Am o poveste groaznica, ma apuca plansul numai cand incerc sa va scriu... Am 14 ani si mi-am facut un prieten, ne-am inteles asa de bine incat am fost impreuna 1 an de zile. Parintii mei, erau buni cu mine poate datorita faptului ca le aduc mandria in casa cu sute de diplome si medalii la concursuri de cultura generala, muzica si desen. Mama mi-a luat telefonul, si a gasit un mesaj de la prietenul meu. I-a spus tatei cate si mai cate, ca sa fiu amenintata cu bataia care avea sa fie crunta (desfigurare, asa ii ziceau ai mei...). A fost prima oara cand am auzit in casa cuvantul BATAIE. Niciodata nu am fost apropiata de mama, niciodata nu mi-a spus ce inseamna sa ai menstruatie intrucat la doar 10 ani mi-a venit si am plans, am crezut ca voi muri pentru ca nu stiam ce am. Niciodata nu mi-a vorbit ca o prietena, mereu m-a bruscat, m-a jignit etc. Acum, spune ca am devenit curva pentru ca am avut un prieten care vai, nu are parinti cu facultate (materialista si ea si tata , detestabil!). Acum ma baga in casa la ora 20:30, rad toti de noi, vine dupa mine afara, intre copii, sta sa ma pazeasca si multe alte lucruri. Imi persecuta viata. Nu am voie sa plec mai mult de 50 m de casa etc. Sunt eleva model, numai eu sunt cea care le aduce lor laude si mandrie in casa, nu ar avea dreptul sa-mi comenteze. Eu o iubesc mult pe bunica mea care e mult mai moderna si mai inteligenta decat mama. Bunica mea ma intelege si imi face mereu pe plac, imi cumpara haine si lucruri de care am nevoie, mama are destui bani, dar imi zice NU chiar si la o simpla oja sau clama de par. Bunica mea scartaie cu sanatatea si mi-e teama sa nu o pierd, caci daca si ea ma lasa, voi deveni o epava. Nu stiu de ce am o asa viata, toata lumea ma lauda ca sunt cumintica si ascultatoare, la scoala sunt mereu PRIMA, dar cu toate astea, simplul fapt ca mama si tata ma considera asa cum nu sunt, ma doare si plang in fiecare seara pentru ca amicii mei sunt toti afara si mi-as dori si eu sa mai pot rade o data, pentru ca altfel simt ca usor-usor sfarsitul mi-e aproape. Ma bat ganduri ca suicidul, pentru ca de mica am avut o viata urata intrucat ai mei nu mi-au oferit dragoste, acum imi "ofera" si nedreptate, cearta, bataie, suferinta si alte caracteristici pe care un copil nu ar trebui sa le simta! Exista o persoana care ma poate ajuta cu un simplu sfat?

Niciodata sa nu te mai gandesti la asa ceva. Viata e atat de frumoasa. Pur si simplu gandeste te ca av fi mai bine in viitor.

Stii cum se spune, ca adevarul e undeva la mijloc. Citind ce ai scris tu aici (stii sa le aduci bine din condei), rezulta clar ca tu esti o fiinta impecabila, iar ei niste oameni ciudati, de-a dreptul de neinteles. Imagineaza-ti ca am putea sa auzim si parerea lor. Cum crezi ca am gandi atunci? Dar, asa e facut site-ul asta ca nu putem asculta ambele pareri. Si atunci suntem reticenti in a spune ceva. Am vrea si sa te ajutam, dar nici sa cadem in capcana deformarii adevarului. Esti gata sa iti insusesti partea ta de vina? Raspunsul la intrebarea asta ar fi foarte important in procesul remedierii situatiei. Cum de s-a ajuns aici? Foarte probabil ceva nu a fost si nu este in regula in atitudinea ta. Nu zic ca nu este si in a lor, dar imbunatatirea unor relatii se incepe de la noi. Si nu cu notele mari sau cu diplomele, desi sunt necesare si alea, ci cu atitudinea. Ei probabil au simtit intotdeauna un oarecare refractarism la tine, faptul ca nu ii aprobi in ce fac sau zic ei. Chiar si fara ca tu sa deschizi gura, ei isi dau seama, dupa atitudine, dupa o simpla privire. Parerea mea este sa reanalizezi intreaga "poveste" si sa incepi nu cu ei, ci cu tine. Daca le castigi increderea si dragostea ai numai de castigat.

In timp lucrurile se vor schimba, in special in bine.Incearca sa discuti cu cate un parinte pe rand si explica-le frumos ce simti si nu cere prea multe, doar zi-le ca te simti foarte trista si singura si ca nu-ti place ca nu poti sa vorbesti cu ei ca si cu prieteni. Poate vor intelege. Daca ai nevoie sa vorbesti cu cineva, trimite-mi un mesaj oricand si iti voi raspunde imediat ce-l vad.

Parintii tai sunt materialisti si au impresia (care partial ti-au trimis-o si tie) ca notele de la scoala reflecta adevarata valoare a unui om. Mai mult decat atat, ei sunt impunatori si doresc ca toti sa li se subordoneze, mai ales propria fiica care o cresc si o transforma dupa bunul lor plac. Observ ca ai o formatie pura si nu esti ipocrita. Tot ce poti face este sa nu-ti mai plangi de mila (deoarece te incarci cu energie negative de pomana si nu te ajuta) si sa te pastrezi asa, sa gasesti diverse metode de a-i pacali. In general este incredibi, de fapt imposibil, sa poti primi intelegere de la astfel de oameni. Tocmai de aceea trebuie sa te adaptezi. Adica sa le faci pe plac in fata lor, iar in timpul tau liber petreci cum stii tu. Gen le zici in fata ca ai terminat-o cu,, terminatul" ala, ca nici nu se compara si nu e de nasul tau (le canti in struna), in felul acesta vei recapata increderea lor si libertate. Si cand sunteti voi doi, faceti ce doriti. That simple, huh ? Si nu-ti mai lasa telefonul la indemana oricui sa vada mesajele.

Deja ti-am raspuns ieri si credeam ca ai inteles.
Daca nu cumva esti un script de prost gust care trimite posturi la caterinca, du-te si citeste raspunsul meu de ieri.

Daca vrei cu adevarat sa iesi din situatia asta, da-mi un mail de-alor tai si in 1 luna garantat ii conving eu.
Stiu din experienta unde e coarda lor sensibila (ca sa nu ii zic frustrare).
Le e teama de baietii rai care le-ar putea strica fata lor buna mai pe scurt.
Succes!

Salut. Citeşte acest articol care vorbeşte despre cum poţi câştiga încrederea părinţilor: http://www.jw.org/......re-reguli/
Sper să te ajute!

Incearca sa vorbesti cu ei toti 4 la un loc!
Sa le explici si sa le zici toate astea care ni le-ai scris sa ai faci sa va inteleaga pe tine si pe bunica ta!
In caz contrar(ca nu se va intampla asta) trebuie chemat un psiholog,luat legatura cu el!
Daca nu este si acel telefon al copilului se spune,la care copii cu probleme pot sa sune si se va lua legatura cu consultanti familiai care vor veni la domiciliu!
In rest problema cu sinucidul este o prostie!
NICI VORBA de asa ceva, nu cumva sa incerci!
Mai bine fugi de acasa decat asta, dar zic ca e mai bine sa faci ce ti-am spus eu!
Ai o viata care trebuie traita, nu pricajita! Si daca chiar e cum ai spus, Bafta!

Nu esti singura.multe fete de seama ta, isi urasc parintii, fiindca nu le da voie sa aiba preten.si nu le lasa noaptea pe afara.dar toate astea trec si vor ramane in urma.voi va grabiti si noi adultii trebuie sa tragem de frau inapoi, ca sa nu va luati avant si sa nimeriti cu oistea in gard, ceia ce se intampla in 100% din cazuri.

Sinuciderea nu e o scapare, deci trebuie sa o tai de pe lista!

Parintii nu inteleg sau nu vor sa inteleaga faptul ca noi ne-am nascut pentru a iubi. Esti adolescenta...cea mai nebuna perioada: prima iubire, primul sarut, primele emotii ale liceului etc.
Si eu am trecut prin ceva asemanator cand vorbeam cu un baiat la 14 ani...insa nu m-a batut, nu mi-a luat telefonul, doar ca ma controla zilnic, ma suna din 5 in 5 minute. Iar eu sunt la fel ca tine, prima in clasa la invatatura.
Din cauza relatiei care este prea "rece", ei nu te inteleg.
Nu are rost sa te lupti cu ei, se vor incapatana tot mai mult!
Cere sfatul unui psiholog. Acesta are multe solutii pentru problema ta.
Nu ai rude? De ce nu incerci sa le explici lor, ca sa vorbeasca cu parintii tai? Poate vor intelege...sau bunica ta poate sa ii determine sa accepte ca numai ai 3 ani.
Intreab-o pe mama ta despre viata ei de liceu. Ea nu a avut un iubit? Ma indoiesc. La fel si tatal tau.
Nu exista o varsta la care ne indragostim.
In fine, trebuie sa ai rabdare si putere, pentru ca ai sa vezi ca o sa treci si peste asta. Majoritatea trecem prin chestia asta cand avem parinti demodati si neintelegatori . Trebuie doar sa ai incredere ca totul se va rezolva!
Bafta!

Buna. ăăhmm,ştii. aproape mi-au dat lacrimile,o poveste atât groaznica. Si eu am avut momente cand m-am simtit in plus in casa,dar stiu ca parintii ma iubesc,din putinul pe care-l aveau intotdeauna mi-au cumparat ceea ce-mi doream din tot sufletul. Poate uneori nu aveau bani sa-mi cumpere ceea ce aveau toti copii de varsta mea.dar m-au facut sa inteleg ca viata nu e atit de usoara si ca banii nu se fac atit de usor pe cum credeam eu.Da, uneori plangeam si eu, nimeni nu ma intelegea, parca toti erau impotriva mea, dupa aia imi trecea.Si parintii mei sunt severi, dar nu chiar ca ai tai, poate fac toate astea ca tin prea mult la tine ..mda,foarte cruzi sunt cu tine, poate prea cruzi.Dar din moment ce spui ca mama ta are bani si nu vrea sa-ti ia o afurisita de oja, e prea de tot..Mda..ce sa-i faci O mama adevarata i-ar explica fetitei sale despre "problemele" fetelor, oricat de suparata ar fi pe fiica sa, ar trebui sa.i fie alaturi in momentele grele..si oricum, ce e cu sms-ul ala`? si ei au trecut prin astea, si ei stiu cum e cu dragostea adolescentina, cu problemele si gandurile de la 14-15 ani. Sincer,pot spune ca parintii tai sunt prea curzi",dar ce sa-i faci`,sunt parintii tai, trebuie sa-i iubesti si sa-i pretuiesti asa cum sunt ei, asa cum i-a dat D-zeu, sunt unici! Stiu ca nu prea ti-am dat sfaturi, dar sincer nu stiu ce ti-as putea spune..Esti prea mica ca sa poti face ceva in privinta asta, mai asteapta si tu ceva timp, pana cand vei pleca din casa..Imi pare rau pentru tine, si eu am 14 ani si parca stiu cum te simti .Tot ce-ti pot spune e sa suporti.

Buna!
Nu stiu cu ce sa incep...cu inceputul:
Chiar asa de grav a fost mesajul pe care ti l-a trimis prietenul tau? Spune-le parintilor tai ca acel baiat a fost doar un simplu prieten,un prieten mai apropiat,nimic mai mult.
Cum au spus si ceilalti vorbeste cu bunica ta si intalniti-va,spune-i bunicii tale tot ceea ce te derajeaza si ea va vorbi cu parintii tai. Poate parintii tai trec printr-o perioada nu prea buna si de aceea reactioneaza asa, nu stiu ce sa spun...

In orice caz sinuciderea sau alta prostie care duce la moarte nu este o solutie. Sunt copii care nu au un acoperis deasupra capului, nu au ce manca si nu fac ceea ce ai de gand tu. Incearca sa-ti traiesti copilaria cat mai poti alaturi de bunica ta. A venit vacanta, du-te la bunica ta, fa-ti acolo niste prieteni si incearca sa uiti de ceea ce se intampla acasa!

Pa, pa si mult succes in viitor!

Cel mai important sfat e legat de suicid, NU FACE ASTA findca nu o sa iti iasa si oricum nu face asta findca ai avea mai multe de pierdut, ai viata inainta, lupta...Lasa-mi un id de mess daca vrei sa vorbeasca cu tine cineva care mai stie cate ceva despre psihologie si asa cineva care a trecut prin din astea!

Te imprumut cu niste lanturi si bara metalica?

Intr-adevar,ScapaMaDeEa, ai o problema destul de serioasa. Dar ai incercat sa vorbesti cu parintii tai, sa le spui tot ce ne-ai spus noua pe TPU? Eu zic ca, alta solutie in afara de asta nu e. Doar vorbind cu ei vei putea sa schimbi ceva ( sau ma rog, vei incerca sa schimbi ceva ). Cheam-o intr-o zi cand sunt si parintii tai acasa (si nu sunt ocupati ) pe bunica ta, sa vorbiti toti 4, ca, din cate am inteles, ea te intelege, nu (bunica )? Asa vei fi 2 -2.
Sper ca te-am ajutat cat de cat. Bafta!
P.s ideea cu sinuciderea E FOARTE REA. sa nu incerci asa ceva ( mai bine sa fugi de acasa decat asta )

Un sfat e sa nu te sinucizi! Din ce ai spus, esti o fata minunata care are toata viata in fata. Legat de parintii tai, nu mertitau sa te aiba.Eu am crescut cu bunicii si stiu cum e dragostea lor. Bunica ta ar trebui sa vorbeasca cu parintii tai si sa le explice cum e treaba. Poti sa o rogi tu sa faca asta.Mult noroc!

Cam ce scria in mesajul ala de la prietenul tau? Arata-i ca esti trista. Fa o schimbare la tine care sa o ingrijoreze. Gen nu mai manca, nu mai zambi, nu te mai duce la prieteni. Arata-i ca esti trista. Astfel ea o sa lasa garda jos si va fi putin mai blanda. Eu una sa fiu sincera i-asi ameninta cu mentiunea...

Parinti tai fac asta doar pentru binele tau nu raul.Doar tu ar trebui sa-ti dai seama ca sinuciderea te duce in iad
Ar trebui sa multumesti la parinti tai ca tiau dat haine, telefon, casa, calculator etc
Sunt alti care nu au nici macar o coaja de paine.
Ar trebui sa te rogi la dumnezeu pentru tot ce ai! El te va ajuta.

Eu pur si simplu nu cred parinti nu te jignesc sau din astea ei te iubesc sunt acolo mereu pentru tine.....Scuze dar eu nu prea cred.

Te cheama cumva Alexandra.Am o prietena pe nume alexandra cu o poveste foarte foarte similara.

Toti avem probleme. nu stiu daca sunt eu in masura sa ii sfatuiesc pe altii dar stiu cum te simti. si eu am probleme in familie. si eu m-am gandit la sinucid dar am renuntat. de ce sa ma sinucid cand pot lupta? asa si tu? de ce sa renunti? lupta. asa cum fac si eu de viata de zi cu zi si nu renunta! si eu luam batai de la tatal si mama mea crunte. noroc ca nu mai stau cu tatal meu. dar mama mea inca ma bata. si stii ce i-am spus cand vroia odata sa dea in mine? "Odata sa mai dai in mine, si ma duc la politie si in puscarie te bag! " nu stiu cum prinsesem curajul acela atunci. dar de cand i-am spus nu a mai fost in stare sa dea in mine nici cu o palma. da scandalurile inca sunt. abia ne mai vb. dar am devenit mai libera. nu iti spun sa faci si tu acelasi lucru. doar. nu renunta!

Nu stiu cu ce sa incep dar iti spun din start ca sinucidul nu e o solutie. Stii sincer, am fost ingrozita citind astea, dar trebuie sa fii tare. Incearca sa vb cu ei, poate daca le lamuresti totul se va lamuri. Dar daca nu poate suni la proectia copilului sa te ajute sau pe bunica sa te ia.

Încearcă să nu te răsteşti înapoi la părinţi. Într`adevăr, ai o viaţă complicată. Dacă mama ta nici nu te-a anunţat de menstruaţie...Eu când am citit rândurile tale, am crezut că e mama ta vitregă..Mama ta, trebuie să fie cea mai bună prietenă a ta, să te înţeleagă.În plus, chestiile astea cu ''prietenul'' sunt doar nişte copilării, pentru că de la 18 ani începe iubirea adevărată .Şi eu cred că părinţii tăi sunt îngrijoraţi că prietenul tău de va schimba, că nu vei mai fii fetiţa lor, că te va îndruma spre lucruri rele, că nu vei mai învăţa.Nici să nu te gândeşti la sinucidere, trebuie să fii mândră, eşti elev model! Nu mulţi sunt aşa, şi se consideră foarte inteligenţi dar când vine vorba de cultură generală, praf! Încearcă să vorbeşti şi cu bunica ta despre părinţii tăi, şi dacă bunica ta ajunge să`ţi spuna de psiholog, ei bine va trebui să o asculţi şi să faci şendinţe, bineînţeles cu părinţii tăi, pentru că şi ei au o vină în toată treaba asta, trebuiau să fie mai apropiaţi de tine! Deci, vezi ce faci, dar în niciun caz sinucidere!


Baftă! :*

Buna. Destul de imprevizibil si eu am avut aceeasi situatie, nu ma prea intelegeam cu ai mei+ de asta nici cu sora mea. Intr-o zi m-am decis sa am prieten, dar fara sa stie familia, dupa cateva saptamani de relatie, ma grabeam sa plec de acasa si m-am uitat conectata pe facebook, sor-mea a intrat si s-a uitat la mesaje i-a aratat lu` maica`mea si totul a devenit un haos total. Cand am ajuns acasa m-au certat amandoua, negandindu-se ca ele nu vorbesc cu mine despre viata mea (atunci m-am apucat si eu de fumat, dar multumesc lui Dumnezeu ca actualul meu prieten m-a ajutat sa trec peste toate si m-am lasat), iar eu voiam doar pe cineva care sa ma asculte. Infine am fost certata, (la fel, facuta curva) si m-au facut sa ma despart de prietenul meu. Mereu cand ma intalneam cu ele prin casa ma certam si seara plangeam. Asta a fost cand am avut 12 ani. Ok, asta a trecut, acum am un prieten de 1 an si 7 luni, ne intelegem foarte bine, am dat de un noroc orb. Ma intelege toata lumea in afara de taica`meu care nu am incercat sa-i spun niciodata nimica, caci si el este mai strict si cu scoala cu invatatul(altceva nu stie). De fapt maica-mea si sora-mea nu stiu cine este persoana cu care am eu o relatie, nu m-a intrebat nimeni niciodata nimica, iar si eu am evitat sa le spun.

P.S: Parintii iti vor binele, dar nu stiu de ce iti sunt atat de nerecunoscatori. Tu inveti si ei ar trebui sa-ti de-a unpic de timp doar al tau.
Nici eu nu am avut o relatie buna cu familia mea dar intre timp, incet-incet am inteles ca ei m-au vazut prea mica pentru a avea prieten. Dupa care dupa despartirea aceea am mai avut prieten dar nu au mai aflat, am fost foarte atenta. Poate ar cam trebui sa-i minti de data asta, daca chiar ti la prietenul tau (sa stai suparata intr-o zi sa le spui ca te-ai despartit de el, iar atunci sa le spui tot ce ai scris AICI pe TPU, pun pariu ca o sa ii inmoi si o sa.ti de-a mai multa libertate). Mereu ma intreb daca ei cand au fost de varsta noastra au fost mai buni?

Sa speram ca o sa te lase, ca asta este o varsta in care cauti ce este mai bun si mai frumos, stiu si eu din proprie experienta, o relatie este altcumva ca familia, uneori, te asculta mereu si iti da sfaturi, iti prinde bine o imbratisare, un zambt si de cele mai multe ori un sarut si un simplu "Te iubesc".
Depinde, fi si tu cu ochii cat se poate de deschisi, caci s-ar putea ca parintii tai sa aiba dreptate in privinta baiatului, in ziua de azi multi baieti fumeaza, consuma alcool si droguri, depinde de ce ai ales tu. Nu te lasa condusa de un chip frumos si pe dinauntru el este gol, si vrea doar sa profite de tine.

Sper ca te-am ajutat cat se poate de putin daca mai ai ceva de intrebat imi scrii aici si eu te ajut, iti doresc tot binele din lume! :*

Sinucidul chiar nu e o metoda buna! Cel mai bine ar fi sa consulti impreuna cu parintii tai un psiholog. Nu iti spun asta pentru ca, cred ca aveti probleme mentale(Doamne fereste).Eu consider ca psihologul ar fi cea mai buna metoda de a-i convinge pe parintii tai sa nu mai fie asa cum sunt acum si sa nu iti mai faca viata un calvar. Bafta!

Nu te vei sinucide! in niciun caz! Nici parintii nici iubitul nu te va lasa sa faci asta! bun. Daca o iubesti atat pe bunica vorbeste cu ea sau iubitul tau ori un psiholog. Explica-le parintilor. Nu o sa reusesti in viata daca nu ai tupeu.

Niciodata nu o sa fii singura, poate ca daca ii faci sa simpta in fiecare zi ca ii iubesti pe parinti tai nu o sa se mai comporte asa cu tine! Sper sa te fi ajutat!:X

Peter van der Josh și cu mine am fost căsătoriți timp de 5 ani cu doi copii, ea a fost totul pentru mine și totul a fost perfect până în urmă cu 5 luni, când a primit un nou loc de muncă și totul despre ea s-a schimbat, ea a ținut noaptea târziu și a făcut tot ce mi-a fost rănită amar, dar am vrut ca căsnicia noastră să se descurce bine pentru că îmi iubesc atât de mult soția. Cu câteva săptămâni în urmă avocații ei mi-au adus acte de divorț și am fost atât de surprins, nu mi-am închipuit că am fost separat de copiii mei, am cerut-o, dar a spus că a găsit dragostea vieții ei, în noaptea aceea am plâns ca un copil plecat, i-am chemat pe prietenul meu pentru sfaturi și mi-a spus cum aproapele său sa întâlnit cu un lord Bubuza care la ajutat cu o problemă similară, așa că i-am contactat pe Lordul Bubuza și el a spus că dacă îi urmez instrucțiunile cu atenție, îmi voi lua soția înapoi în 12-16 ore. Am făcut exact așa cum mi-a spus Lordul Bubuza și, spre cea mai mare surpriză, 15 ore mai târziu, soția mea a venit acasă scuze și a plâns spunându-mi cât de rău este ea, că ea a realizat că nu poate trăi fără mine. A chemat-o pe avocatul ei să anuleze divorțul. Voi fi pentru totdeauna recunoscător Domnului Bubuza pentru că m-ai ajutat să-mi reintrez familia. Ai nevoie de ajutor? contactați Domnul Bubuza prin e-mail: lordbubuzamiraclework@hotmail.com sau prin intermediul site-ului web: http://Lordbubuza.website2.me sau prin WhatsApp: +1 505 569 0396

Buna draga mea,,, am citit ce ai scris,,, nu, niciodata sa nu gandesti asa, suicidul nu este o rezolvare, poate ca este si din cauza ca nu prea a fost comunicare, incearca sa vorbesti mai mult cu ai tai in asa fel incat sa te inteleaga, apropie-te de ei, imi imaginez prin ce treci dar fii puternica si treci peste, si cu prietenul... incearca sa le explici ca il iubesti, ca tii la el si ca nu iti vrea decat binele ai sa poti trece peste ^^ iti urez succes, si nu uita,,, nu mai gandi negativ (suicid).