am o problema care ma macina zi de zi. eu cu iubitul meu am stat cu chirie in Bucuresti. dupa ce am terminat facultatea negasind un job stabil din care sa ne permitem sa platim chiria am decis sa ne incercam norocul in orasul natal, acesta fiind destul de mic. in prezent eu stau acasa dupa 6 ani de facultate si el lucreaza in amenajari interioare castigand binisor in comparatie cu salariul de pe aici. in fine ..problema e ca stam cu ai mei. toate au fost bune si frumoase ne ajuta ii ajutam in gospodarie dar de la un timp cam de 2 luni ca de 3 stam cu ei au inceput sa ne faca program daca vede ca sta si el ca vine de la munca obosit trebuie sa gaseasca vreo treaba de facut. bine asta e cea mai mica problema. sincer pentru o femeie problema cea mai mare e cu gatitul. ei nu vor sa gatim in bucataria noastra pentru ca au gatit dintotdeauna la bunica care sta in aceeasi curte. bineinteles de aici pornesc problemele de nu se maoi termina.eu nu am dreptul sa fac ciorbe mancare cum vreau eu ba ca consum gaze ba ca mancam ciorba cu carne si ei vor doar legume. va dati seama ca iubitul meu dupa o zi de munca fizica nu poate veni acasa sa-i dau loboda si cartofi. o zi doua merge asa dar totusi e barbat. daca cumparam pui de cumparat mereu are de comentat mama mamie daca le car din curte zice ca ce mancam numai carne.nu credeam ca va fi asa greu sa convietuiesc cu ai mei. eu fiind crescuta de bunici de micuta. noi daca vrem sa punem bani sa cumparam mancare nu ne lasa ai mei ca sa pastram banii. dar pana la urma un barbat are nevoie sa fie hranit bine ca sa poata munci nu doar cu legume. nu stiu ce sa fac sunt intre ciocan si nicovala. am incercat sa stam la el, el stand doar cu sora si matusa pentru ca ai lui sunt plecati dar ma suna mama de 3 ori pe zi ca ce fac ca de ce stau el neavand curte ca sa ai f mult de munca. prietenul meu e bun tace, inghite dar totusi e barbat pana la urma cat sa suporte. am decis amandoi sa ne cautam iar chirie in alt oras. nu stiu daca e bine sa stai toata viata cu chirie dar macar sa stam linistiti. sa gatesc ce vreau, sa calc cand vreau intr-un cuvant sa nu-mi spuna nimeni cand sa fac aia si cand sa fac ailalta pentru ca aici s-a ajuns. Si cum n-ar fi de ajuns ai mei nu ma lasa sa caut de munca.da vorbesc serios au zis ca ma ajuta si ei si cu cat castiga al meu dar sa stau acasa decat sa muncesc pe 900 ron. ei nu se gandesc la mine cand o sa am copii nu se gandesc la dezvoltarea mea profesionala doar m-au trimis la facultate la master si acum sincer nu ma lasa sa-mi caut de munca. stau inchisa in casa si sunt casnica la 25 ani. nu stiu ce sa fac locuri de munca nu sunt aici decat la 40 km in alt oras mare nu mai pot, de 4 luni o iau razna numai inchisa. nici sa ma plimb o jumatate de ora seara nu am cand ca se gaseste ceva de facut daca nu gasesc ai mei gaseste mamaie sau unchimio si daca spui ca faci a doua zi se supara tipa si spune ca nu facem nimic toata ziua. am ajuns la disperare.ce credeti ca e bine sa fac? ei au apartament in alt oras si stau 3 zile pe saptamana acolo ca au jobul in orasul ala dar pe noi ne lasa aici unde n-avem nici un viitor decat sa muncim in gradina si trebuie sa facem ca mamaie si ca unchimio nu au nici un cuvant de spus. am ajuns sa cred ca suntem slugi si mai se si supara cand le zici ca ne mutam. nu stiu cum sa ies din asta..stiu ca eu mi-am facut-o cu mana mea dar am vrut sa stau cu familia am crezut ca e mai bine sa nu platim chirie.dar acum sufar...
Fie incerci sa discuti calm cu parintii tai si sa spui exact ce ai spus si aici, mai ales mentionand ca te vor face sa te indepartezi si sa te muti cu atitudinea asta. Incearca sa ii faci sa inteleaga si pozitia ta.
Esti femeie in toata firea. Ei nu mai au niciun cuvant de spus atunci cand vine vorba sa iti gasesti de lucru. Este strict alegerea ta si a iubitului tau. La fel si cu mancarea. Chiar nu au niciun cuvant de spus cand vine vorba ce sa mancati. Mai ales daca v-ati si oferit sa platiti. Asta ii faci unui copil de 10 ani, sa decizi pentru el ce sa manance si ce nu. Va trateaza ca pe niste copii.
Daca nu reusesti sa ii faci sa inteleaga, atunci cel mai bine ar fi sa te muti.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Parerea mea este sa va mutati de acolo, eventual in localitatea unde va gasiti amandoi slujba. La inceput puteti sta in chirie si, in viitor, poate adunati bani sa va cumparati o locuinta, fiind tineri si neavand locuinta puteti aplica si la programul "Prima casa".
Răspunde
Din cate am inteles, ai vrut sa aveti un sprijin si ajutor din partea familiei, dar ati ajuns sa traiti viata pe care v-o impun ei. E clar ca trebuie sa plecati si sa va traiti viata voastra. Ai grija de prietenul tau ca, desi zici ca nu spune deocamdata nimic, e posibil intr-un final sa ramaii doar tu cu ai tai si el sa plece. (Sigur ca se supara cand zici ca pleci, fiindca sun egoisti si le convine sa aiba cine ii sluji, la fel si parintilor tai ca au scapat ei de o grija!). E pacat de tineretea ta si de atatia ani de studiu.
Vorbiti la serviciile voastre si daca va face nedeterminat dupa 6 luni de munca va inscrieti la programu prima casa dar sa aveti 2000€ pentru avans si notar inclus. E cea mai proasta alegere sa stai cu socrii in casa eu as prefera sa imi tai madularu decat sa stau cu ei
Fa tot posibilul si gaseste-ti un serviciu, nu mai sta acasa si apoi, luati-va zborul din cuibul parintesc!
Clar trebuie sa va mutati, altfel veti ajunge sa va certati si voi. Deocamdata ia totul cu calm, si incercati sa va gasiti o locuinta, mai umila ca sa va puteti descurca. Pana la urma esti o femeie matura, parintii ar trebui sa inteleaga lucrul asta. Multa bafta.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
