Am o problema care ma macina de ani de zile.Nu sunt capabila sa gandesc pozitiv iar acest lucru ma distruge din toate punctele de vedere. Orice cuvant, orice intamplare le interpretez in mod negativ.Simt ca nu reusesc sa fac nimic constructiv cu viata mea deoarece imi petrec peste jumatate din timp meditand la toate momentele penibile din trecut si la oamenii care nu ma plac.Daca intr-o zi mi se intampla ceva neplacut imi petrec restul timpului criticandu-ma si plangandu-mi de mila. Zilnic traiesc cu frica de a nu mi se intampla ceva care sa ma arunce din nou in lumea mea.Partea cea mai rea e ca am petrecut atat de mult timp rememorand aspectele neplacute ale vietii mele incat rar imi amintesc ceva frumos care sa-mi ridice moralul.Sunt constienta ca e o absurditate dar e ca o dependenta de care nu pot scapa.E ca si cum as fi prinsa intr-un cosmar.Ce pot face pentru a ma trezi la realitate? Chiar vreau sa ma pot bucura de viata si sa fiu recunoscatoare pentru ce am.Mentionez ca am 21 de ani.Va multumesc!

Traiesti in depresie de ani de zile,cred.
Nu stiu daca ai prieteni,prieteni reali cu care sa imparti ganduri bune si rele,cu care sa-ti petreci timp de calitate,nu stiu daca ai o familie care sa te imbratiseze cu dragoste si confort sufletesc,nu stiu daca ai o preocupare care sa te multumeasca macar,sa te faca sa te simti utila,pentru ca singurul lucru care nu ti-l poate lua nimeni este puterea si vointa sa muncesti si sa te faci utila.
Din postarea ta am inteles ca duci o viata pustie,fara prieteni,fara preocupari,alimentandu-ti asa zisa dependenta tragica cu intamplari negative.
Aici e nevoie cel putin de psiholog,avand in vedere ca situatia asta tine de cativa ani.
Undeva,in viata ta s-a strecurat o mare eroare,o dezamagire,o infrangere peste care n-ai mai putut trece si nu vrei sa treci,ai nevoie de ajutor exterior,la varsta ta omul musca din viata cu bucurie si indrazneala,nu sufera de renuntari si neputeri specifice varstei a patra!
Poate ca respingi ideea unui psiholog sau a unui psihiatru,dar te sfatuiesc sa n-o privesti negativ,iti poate fi de un real folos.
Singura,ai ajuns la stadiul sa te autonegativizezi,am senzatia ca iti impui sa vezi lucrurile in negru si despici firul in atatea pana ii gasesti o parte negativa,abia atunci te simti cumva,satisfacuta!
Ma bucur totusi,ca iti dai si singura seama ca nu e bine,e primul semn bun.
Inseamna ca vrei.
E primul pas pe drumul cel bun.
Cand te-ai uitat ultima oara pe geam,sa te bucuri ca e soare afara? Sa te bucuri cu adevarat si sa zambesti zilei insorite?
Cand ai simtit ultima oara aroma cafelei fierbinti gadilandu-ti narile si ai simtit recunostinta pentru privilegiul asta?
Cand te-ai bucurat ultima oara,de fapt? CE te-a bucurat?
Vezi,lucrurile mici si multe ne pot aduce mici si multe bucurii,care adunate ne dau o stare sufleteasca deschisa,luminoasa,zambitoare,ne umplu de bunavointa si deschidere spre ceilalti,ne imping sa indraznim inca un pas,mereu!
Omul nu e facut sa lancezeasca in propria-i melancolie,intr-o continua depresie!
Totul, si gandul si puterea, sunt acolo, in mintea ta.
Incapatanarea cu care cauti negativismul in toate, o poti transforma in dorinta si insistenta sa cauti partea pozitiva a lucrurilor.
Depresii si momente de descurajare avem toti.Cum crezi ca le depasim?
Doar prin noi insine,prin puterea mintii noastre si prin vointa,ne autoeducam, ne tragem singuri de urechi si ne impingem inainte.
Fa-o si tu. Poti.
Si, daca simti ca nu poti singura, cauta ajutor.
Viata pe care o traiesti acum e ca o condamnare la moarte cu munca silnica pe viata.
Elibereaza-te, depinde numai de tine.

Nu ne-ai scris cu ce te ocupi.De obicei la aceasta varsta oamenii sunt atat de ocupati incat cu greu gasesc timp sa-si rezolve problemele zilnice.Cred ca ai avea nevoie de o ocupatie care sa te acapareze si de ajutorul unui psiholog.

Uau, credeam ca numai cei de varsta mea trec prin asta...
Iti recomand sa faci lucruri cat mai diverse si placute. Asculta muzica calma, fa fotografii, deseneaza, uita-te la filme sau seriale si iesi mult in natura. Pe mine cel putin, sa petrec timp undeva departe de oameni si agitatie ma face sa ma simt minunat. Ma desprind de tot, pot sa vad ce este adevarata frumusete. E extraordinar.
Trebuie sa-ti gasesti ceva de facut. Nu pierde timpul. Nu te lasa sa spui "ma plictisesc". Sunt prea multe lucruri de facut ca sa te plictisesti. Si nu ma refer neaparat la lucrurile din timpul liber, ci si la munca. Cand ajut pe cineva, cand incep ceva si termin, cand vad rezultatul straduintei mele, ma simt fericita. Incearca! Iti vei da seama ca sunt atatea lucruri de care sa te bucuri! Succes si multa fericire

Putem fi prinsi foarte usor intr-o capcana de acest fel fara sa ne dam seama, un mod in care oamenii sunt ''prinsi de cuvintele gurii lor''. Expresii ca ale tale-nimic nu merge bine cefolos-aproape intotdeauna indica un blestemautoimpus care actioneaza in viata celui care le rosteste.Rostind cuvinte negative despre tine, te inchizi si te expui blestemelor.Deseori felul in care oamenii vorbesc despre ei insisi este ceea ce ii expune la asemenea situatii. Fara a recunoaste acest lucru, astfel de oameni rostesc de fapt blesteme asupra lor insisi.Pentru a te apara impotriva acestor lucruri, tu trebuie sa recunosti formele gresite de exprimare pe care le folosesti si sa cultivi modele noi, pozitive de exprimare in locul lor.Mai intai, trebuie sa recunosti ca ai facut o marturisire negativa despre tine apoi, trebuie sa o retractezi sau sa o anulezi. Ceea ce ai spus cu gura ta, numai tu poti revoca.Gandeste pozitiv si viata ta se va schimba!

Suferi de o depresie. Prin aceleasi stari trec si eu si de mai mult timp. Am 26 de ani aproape.
Incearca sa iesi in lume, cu amici, prieteni la un suc la un film sa discuti etc etc.Asta ar fi o solutie si cam singura. Alta ar fi sa apelezi la un psiholog dar acela iti va spune acelasi lucru sa socializezi mult. Trebuie sa tratezi cauza si nu efectul.
Singuratatea deprima si mai mult. Eu cand mai ies la un suc mai discut una alta si nu mai am starile pe care le-ai descris tu. Dar revin dupa aia.

Si eu sunt exact la fel ca tine doar ca eu am 15 ani..ca sa imi treaca aceasta stare eu stau cu prieteniii mei

Tu ai predispozitie spre depresie. Ideea e ca ti-ai format o schema cognitiva negativa care iti afecteaza modul de procesare a informatiilor din jur. O sensibilitate mare, combinata cu incredere scazuta in sine, de cele mai multe ori duce la ce ai si tu. Incearca sa lucrezi putin la stima de sine...sa faci lucruri care iti fac placere, sa te implici in activitati la care te pricepi...sa-ti notezi intr-un carnetel lucrurile bune care ti se intampla (cred ca ai tendinta sa ignori aspectele pozitive din viata ta). De fiecare data cand te intristezi, deschide carnetelul si citeste ce ai scris. Ideea e ca mai multe realizari pe diverse planuri te vor face sa-ti schimbi modul in care privesti lumea

Asculta muzica care iti place de cel mai mult, si citeste bancuri si incearca sa faci oamenii fericiti, daca ii faci pe ei fericiti te faci si pe tine.