Si uite de asta urasc eu religia. Daca tot avem acelasi creator de ce nu avem si aceeasi religie. Ma rog, nu sunt aici cat sa-ti zic chestii de religie sau sa ne punem intrebari fara raspuns.
Sunt aici sa-ti zic ca nu trebuie sa iei in considerare ce zice familia lui. Cel mai important lucru este sa va iubiti si sa va fie bine impreuna. Nu vad cu ce afecteaza religia chestia asta sau orice alt rahat de credinta. Totusi. v-ati incheiat studiile, v-ati mutat, stati bine din punc de vedere financiar, va iubiti deci NU VAD NICIO PROBLEMA IN ASTA! Si ei ce vor sa faca, sa va despartiti? Ei bine, mai bine isi iau gandul. Faza este ca odata ce copilul este major, are dreptul sa faca ce vrea, corect? Asa ca. daca iubitul tau vrea sa stea cu tine in continuare si mai tarziu poate si formati o familie, nu vad cine l-ar impiedica. Ca doar el sta cu tine. Nu parintii lui.
Eu daca as fi in locul lui, sincer as renunta la familie. Adica nu as mai baga de seama ce zic ei si mi-as face viata CUM vreau si cu CINE vreau. Nu i-as lasa pe ei sa mi-o modeleze cum doresc.
Si uite asa, cand parintii lui o sa imbatranesca, o sa-si dea seama ca prostia doare. prostia de a avea un fanatis religios inept, prostia ca au indepartat persoanele care i-ar fi putut ajuta
Daca veti avea in casnicie primul copil, "primii" care se vor interesa de el vor fi tocmai socrii tai.
De ce? Fiindca religia lor le condamna daca nu se ocupa de familia lor!
Asa ca, traiti-va viata, daca credeti ca va merge, casatoriti-va, faceti copii...
Daca acum iti interzic sa fii cu baiatul lor, fa te ca "le interzici" sa-si vada nepotelul.
Va fi o lectie cam dura pentru ei, dar din acel moment tu vei avea cuvantul si ei te vor asculta...
Da de ce ai vrea sa schimbi ceva? Daca voi va iubiti sunteti stabili, va e bine in micul vostru paradis, de ce sa te complici? Eu zic sa va vedeti de ale voastre, casatoriti-va faceti un copil si gata
Mda. va multumesc tuturor, aveti toti dreptate. El nu mai este adeptul religiei de 7 ani, de cand suntem noi impreuna, si inca de atunci el a locuit singur si a muncit sa se intretina, abia vara aceasta ne-am mutat impreuna. Problema este ca ei nu au facut pace nici dupa atatia ani, se feresc de mine si daca nu ma cunosc si nu au schimbat prea multe vorbe cu mine... si toate pntru ce? pentru ca sa ajunga ei in rai, si sa nu pacatuiasca acceptand o fata din lume printre ei... eu nu i-am jignit niciodata cu nimic, nu l-am indepartat nici pe prietenul meu de ei ca sunt familia lui asa cum sunt, dar ma deranjeaza uneori atitudinea lor, si se mai cred si mari credinciosi, pai nu prea sunt, ca daca ar fi fost, isi puneau copilul pe primul loc, il iubeau, ii respectau deciziile si facceau tot posibilu sa se apropie si de mine de dragul lui, nu? dar na, mai sunt si parinti denaturati, asa e.
Tu fii fericita ca iubitul tau nu le-a calcat pe urme si a inteles stupiditatea dogmelor religioase. Lasa-i in pace, nu ai ce le face, sunt unii pe care credinta in spiridusi ii tampeste definitiv. Important e ca iubitul tau sa fie ferm pe pozitie si sa inteleaga ca, desi sunt parintii lui, nu poate inghiti fanteziile lor religioase si ca problema evident e la ei.
IzzyIzzuka întreabă: