am si eu nevoie de un sfat din partea voastra. Am o problema familiala si personala, si sunt intr-o situatie destul de grea acum, sper sa cititi tot. Ai mei nu accepta deloc ideea ca nu mai vreau sa termin facultatea, au facut o criza urata. Sunt 0 pentru ei acum si ma doare extrem de rau acest lucru. Pe mine ma deranjeaza cel mai mult ca isi permit sa nu ma mai accepte si sa ca ma vor afara din casa numai din cauza asta. Nu sariti sa ma criticati, pentru ca de fapt treaba sta in felul urmator: eu nu am fost apropiata de ei niciodata, nu au stiut de fapt sa se apropie ei de mine si niciodata nu am fost fericita langa ei cu adevarat, nu vreau sa intru in alte amanunte. Nu alegem in ce familie sa ne nastem si eu sunt una din cazurile nefericite. Nici macar nu si-au permis sa-mi plateasca o facultate, deci avem probleme financiare. Ei mi-au zis ca trebuia sa le zic de la inceput ca nu vreau sa fac facultate, dar la inceput, mi-a placut ce faceam si aveam cheful ala de studiat. Acum dupa 3 ani, sunt in ultimul an de fapt, nu ma mai simt in stare si vreau sa ma afund in munca. de fapt in ultima vreme asta am facut, am vrut sa am banii mei de buzunar si nu mi-a mai pasat de niste studii a caror diploma nu-mi garanteaza succes in viata, ca asa sta treaba in Romania. Ei nu sunt realisti in privinta acestui lucru si au o fixatie cu diploma aia de rahat si in schimb ma ameninta cu diverse, si ma mai si jignesc.
Eu simt ca voi acumula frustrari daca mai stau cu ei, dar nici sa continui cu facultatea nu vreau, nu vreau sa fac ceva ce nu-mi mai place, pentru mine banii sunt mai importanti, si poate nu vreau sa fac ce-mi zic ei adica sa muncesc 8h pe zi pe un salariu de nimic, vreau sa fac si alte lucruri care-mi fac placere in cealalta jumate de zi ramasa. Salariul asta oricum nu-mi va permite sa ma mut, si vreau enorm acest lucru.
ma doare enorm ca nu-mi accepta deciziile si ca am alte dorinte, ca pana la urma treaba se schimba in timp daca nu mai vrei sa termini ce ai inceput, se comporta de parca le-am zis ca sunt gay si ma vor afara din casa si ca nu mai exist pentru ei. Da, asta au zis.
Ce ma sfatuiti sa fac?

Ingheata-ti anul,munceste pe banii tai, fa ceea ce-ti place, pleaca de acasa, intretine-te singura si ai timp un an sa te gandesti daca diploma aia e chiar asa de inutila...
Fii practica, nu exasperata.
Pentru ca daca peste 10 ani,te vei trezi ca diploma respectiva ti-ar prinde bine, nu vei mai avea puterea de acum, nici sa inveti, nici sa retii, nici sa faci inca o data 4 ani de facultate.
Judeca de 10 ori si treci la actiune o singura data.

Buna
e trist ca se intampla in vremurile astea si parintii ajung sa fie la cutite cu propriul copil.dar stau si ma intreb, ore cum ai indurat 3 ani de facultate, chiar un an numai poti rezista? nu se stie cand, acea diploma iti va fi de folos..cred ca dai dovada de lasitate in ultimul an..este pacat de cei 3 ani irositi..doar tu stii care este relatia cu ai tai parinti si de ce te simti ca si cum nu ai avea familie. oare nu poti sa imbini si munca si facultatea? fiica mea munceste si se duce si la facultate, astea sunt conditiile si trebuie sa le depasim, adica, nu se stie cand veti avea nevoie de studii superioare si sper si am convingerea ca in viitorul apropiat o sa se puna baza pe cei cu studii superioare..decizia iti apartine in totalitate, indiferent de ce am zice noi..cauta sa iei decizia cea mai buna atunci cand esti calm, deciziile nu se iau la nervi
O seara buna

1. Te contrazici. Esti zero pentru parinti, totusi ei te obliga sa faci o facultate pe care nu si-o permit, deci se sacrifica pentru binele tau.
2. E o tampenie sa renunti la facultate dupa 3 ani, adica tocmai pe cand e gata. Mai trage cateva luni si renunti terminand-o, ce-i asa greu?
3. O diploma nu-ti garanteaza succesul in viata, dar lipsa ei aproape ca iti garanteaza esecul.
4. Facultatea nu te opreste sa faci ceea ce vrei. Nu e neaparat sa muncesti 8 ore pe zi pentru un salariu de nimic, dar fara o facultate, riscul de a munci nu 8 ci 12 ore pe zi pe un salariu si mai mic e destul de mare.
4. Din moment ce tu nu gandesti, incearca sa gandeasca ei in locul tau.
Cred ca e evident ce te sfatuim: termina dracu' facultatea aia si ai scapat de ea, sunt si ei fericiti, esti si tu fericita... Mai sunt 4 luni, nu e un capat de tara.

In situatia ta sunt si eu doar ca ai mei nu au vrut sa dac facultate si daca as face cred ca ar face cum fac ai tai nu vor sa auda de asta la ei problema a fost sa iau bacu, da de gura lor l-am luat si pentru ca am vrut eu dar mai mult de ei. bun acum sa fim seriosi un am nu mai poti indura? ca e aproape la sfarsit si anul de faculta. peste ani ai sa iti da singura pumni in cap ca de ce nu ai facut ca mai era de trecut un hop si gata. stiu ca acum nu iti mai place si te simti presata de ei si asta e nasol si cred ca de aia nu iti mai place sa faci faculta, dar cum au zis si ceilalti acum oe ultima suta de metri nu da napoi ca te ineci acum la mal si nu ai muncit 3 nai degeaba, te vei simti mai bine ca vei sti ca ai muncit degeaba in aia 3 ani si nu ai fost in stare sa inca juma de an? asta oricum tu decizi dar gandeste-te bine. o diploma da bine chiar daca nu vei lucra in domeniul studiat si vei face cu totul altceva in cv va bate foarte bine diploma aia si te vei bucura de ea. daca nu te intelegi cu ai tai sfatul meu e sa te muti sunt chirii asta daca iti permiti. daca nu acum iti termini faculta si dupa cauti ceva de munca si te muti in chirie si vei sta cu nervii mult mai bine si nu te va bate nimeni la cap in plus vei putea sa faci tot ce vrei. ce iti place si ce iti tuna capul ca doar esti majora si stii sa te intretii singura. cand vor fi fara tine vor vedea ca e rau fara tine dar va fi prea tarziu le trebuie o lectie si asta e sa pleci de la ei. e greu dar trebuie facut si asta nu merita nimeni si nimic in lumea asta pentru care sa iti distrui sanatatea ta mintala si linistea sufleteasca chiar nici parintii nu merita. crede-ma stau cu ai mei si imi mananc nervii dar fac imposibilul sa nu mai stau cu ei ca simt sa ajung la nebuni cat de curand daca mai stau cu ei, dar acum sunt niste probleme si nu pot pleca. deci bafta si decizii bune.

Nimeni sa nu spuna ca situatia lui este fara speranta. Exista ajutor, si exista nadejde. Este lucru adevarat ca cei mai multi tineri nu vor gasi sprijin la parintii lor. Slava lui Dumnezeu ca El exista!
Nu ti-o spun ca o alinare -dar o poti considera si asa- : cei mai multi tineri de varsta ta trec prin situatii asemanatoare, chiar daca manifestarea este sub o forma sau alta.

Oricat de magulitoare ar fi raspunsurile de dinaintea mea -si cele de dupa mine- trebuie sa acceptam un adevar -poate cel mai mare, si anume: daca un parinte nu a reusit sa castige inima copilului sau, atunci acesta si-a ratat cariera de parinte. Nu exista functie si nici datorie pe pamant mai mare ca aceea de a fi parinte! Si cine si-a luat responsabilitatea aceasta si a dat gres, ar fi fost mai bine pentru el sa nu se fi nascut! Trebuie sa spun ca e mai ferice de un vitel care se naste si de puiul de leu decat de cei mai multi dintru copii; deoarece primii se bucura de o mai mare dragoste din partea acelora care i-au adus la viata. O leoaica isi iubeste fatul -ba inca il ajuta sa se descurce in viata; dar un parinte ba. Putini sunt parintii aceia care isi iubesc copii; foarte putini.

Cu toate acestea, nu trebuie sa ramanem aici. Dumnezeu spune sa oferim cinstea cuvenita parintilor -chiar daca cei mai multi sunt asa cum i-am descris mai sus. Noi trebuie sa ne sprijinim pe Dumnezeu, si nu pe oameni. Este vremea ca sa-L cunosti pe Dumnezeu si te rog sa faci lucrul acesta. Parintii ta au neglijat aceasta datorie; dar trebuie sa o faci tu.
Situatiile critice care vin in viata noastra nu sunt de la Dumnezeu, ci de la cel rau; totusi, El le ingaduie pentru ca omul sa isi cunoasca slabiciunea; si vazand ca nu mai are nici un sprijin omenesc, acesta sa caute ajutorul divin. De ce? Pentru ca Dumnezeu stie ca omul fara El ar fi pierdut pentru totdeauna. Daca toate lucrurile din viata noastra merg bine, atunci n-am mai avea nevoie unii de altii -cu atat mai putin de Dumnezeu si de viata vesnica(caci daca aceasta este buna, nu ne-am mai dori o alta).
Deci daca Dumnezeu ingaduie astfel de situaii in viata noastra, m atunci El are si puterea sa ne scoata din ele -chiar daca noi nu vedem nici o iesire. Si cu cat situatia e mai disperata, cu atat harul Sau se va manifesta si mai mult.
Este scris: "La oameni lucrul acesta este cu neputinta, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta." (Matei.19:26) Dar, ca Dumnezeu sa poata interveni, trebuie sa Ii cerem ajutorul. Nu trebuie decat in taina, in camera ta, sa te pleci pe genunchi si, in cuvintele tale -in gand sau cu voce tare- sa te rogi Tatalui nostru ceresc ca El sa intervina si sa te ajute in situatia aceasta. Oare nu El a spus: "Caci oricine cere capata; cine cauta gaseste; si celui ce bate i se deschide." (Matei.7:8)? Vei vedea ca raspunsul nu va intarzia sa apara. Nu uita ca apoi sa-I multumesti.
Cartea aceasta iti va da mult curaj: "Calea către Hristos". O gasesti aici: http://www.adventist.ro/index/materiale-de-studiu/e-books.html

E adevarat, poate sa nu-ti foloseasca la nimic, dar daca tot ai ajuns in acest an de facultate de ce oare sa lasi un lucru neterminat in loc sa ai satisfactia ca ai dus la capat, la bun sfarsit stradania, staruintele tale din 3 ani de zile?

Lucrurile definite, clare, finalizate, duse pana la capat (cele benefice), ne inspira si ne influenteaza in bine psdihicul increderea in noi insine. Reprezinta borne de reper pentru alte provocari ale vietii, alte presiuni ce ne vor tenta sa renuntam inainte de vreme...

Vor urma tot felul de lucruri dificile, insotite de tewntatia de a renunta inainte de termen, de aceea daca cedezi prima data ispitei vei simti ca o blamare intreaga viata "precedentul" renuntarii, "neispravirii", tentatia de a renunta la greu, teama ca suntem mai degraba sortiti esecului si renuntarii decat hotararilor ferme, caracterului puternic...

Si este nedrept, din moment ce TOTUL depinde de noi si de increderea noastra in noi si in Dumnezeu.

Este intelept sa pretuiesti experienta de viata a parintilor (invatand inclusiv din greselile lor) sau altfel, viata ne va forta sa regretam ca nu am facut-o!

Nu intotdeauna sfaturile parintilor sunt stralucite, dar cele care indeaman la precautie, la siguranţa, la o viaţă morala sunt intotdeuna 100% valabile.
Viaţa (şi "vieţuitorii" ei) este prea marşavă pentru a fi altfel, pentru a merita sa ai incredere in cineva... fara sa-l verifici ani de zile;

Da, expreienta de viata a parintelui tau va putea si pe viitor de acum inainte sa ajute sa EVITI multe drame ale compromisurilor pe care un copil, un adolescent, un tanăr din nestiinta ar risca sa le facă...

Imi pare rau ca ti se intampla acest lucrul.Intentia lor nu e rea, dar probabil modul in care au pus problema nu a fost buna. Apoi, ai dreptate ca azi nimic nu iti poate garanta un loc de munca bun. Oricum, situatia nu e fara iesire.Pe situl jw.org sectiunea adolescenti poti gasi unele articole utile.Eu iti doresc succes.

Sincer e alegerea ta dar e pacat daca tot esti in ultimul an sa nuo termini. Cat mai ai? Cateva luni...te-ai chinuit pana acum degeaba? Cu ce iti poate dauna patalamaua?
Daca si muncesti deja, gaseste-ti o camera in chirie. Sunt pe toate drumurile oferte.Nu te obliga nimeni sa stai cu ei.
Si cred ca daca pleci din casa o sa te linistesti si o sa poti sa duci si facultatea pana la capat. Sau daca nu, macar ingheata-ti anul, fa ceva sa nu se iroseasca de tot ce ai facut pana acum.
Reactia lor este una normala pentru ca degeaba zici tu ca nu te iubesc si nu iti sunt aprpiati : simplul fapt ca sunt atat de interesati de viitorul tau, inseamna ca te valoreaza si cred ca ai potential. Era normal sa fii suparata pe ei daca NU te trimiteau la facultate si considerau ca esti doar buna de munca. Dar ei nu au facut asta.
Reactia lor e una absolut normala si nu trebuie sa te superi pentru asta. Trebuie sa ii intelegi.
Ce sa faci? Sincer in locul tau asta as face: m-as muta, mi-as termina si ultimul semestru si as lucra si mi-as face viitorul asa cum vreau eu.

E pacat sa renunti acum cand mai ai atat de putin sa vezi acea diploma in mana, sa ii bucuri si pe parinti si sa ai si tu o sansa in viata, sacrifica-te si tu inca putin si ai tot restul vietii in fata sa muncesti si sa faci bani, nu te impotmolii acum spre final, inarmeaza-te cu rabdare si curaj si lucrurile o sa evolueze intr-un mod mai degajat si iti faci si parintii mandrii ca ai terminat o facutate si tu vei avea o perspectiva mai buna in viata

Eu nu am facultate (nici macar bac) si asta nu m-a impiedicat sa am un venit foarte bun. Facultatea nu este necesara pentru un job bun, desi de multe ori ajuta.

Pe de alta parte, daca esti deja in ultimul an, cred ca ar fi o idee buna sa termini totusi facultatea. Mai ai cateva luni, si eu, personal, as incerca sa termin ce am inceput.

Cu parintii e destul de simpla reteta. Le spui ca esti fetita mare si ca stii ce vrei de la viata, si ca daca nu te ajuta (in sensul sa te mai lase sa stai cu ei o perioada), o sa ti minte chestia asta, si, in eventualitatea in care vor avea nevoie de ajutor, o sa te comporti si tu in consecinta.

Hei! Pai eu zic ca e mult mai bine sa alegi sa faci ceea ce simti si iti place pentru ca degeaba faci facultatea aia daca pe tine chiar nu te pasioneaza si doar de gura parintilor. Daca te poti decurca fara facultatea aceea, doar muncind, eu zic ca daca as fi fost in locul tau m-as fi mutat si as fi facut ceea ce imi place.La urma-urmei de viata ta si ai dreptul sa faci ceea ce-ti place mai ales ca esti major/a.Totusi,gandeste-te bine si pune in balanta avantantajele si dezavantajele.Pentru a lua unele decizii e nevoie de mult timp de gandire asa ca nu reactiona la nervi si gandeste-te bine la ceea ce faci pentru ca totusi familia ta te iubeste neconditionat doar ca de multe ori parintii nu mai stiu sa arete asta.Gandeste-te si ia o decizie pe care sa fi sigur/a in totalitate! Succes!

Hmm.Sfatul meu este sa faci intr-adevar ceea ce simti, dar numai dupa ce analizezi situatia foarte bine.Ma bucur ca inca mai exista oameni care simt o dorinta acuta sa traiasca cu adevarat.Iti ofer o solutie practica. Daca chiar simti ca nu poti duce la capat acest an, atunci ingheata-l.Asa vei avea o perioada de repaos dar si posibilitatea de a duce la capat ceea ce ai inceput.In acest timp te poti ocupa de lucrurile care iti aduc pace sufleteasca.Stiu ca doare faptul ca parintii nu asimileaza modul tau de gandire si dorintele tale, dar incearca sa treci peste acest lucru si sa te detasezi.Respecta-i pentru ca ti-au dat viata dar ghideaza-ti viata dupa proprile alegeri.Viata-i scurta, nu o irosii fiind o persoana trista.Succes!