Buna !
Am o problema foarte mare... Cel putin pentru mine este ceva foarte important.
Am nevoie de cat mai multe raspunsuri, daca vreti puteti sa imi lasati si ID-ul. As fi foarte recunoscatoare
Deci... Este vorba despre acelasi personaj din intrebarea anterioana. Da, prietenul meu, cel care se comporta asa urat cu mine si la care eu chiar tin...
De fapt nu despre relatia dintre noi este vorba.
Nu stiu cu ce sa incep...
Ei bine, el are 19 ani si mai are o sora care are 16 ani, mentionez ca sora lui imi este ca o sora, tin la ea la fel de mult ca la el .
Voi spune toata povestea de la inceputul incepututlui ca sa intelegeti mai bine.
Eu, m-am nascut in oras, am crescut in oras, dar anul trecut m-am mutat la tara. In primavara anului acesta, prin februarie, l-am cunoscut pe EL [ blestemat fie ceasul acela]. Din prima clipa cand l-am vazut m-a impresionat felul in care vorbeste [ foarte frumos ] si nu stiu, mi s-a parut foarte matur . Cu timpul am realizat ca m-am indragostit de el. In vara asta m-am "combinat" cu el [ urasc expresia asta dar chiar nu stiu ce expresie sa folosesc ]. La inceput totul era fumos, acum relatia s-a cam stricat. Dar nu asta conteaza. Ei bine el a terminat liceul anul asta, a luat bac-ul si a intrat la facultate. Sora lui de asemenea facea liceul in acelasi oras cu el. Anul asta a terminat clasa a 9-a [ sau cel putin asa stiam eu].
In ultima vreme atat el cat si sora lui imi tot spuneau ca se cearta cu parintii. Nu mi-au spus de ce. Saptamana trecuta, luni, am vb cu el si mi-a spus ca, cu o noapte inainte a fost in spital. L-am intrebat de ce si mi-a spus foarte frumos "droguri" :o. A fost prima lovitura grava din partea lui, am crezut ca imi cade cerul in cap, ma simteam ingrojitor! Nu ma gandeam decat la ce s-ar fi putut intampla [moarte]. In aceeasi zi am aflat ca impreuna cu el in spital a fost si sora lui. Mi-a marturisit ca e dependenta. In acele momente eram DISTRUSA! Atat el, care inseamna [insemna] cel mai important lucru pentru mine, cat si sora lui care inseamna foarte mult pentru mine, amandoi au luat-o pe drumul gresit! Am incercat sa le fiu alaturi, sa ii ajut in asta. Plangeam mai mereu. La scoala nu mai eram in stare de nimic. Aratam ca o distrusa, toata luma ma intreba ce am si nu stiam ce sa raspund. Mentionez ca toate astea au avut loc cu o saptamana in urma. Sambata asta m-am intalnit cu sora lui. Imi promisese ca imi spune pana la urma de ce se cearta cu tatal ei. Cand am inceput ca vorbim despre subiectul asta i-au dat lacrimile si nu a mai fost in stare sa imi spuna nimic. Nu mi-a spus! M-am tot gandit ce s-ar fi putut intampla...
Astazi am aflat, chiar de la tatal meu! [ tatal meu este foarte bun prieten cu tatal lor ] Ma chinuiam sa ma tin pe picioare cand imi spunea, dar mai aveam un pic si lesinam!
Marele si durerosul adevar : Ea nu terminase clasa a 9-a, a ramas repetenta. El in loc sa se duca la facultate s-a angajat pentru un salariu mizerabil! Ea nu s-a mai dus la scoala anul asta. Deci, venea acasa in weekend-uri si in rest era in oras, "la scoala". Dar de fapt ea nici macar nu mai mergea la scoala. El la fel. Tatal lor le dadea bani pentru scoala si ei ce faceau!? Mama lor lucreaza in Italia. Numai ea stie cum se chinuie acolo sa le trimita bani si ei ce fac?! Anul trecut la fel. Tatal lor le dadea bani de scoala si ea se angajase sa vanda tigari in loc sa se duca la scoala si de asta a ramas repetenta. Iar de el nici nu mai spun. A intrat la facultate degeaba!
A fost un soc extraordinar de mare pentru mine! Nu imi vine sa cred! Acum chiar ma simt ingrozitor! Dupa cum am spus tin la fel de mult la amandoi si nu imi vine sa cred ca au ajuns in halul asta! Si mai sunt si parintii lor care sunt niste oameni extraordinari si care le-au dat o educatie deosebita.
Ma simt pentru prima oare neputincioasa! Nu stiu ce sa fac!
Simt ca nu vreau sa-l mai vad niciodata! E prea mult! Totul s-a intamplat prea repede! E prea mult pentru un copil ca mine!
Nu stiu ce sa ma fac! Sa le spun ca am aflat? Sau sa ma prefac ca nu stiu nimic ca pana acum?! Sau sa ii spun macar ei si sa incerc sa o ajut?
In orice caz, cum as putea sa ajut?!
Ce ar trebui sa fac in momentul asta?
Va rog din tot sufletul sa ma ajutati! Puneti-va in locul meu! Imaginati-va ca nu sunteti decat o copila de 14 ani care e coplesita de tot ce se intampla!
Va multumesc ca v-ati pierdut timpul citind intrebarea mea

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook