mi-e frica de el.Inainte nu era asa, am mai facut eu niste greseli, dar cred ca fiecare greseste.Reactioneaza foarte urat cand fac o greseala banala uneori(fara lovituri sau jigniri, dar ma face sa ma simt rau si nu mai are incredere parca in mine).Eu inteleg ca a avut si el probleme la viata lui dar poate ca si eu am avut unele dureri pe care doar eu le stiu.Nu ma cunoaste.
Pana acum spuneam ca nu o sa fac avort daca as ramane insarcinata ORICE ar fi,dar acum ca am vazut cu cat de multa suparare si rautate reactioneaza tatal meu am inceput sa imi pun un semn de intrebare. Oricum cu tot acest semn tot nu vreau sa se intample asta,trebuie sa-mi suport consecintele, dar ma gandesc si mi-e asa frica, nici nu vreau sa-mi imaginez.Cu toate ca sunt majora, o relatie stabila de mai bine de 1 an de care stiu familile noastre si as merge asa la scoala, nu cred ca ar intelege.Cunosc cazuri in care aceasta treaba a iesit nu tocmai frumos.Pe o fata a vrut sa o dea afara din casa,nu a dat-o,dar a reusit sa o faca sa se simta incat a ajuns la stadiul in care si-ar fi dorit sa-si puna capat zilele. Faptul acesta e consumat...Ce rezolva parintii cand sunt asa? Eu zic ca mai rau fac,mult mai rau.Fac diferenta intre tatal meu de acum ceva luni cand il simteam ca un prieten,imi dadea mai multa libertate,avea incredere,era alta relatie si acum, de exemplu daca merg doua seri la rand undeva pentru ca mai simt si eu nevoia sa ies, sa comunic incepe sa zica "Dar tu iesi in fiecare seara?" si nu vin mai tarziu de 10 sau imi zice de scoala ce am de gand.Asta e unul din lucrurile care face altfel relatia.Multumesc ca ati citit, e cam mult

Nu stiu ce viata a avut tatal tau daca a avut una mai zdruncinata e normal sa se comporte asa ca crede el ca face bine ce face ca sa nu patesti ca si el fiecare parinte vrea ceva mai bun in viata decat cum a dus-o el, daca ai avut o relatie buna cu el ar trebui sa faci ceva in privinta asta sa il provoci la o discutie doar tu si el sa il intrebi ce e cu schimbare asta la el sa vezi ce il doare sa il asculti ce are pe inima si te va asculta si el, e greu sa vb cu el deschis dar va trebui sa o faci pentru binele tau mai intai apoi sa ii demonstrezi ca nu are de ce sa ii fie frica ca vei pati ceva bafta daca ai intrebari sunt aici

Un singur sfat iti dau.
Asteapta sfaturile utilizatorilor si cand consideri ca lista de sfaturi, povete este indeajuns de lunga arata-i tatalui tau aceasta postare lasand orice rusine la o parte, in definitiv e tatal tau, te iubeste oricum

Bafta in tot ce iti doresti sa faci!

La mine a fost ceva de genul cu mama. Orice ii ziceam, ma asculta, imi dadea sfaturi, pana cand am ajuns sa fiu cu un baiat (cu care inca sunt) de un an si 10 luni, a inceput sa fie din ce in ce mai nervoasa, gandindu-se ca pe ea o s-o las, si o sa imi vad de viata mea, exact cum este si normal. In fine, au ajuns sa se certe ai mei foarte mult, pentru ca ea nu isi mai facea datoriile de mama si sotie, si uite asa sunt despartitide vreo 9 luni cred.
Momentan nu mai vorbesc cu ea pentru ca mi-a facut foarte multe, crede-ma.
Ideea e ca trebuie sa pui piciorul in prag, spune-i ca esti majora, si nu ar mai trebui sa te tina asa, spune-i ca ai crescut.
Daca nici asta nu ii este de ajuns pune-l sa-si aminteasca de vremurile mai vechi, cand iti vroia binele...acum unde sunt momentele alea? Asta trebuie sa discuti cu el.
Succes mult. Sunt aici daca vrei sa mai vorbim.

Parintii mei mi-au oferit mai multa libertate decat tie, ai zice ca e ok, totusi din cauza asta am intrat in foarte multe belele
Cred ca tatal tau te iubeste chiar daca nu iti arata tie asta, ii este greu sa accepte ca fica lui a crescut, probabil vrea sa fi iaras copilul mic si ascultator.
Vorbeste cu el, incearca sa-l asculti, ii poti castiga increderea in timp.
Ori ce greseala ai facut intr-un te va ierta, este tatal tau nu are de ales.
Am vazut cuvantul, avort, nu te sfatuesc sa faci asa ceva, cunosc si eu asemenea caz si nu este majora avea 14 ani cand a ramas insarcinata, cu siguranta a luat o cearta buna de tot, acum are 16 ani, copilul e bine, se impaca cu parintii, pare a avea o viata buna in ciuda greselii facute.

Tatal tau te iubeste, stai linistita. E importanta aici si relatia cu mama ta. In mod normal nu ar trebui sa faci diferente intre ei, dar din vorbele tale reiese ca tatal tau a ajuns undeva pe locul 2. Nu stiu daca mai ai alti frati sau surori, iar daca esti singura la parinti e de la sine inteles. Eu de exemplu ma inteleg mai bine cu tata decat cu mama, cand vine vorba de problemele mele, dar grija mea se duce undeva la 51% la mama si 49% la tata. Societatea din ziua de azi a trecut prea repede pe langa noi, pe langa parintii nostri a trecut si mai repede. Vrand doar sa te ocroteasca reusesc sa devina iritanti pentru noi, pentru ca noi am reusit sa fim la zi cu societatea insa ei nu. Cu toate ca ei incearca sa fie niste parinti model, atat in ochii societatii cat si in ochii tai. Uneori reusesc asta alteori nu. Si studiile arata ca majoritatea parintilor isi dau seama de greselile lor dar niciodata nu ni le comunica noua pentru ca astfel cred ei nu ar mai fi " asa cum ne dorim noi "
Da. Parintii exagereaza doar incercand sa ofere o educatie. Asta credeam si eu de tata, pana cand intr-o seara am vorbit deschis cu el si mi-am dat seama ca nu e chiar asa, ba mai mult am descoperit cata sensibilitate se ascunde intr-un singur om, la final am inceput sa plangem aman2...
Arata-i cat de mult il iubesti si sigur iti va demonstra si el asta.
Si uite un sfat de specialist : Atunci cand iti vine in gand o ura fata de tatal tau gandeste-te la 2 lucruri :
1. Aminteste-ti clipele frumoase din copilarie, cat s-a chinuit cu tine, banii cheltuiti, pana ai crescut mare. Pentru ca sti ceva? Multi tatici incearca sa fie de "piatra" doar ca sa ne fie noua bine.
Si 2. Gandeste intotdeauna la rece, nu lua decizii pe moment, asteapta daca e nevoie si 4-5 ore, si apoi gandeste-te daca il iubesti sau il urasti...
NU STIU DACA AI CITIT TOT, dar am incercat sa fac o analiza a ta din p.d.v psihologic.
* Sfat de studii
Daca ai intrebari, cu mare drag :*