Trebuie să lucrezi la partea cu "încrederea în sine". Poate vei spune: usor de zis, greu de făcut. Da, aşa e, dar altă cale nu este. Încerci într-un fel, dacă nu merge încerci altfel, până reuşesti. Cum am spus, nu ai de ales. Traumele din copilărie sunt dureroase si persistă pe termen lung, dar ele se atenuează totuşi cu timpul. Încearcă să citeşti mult si din diferite domenii; nu numai legat de cariera pe care vrei s-o urmezi. Citeste clasici - Dostoevski, Hugo, Dumas si oricare alţii, care îţi sunt ţie pe plac. Ai să vezi cum îţi vor atrage atenţia anumite caractere pozitive si, fără să îţi dai seama, ţi se vor imprima şi ţie unele trăsături din acelea pe care le au personaje respective. Cultura generală de obicei dă o anumită încredere în sine omului care o acumulează. Asta, bineînţeles, nu vine de azi pe mâine. Este un proces lent, aşa cum spuneam în ultima mea întrebare că se petrece cu fenomenele din natură. Primăvara nu vine dintr-o dată, ci încet, pe neobservate. Deci, nu te descuraja dacă rezultatele nu apar repede. Mergi cu paşi mici dar siguri.
Hei,
Imi e greu sa inteleg ce se intampla cu voi, generatia asta cu increderea in sine. Unde ati pierdut-o, dragilor?
Ce se va intampla cu tine dupa? Doar tu poti influenta asta. De obicei dupa facultate, uneori chiar si in timpul ei, oamenii isi cauta de lucru, incearca diverse joburi pana il gasesc pe cel potrivit.
Cu timpul dupa ce vine jobul, vine si independenta, nu doar financiara si te vei muta singur si vei scapa de frica (a sta pe capul parintilor).
Ceva in trecutul tau s-a intamplat de ai ajuns cu acele dezechilibre emotionale. Ai lucrat la tine pentru a scapa de ele? Nu poti singur, cauta suport in exterior (psiholog, carti, sport). Cauta sa faci lucruri care nu te fac sa te simti confortabil, cauta sa iesi din bula ta si cu timpul vei vedea ca si increderea in tine se schimba. Mergi la voluntariat, fa tot felul de cursuri interesante, iesi afara, mergi la un sport, la inot, la sala. Doar sa vrei sa faci ceva pentru ca daca nu ai pe nimeni langa tine, nimeni nu va trage de tine. Esti doar tu si manat de dorinta de a face ceva, de a schimba, de a te schimba. Rabdare si incredere, indiferent de obstacolele de pe parcurs.
Cand vrei, daca vrei, mai vorbim.
Succes!
Stiu ca trebuie sa-mi iau adio de la funda, dar iti spun direct ca gandesti foarte prost, mai ales ca esti un baiat destept, student si viitor medic.Adica nici copiii aia din Siria care se joaca, cu tuburile de la gloante, nu sunt asa de pesimisti ca tine.Normal ar trebui sa iti faci planuri despre cum sa te muti singur dupa facultate, mai intai o sa iti inchiriezi ceva iar apoi iti cumperi, ca bani o sa ai, ca daca nici medicii nu mai stiu sa faca bani, atunci taximetristii ce-o sa mai zica.Despre cum sa cresti un copil o sa inveti din mers, dupa ce-l faci, singura problema care te asteapta si care e cu adevarat mai grava e ca vei lucra cu vreo bunaciune de asistenta si trebuie sa te feresti sa nu-ti strici casnicia.Adica sa nu te afle nevasta, ca in rest e ok...
Stai un an pe langa golani si puscariasi si o sa ajungi ca piatra dupa. Ai nevoie de cineva sa te faca barbat. Apuca-te de box. Poate ai norocul sa dai de un antrenor care sa te faca barbat.
Andra666 întreabă: