Buna,am o problema care tot ma macina de cateva zile si nu stiu ce sa fac, am ramas insarcinata si cand i-am zis sotului meu a zis ca lui nu ii mai tr.pt.ca noi mai avem un baiat de 13ani si e prea mare diferenta si chiar nu mai vrea sa o ia de la capat cu scutecele,dar eu nu sunt hotarata ca vreau sa fac avort, pt.ca eu m-am dorit copilul asta.Va rog sa ma ajutati cu parerile voastre pt.ca chiar nu stiu ce sa fac.Multumesc

Copilul este conceput "in doi" --- la fel, decizia de a-l avea sau nu, trebuie luata "in doi"!

P.S. daca, atat tu cat si noul sot, aveti cate un copil dintr-o casatorie anterioara, decizia de a pastra sau nu sarcina trebuie sa fie luata de comun acord--- si asta cat mai repede data fiind varsta sarcinii.

ADEVĂRUL este că o femeie niciodată nu-şi mai revine 100% psihic în urma unei crime cu sânge rege (prin care PROPRIUL său copil este măcelărit în tăcere timp de vreo cinci minute…). Locul crimei îl va resimţi mereu aproape, iar sentimental de vinovăţie se instalează abia după faptul consumat.

E posibil ca unei persoane să i se pară că nu este nici o problemă, să se baricadeze în justificări şi motive, dar după aceea, se trezeşte CONŞTIINŢA unei fapte crunte, a unei fapte de o rară cruzime inumană. Contrastul cu datoria de a proteja viaţa, şi nu de a o tortura, se resimte abia "DUPĂ"!

Realizarea unui eventual avort, în timp, te va îndepărta mai mult de persoana cealaltă, pentru că în mijlocul relaţiei nu va avea cum să nu se resimtă frustrarea unei fapte groaznice. Păcatul pune amprentă de neşters şi macină. Fără să-şi dea seama toţi fug de consecinţele lui.

E o mare dovadă de curaj, un adevărat eroism, faptul de a înfrunta părerile critice, de a face ceea ce îţi dictează inima, de a ocroti viaţa!

Când vei ajunge să-i spui numele, sau să crească şi să vă priviţi în ochi, te vei felicita pentru alegerea ta, şi îţi vei da seama că ai ales VIAŢA în locul morţii nu doar pentru el, ci şi pentru tine (de a putea privi în continuare viaţa ca dar şi nu ca pe o pedeapsă, aceea de a purta neîncetat în amintire POVARA CRIMEI!).

Există mai multe variante pentru acest copil: să fie dat spre adopţie, să fie dat în plasament (cunosc mai mulţi copii luaţi în plasament care, bine integraţi în familiile lor, sunt singurii olimpici ai claselor lor), sau, DE CE NU, să fie crescut… ŞI DUPĂ UN AN DE SCUTECE, SOŢUL ÎŢI VA MULŢUMI O VIAŢĂ...

Statistica spune că o alegere greşită (crima) comportă oricum aceeaşi blamare din partea familiei (plus un reproş şi o ruşine tacită), nu mai există vreun curaj care fie apreciat!

Ramane in schimb un plus de apreciere şi de gratitudine din partea tuturor. Îţi spun cum era privită o elevă de clasa a XI de la un anumit liceu după ce a avut curajul să dea naştere: ca o eroină, ca o persoană superioară prin INIŢIATIVA deosebită (privită cu respect şi maturitate şi de către profesori), în orice caz cu un statut ieşit în evidenţă faţă de restul "indivizilor", elevi ai şcolii… Ce vreau să spun, nimeni nu mai blamează "după". TOŢI apreciază şi VIAŢA şi INIŢIATIVA şi CURAJUL;

Să-mi spui şi mie te rog ce-ai hotărât, sau dacă ai găsit şi în "scrisul" meu ceva care să te ajute cu vreo ceva...

Un copil trebuie dorit în familie, vorbește cu el foarte deschis, iar schimbarea scutecelor nu e la infinit e doar o perioadă, în familie mai există și sacrificii, dar dacă asta îi e greu dă-o încolo.

Decizia îți aparține.

E intr-adevar mare diferenta si munca ii sperie pe barbati, daca tu crezi ca mai ai energia necesara sa te inhami la a mai creste inca un copil la varsta ta, si aveti si resursele financiare, fa-o, dar eu am vazut un caz in care o femeie avea 2 copii tot cu diferenta de 13 ani intre ei, si cand cel mic avea doar 3 ani femeia s-a imbolnavit de hernie de disc si s-a operat si era disperata ca ce face cu cel mic, ca nu va intelege situatia. diverse probleme, eu una nu as avea curajul si rabdarea necesara sa o iau de la inceput cu un alt copil, dar tu poate esti mai curajoasa, bafta

Fa-l.

Sotul tau isi face griji care nu ii apartin in totalitate. Scutecele si alaptatul sunt chestii mai mult femeiesti.

Ai mare grija sa depistezi din timp eventuale sindromuri sau alte complicatii.
Sanatate!

Deja aveți un copil de aceia cred că știi că un copil nu aduce numai griji ci și mulbă bucurie. Sînt o moștenire de la Dumnezeu, nu-i lua viața.

Zii ca daca nu vroia copilul trebuia sa foloseasca prezervativul... acum sa suporte consecintele . totusi nu cred ca ar trebui sa recurgi la avort doar ca sotul tau nu mai are chef.

Sa stii ca mereu deciderea este in miinile femeii insarcinate. Crede-ma ca toti o sa-ti spuna sa pastrezi copilul. Sa faci un avort inseamna ca vei rupe ceva din tine si inca moartea unui suflet nevinovat. Daca barbatul tau inradevar nu isi dorea de ce a riscat si nu sa pazit, nu sa gindit ca doar nu esti sterila. NU te mai framinta si nu lua in consideratie ceia ce o sa-ti suna sotul, naste copilul si cresteti-l, sunteti o familie, cel mai rau daca se intimpla doar dintr-o relatie. NU aruncati asupra copilului energia negativa, deciderea este in miinile tale, copilul a inceput sa creasca in tine.

Daca tu vrei sa-l pastrezi, pastreaza-l! Spune-i sotului ca un avort ti-ar putea face un mare rau, fizic si emotional, ca esti la o varsta cand asemenea trauma poate sa aiba urmari catastrofale pentru tine. Si mai aveti un copil de crescut...Ai grija de tine si sa luati o hotarare inteleapta!

Sub nicio vorba nu trebuie sa faci avort încerca sa il păstrezi pentru ca va fi bucuria ta si o sa mai ai încă un copil pe care sa il ingrijezi si care sa fie alături de tine sa zicem peste 10 ani poate copilul tau de 13 o sa se mute o sa aibă soție si o sa va vedeți mai rar dar atunci al 2 copil o sa aibă 10 deci o sa fie cu tine.
Si ar trebui sa vorbesti cu el de mai multe ori si sa-l faci sa înțeleagă.

~ Vorbeste cu el, explica-i cum sta treaba...si daca nu merge macar sa o faca pentru copil. Spune-i asta intr-o perioada cand este calm astfel nu va aparea cearta pentru ca un copil trebuie dorit in familie ca sa mearga tatul bine .

Daca tu ti-l doresti pastreaza-l. Explica-i sotului tau ca vei avea mai mult tu grija de copil.protejeaza te data viitoare ca sa nu mai fii in situatia aceasta.

Incearca sa vorbesti din nou cu el si sa ii explici ca iti doresti copilul. ar trebui sa te inteleaga. depinde acum si ce l-a determinat cu adevarat sa spuna lucrurile astea, poate ii e frica de o noua responsabilitate insa daca faci avort vei avea pe constiinta toata viata faptul ca ai avut sansa sa ai langa tine inca un ingeras. baietelul cel mare poate chiar iti doreste un frate sau o surioara. acum depinde mult de voi, de cum va intelegeti, de posibilitatile materiale dar eu cred ca ar trebui sa vorbiti deschis, el sa numai fie atat de radical si sa luati cea mai corecta decizie pentru voi. :*

Incerca sa ii dai vestea mai subtil pentru a ii da de inteles ca ceva se intampla. Daca nu merge prima varianta incearca sa vorbesti cu el sincer si sa ii spui situatia, deoarece acesta cale este cea mai usora.Te sfatuiesc sa ii spui intr-o perioada cand este calm. Sper ca ti-a fost de ajutor sfatul meu.O seara frumoasa sa ai.

Adina, pastreaza-l si naste-l cu orice pret. un copil, un suflet, n-are pret. nu mai zic ca fiul vostru are nevoie neaparat de un frate. nici intr-un caz avort, Doamne fereste! Decizia e in mainile tale, nu in ale sotului, sotul se va obisnui pe parcurs si chiar se va bucura si va multumi ca nu l-ati avortat! Astept vesti despre nasterea ta!