Mai bine mai gandeste-te odata. Eu am o sora e diferenta intre noi de 10 ani si 3 luni :-s. Nu spun ca nu o iubesc o iubesc enorm de mult dar cand mama e la servici eu trebuie sa stau cu ea eu trebuie sa ii dau de mancare practic atunci eu is mama ei, poate spui ca nu e mare lucru dar v-a veni momentul cand ai mai vrei si tu sa iesi cu prietenele cu prietenul tau si nu vei putea din cauza lui/ei. Pe de o parte ai putea sa le spui ca ai vrea si tu un fratior sau o surioara pentru ca au mai multe cologe de ale tale si ajuta la dezvoltarea ta personala sa mai ai pe cineva ''de-o varsta'' alaturi. Fundita?
Uff, avea si epoca de aur avantajele ei...
Si eu voiam un frate, dar mama imi zicea ca barza e ocupata, nu-mi poate aduce fratiorul. Pana cand m-a invatat o matusa sa pun zahar pe pervaz, asa barza va veni sa-l manance si in scurt timp imi va aduce un frate. Dupa cateva luni in care cum prindeam zaharul, cum il aruncam pe geam, s-a hotarat si mama sa discute cu barza. Nu de alta, da' era rationat, un kg de zahar de persoana pe luna, parca.
Cauta cutia de prezervative si inteapa prezervativele cu acu si o sa ai un fratior
Gandeste-te ca sa faci un copil nu e atat de simplu pe cat pare si ca tie s-ar putea sa iti para rau daca va exista o sora sau un frate fiindca e dragut sa te joci cu vreun copilas catva timp, dar sa il ai mereu acasa pentru tine cel putin doar efectul poate fi dragut, caci cu siguranta nu iti convine sa te anunte ca exista la orice ora din zi sau din noapte. Asta ti-am spus ca sa stii ca trebuie sa te gandesti bine ce intelegi tu prin sora sau frate, adica daca este pentru tine putin mai mult decat o jucarie ori o fiinta draguta sau daca este un alt membru al familiei, o fiinta umana, o responsabilitate si pentru tine. Pe de alta parte, daca tu crezi ca iti doresti varianta a doua de mai sus, le poti spune parintilor ca tocmai faptul ca este o diferenta mare intre voi va va face sa va intelegeti bine pentru ca tu esti destul de matura, nu mai esti un copil, pentru a-i intelege prioritatile si a o/il ajuta pe sora/fratele tau, astfel si pe parintii tai, ca tot aceasta diferenta, fiind mai mica decat diferenta dintre parinti si copil va va face mai apropiati ceea ce inseamna ca va invata mai multe de la tine decat ai invatat tu de la parintii tai, fiindca tu vei reprezenta mult timp un model pentru ea/el si aceasta nu doar in perioada cand copilul invata prin imitatie, iar daca tu ii convingi pe parintii tai ca esti destul de matura pentru ca un posibil copil poate invata doar ce e bine de la tine, ai sanse de izbanda deoarece argumentul lor cade. Nota: Secretul in a convinge pe cineva este sa ii dovedesti ca propriile argumente nu ii sustin ideea! Si nu uita ca matur nu inseamna adult!
Eu zic să te mai gândeşti odată. Să stai cu un copil e dificil. Trebuie să ai grijă de el, nu e ca un animal de companie de care te vei sătura la un moment dat. Cum a zis si Dreamer12345, poate într-o zi vei dori să mergi cu prietenele tale, dar copilul te va incomoda. Gândeşte-te şi că poate părinţii nu sunt gata să îşi asume responsabilitatea şi că au obosit crescându-te cu tine.
Dacă totuşi îţi doreşti şi te-ai gândit bine, eu zic:
- explică-le că îţi doreşti mult copilul şi că eşti gata să îi ajuţi la creşterea copilului
- diferenţa e cu atât mai bună de vârstă, fiind mai mare poţi fi un model pentru cel mic şi să ajuţi.
anonim_4396 întreabă: