"....nu o sa renunț niciodată la el chiar daca asta înseamnă sa iau viața in dinți de acum si nimeni sa nu ma ajute..."
Respect daca faci asta. Cateodata ne-o luam in freza, dar macar ne-o luam "pe mana" noastra.
Multi afirma pe aici ca parintii iti vor doar binele, ca au experienta, ca bla, bla, bla, dar de fapt multi sunt incapabili sa distinga binele lor si binele copilului care de foarte multe ori e total diferit.
Posibil ca relatia voastra sa se termine la un moment dat, dar asta se poate intampla cu orice partener, n-are legatura ca are un copil si 11 ani in plus fata de tine.
Gandeste-te ca peste ani, el isi va dori una mai tanara decat tine. Avand in vedere ce a ales acum, adica pe tine, cu 11 ani mai mică. Deci te poate parasi oricand pentru o prospătură.
Probabil tu ai 18 si el 29 si e normala ingrijorarea alor tai cu atat mai mult cu cat are si responsabilitatea unui copil.
Acuma tu le vezi pe toate roz pentru ca el este un barbat mai matur ce stie sa te vrajasca, iar el se simte implinit ca are o fatuca tanara, la inceput de drum, naiba si indragostita pana peste cap.Nu spun ca este un om rau, sau ca ar fi bine sa il lasi, dar analizeaza-ti bine situatia. Daca asa cum face acum cu tine mai face si cu altele pe langa tine? Daca acum nu, dar mai in colo va cauta o alta la fel? Daca iti va face si tie un copil si va renunta la responsabilitate la fel cum a facut cu cealalta si celalalt ce faci?
Vorbeste cu ai tai si spune-le sa va de-a o sansa si sa astepte putin, nu rupe legatura cu ei si incearca sa fi rezonabila asa incat sa tragi lucurile in favoarea ta si sa cazi in picioare in caz ca o sa se intample.
1. In ceea ce priveste facultatea, depinde foarte mult in ce oras locuiesti. Daca locuiesti intr-un oras dezvoltat atunci nu merita sa faci facultatea in alt loc... le e mai usor parintilor sa te sustina asa si DA, ei te sustin chiar daca nu observi. Alocatia e de vreo 80 de ron, wow, cate lucruri "poti" sa faci cu ei. Mancarea este scumpa, naveta la fel... poate nu isi permit.
2. Barbatul asta e cu 11 ani mai mare decat tine. Da, sorry dar la varsta lui ar cam trebui sa fie numit "barbat", nu baiat. Tu esti o fata daca nu ti-ai dat seama si probabil ca arati si destul de ok. Ce fel de om isi lasa familia pentru o eleva de liceu? Gandeste-te?! Daca era normal crezi ca nu ramanea cu nevasta lui? Nu ai fi nici prima, nici ultima fata care e tinuta drept jucarie cativa ani si dupa este uitata.
Mami si tati o sa te sustina la facultate si poate chiar si mai tarziu, in timp ce omul asta poate sa ti-o traga de cateva ori si sa te lase asa, fara nimic oricand are el chef. Sau, daca preferi varianta pozitiva... se poate sa va si casatoriti si sa ajungi singura cu viitorul tau copil, asa cum e si nevasta lui de acum.
Persoanele pot sa joace teatru foarte bine, nu ai idee.
Nu conteaza ce hotarasti, intotdeauna ia sfaturi de la cei mai batrani. Experienta de viata nu se poate imprumuta.
Eu sunt mai mare decat tine *nu exagerat de mult* si iti spun ca nu gandesti destul. Iti asculti prea mult inima si in anumite cazuri poti sa tii-o iei foarte rau. Lumea e mult mai rea decat crezi... exista si mult bine dar daca iei decizii pripite poti sa traiesti un adevarat chin.
Daca risti sau nu, decizia iti apartine... baieti exista foarte multi.
El a fost părăsit in cel mai greu moment al vietii, nu a părăsit si a trebuit sa se impace cu ideea asta!
Si nici nu a fost căsătorit, a fost o relație de câțiva ani din care a rezultat un copil. Asta nu se poate numi căsătorie.
Mai judecă si cu creierul nu numai cu inima.
Nu e vorba de diferenta de vârsta. O sa plângi cand nu vei mai avea părinți (care înțeleg că iti vor binele)
Sa ma crezi ca viata te schimba in bine sau in rau.
Inteleg ca il iubesti si sper ca te iubeste cu adevarat si el. Dacă vreți să fiți împreună, veti fi dar nu strica relația cu părinții pe tema asta. Prietenii ii alegi tu, părinții nu.
Terminat-o studiile intai, esti prea tânără si inca nu înțelegi cum functioneaza multe lucruri in viata asta.
Ai tot timpul din lume dar foloseste-l cum trebuie.
Ai grija.
E cam delicata un pic problema as spune eu, depinde cum o vezi tu. Toate argumentele pe care as putea sa ti le enumar eu aici cred ca sunt egale cu zero din moment ce tu esti atat de determinata sa continui aceasta relatie impotriva vointei parintilor tai, si oricare alta parere, insa sfatul meu e sa te mai gandesti un pic la acest aspect. Faptul ca te-ai inscris la facultate reprezinta un pas important, poate chiar decisiv pentru viitorul tau si daca parintii refuza din conditiile enumerate mai sus de tine sa te mai sprijine din punct de vedere financiar, crede-ma ca o sa iti fie foarte greu, sa fii studenta implica multe cheltuieli si fara o sursa financiara stabila sansa sa nu termini ce ai inceput creste pana la 100%, asadar si prin urmare daca iti doresti sa faci ceva cu viata ta si sa fii independenta ia in considerare acest aspect. Cat despre relatia pe care o ai e dificil de explicat si faptul ca are un copil, fie el si la distanta, e un detaliu in plus care ar trebui sa te motiveze in luarea deciziei, indiferent de cat de apropiata sau nu este relatia lui cu respectivul copil acesta exista, si daca exista automat vor exista si discutii care vor crea neplaceri la un moment dat, iar daca tu iti doresti o astfel de viata e strict problema ta.
Daca tu esti fericita, atunci parintii tai nu au ce sa faca. Crede-ma, ca oricat o sa se opuna, daca voi doi vreti sa luptati pentru voi si sa fiti impreuna veti fii!
Ideea e ca el avand un copil tu trebuie sa fii constienta si sa accepti asta. Adica nu doar acum in primele 8 luni, ci mereu! Un copil e o responsabilitate mare, iar daca voi sunteti la o petrecere de exemplu, iar mama copilului in cazul in care sta cu ea, sau daca sta cu voi sa zicem ca suna bunica din motiv ca micutul nu e bine, atunci copil vine primul. Iar tu trebuie sa fii ok cu sacrificii de genul! Ca nu tot timpul din lume iti va fi dedicat tie! Daca tu consideri ca esti ok cu asta si ca poti trece peste orice sa fiti impreuna atunci luptati-va!
Incearca sa vorbiti cu parintii tai, sa le explicati ca voi chiar aveti sentimente si vreti sa fiti impreuna in viitor, chiar daca nu o sa fie de acord nu o sa aiba ce sa faca si o sa se obisnuiasca cu ideea. Atata timp cat omul de langa tine e un om bun, care te iubeste si respecta nu au ce sa iti faca daca tu esti fericita! Trebuie sa traiesti si pentru tine si fericirea ta!
Iti doresc mult noroc si sa fii tare! Chiar daca e greu sa nu renuntati daca va iubiti!
Îți multumesc pentru incurajare, m-am gandit la toate lucrurile astea si pot sa accept orice, însă tatăl meu nu ma mai lasă sa ies din casă, îmi interzice sa mai ies cu el si e foarte greu să îi explic.Îmi zice ca îmi vrea binele, dar mai mult ma face sa sufăr, doar mama mă mai lasă.Am ajuns sa plâng din cauza asta, chiar nu știu cum să il fac sa înțeleagă.
Tatal tau trebuie sa inteleaga ca si tu ai viata ta si ca nu o sa poti sa stai dupa cum dicteaza el. La urma urmei ei si-au trait viata impreuna cu cine au vrut. Ideea e ca trebuie sa incerce sa fie mai deschis, pentru ca si el daca s-ar fi indragostit de cineva pe vremea lui cu care nu avea voie sa iasa din cauza ca parintii nu l-ar fi lasat sunt sigura ca ar fi luptat!