As putea sa te previn in legatura cu o chestie. sper sa nu ma intelegi gresit sau sa crezi ca t desconsider, insa la varsta ta apar tendintele alea de autovictimizare. sa nu cazi in depresii si eu stiu. ai mare grija, astai doar inceputu vietii, o sa uiti mai tarziu si o sa le consideri copilarii
Cat despre situatia ta nu pot spune decat ca desi e delicata, o sa iti dezvolte mult gandirea, o sa te maturizezi inaintea celorlalti, e ceea ce eu si multi altii numim "scoala vietii"
o sa vezi u
Incearca sa iti gasesti niste prieteni potriviti, pe care sa te poti baza cat mai mult, care sa te inteleaga si sa te ajute
Si accepta situatia asa cum e, pentru ca de schimbat oricum n-ai cum
Este o situatie mai delicata, insa incearca sa iesi impreuna cu mama singura pentru a avea ocazia sa stai de vorba singura.
De asemenea oferai atentie si surorii tale mai mici, arata-i tatalui vitreg ca nu are de ce sa se comporte diferit fata de voi. O sa dureze ceva timp, dar trebuie sa nu renunti la acest lucru.
Sunt intr-o sitatie asemanatoare insa in acelasi timp diferita.Eu nu mai am frati sau surori si nici nu pot spune ca tatal vitreg ascunde ceva de mine sau altceva in genul insa intotdeauna imi vorbeste urat, se comporta ca si cum nu as fi o persoana...ci un "animal", daca nu ii convine ceva da vina pe mine si tot asa...In fata mamei, el apare intotdeauna ca victima.
Eu am invatat sa il ignor.Am ajuns sa nu ii mai adresez nici macar un cuvant.Desi eu sunt putin mai mare...asta nu inseamna ca tu nu poti ci din contra, vei reusi.
Incearca sa ii arati ca si tu poti fi matura indeajuns incat sa nu dai atentie unei astfel de intamplari.Deoarece sora ta este mai micuta, ea are nevoie de mai multa atentie.Nu trebuie sa o invidiezi pentru asta...nu este vina ei.
Nu te lasa descurajata de asa ceva.Inarmeaza-te cu o vointa de fier si multa rabdare si vei reusi!Insa ai grija, vorbeste-i ca si pana acum, pastreaza-ti calmul si, cel mai important, respecta-l in continuare.(asa ii vei demonstra mamei tale ca poti mai mult )
Totul va fi bine!
Situatia ta e una cat se poate de grea.mama ta nu vrea sa te asculte si ascunde sucul sa nu bei si tu.eu spun sa incerci totusi sa ii impui sa te asculte, sa iti spune punctele de vedereintrebarea mea catre tine este:tu cum te intelegi cu tatal tau? dar cu bunicii? dupa ce imi vei raspunde voi putea sa iti dau un sfat
Poate e un pic mai greu pentru u. dar daca totul e in capul u? sa stii ca in orice familie cu copii, cel mai mik intotdeauna e iubit mai mult, dar daca e asa cum spui u, vb cu ei, chiar si cu tatal u vitreg si poarta o dicutie cu el.Stiu ca e greu, dar doar asa iti poti lua piatra dp suflet, poate ca pur si simplu nu isi da seama ca u suferi daca el nu iti arata afectiune.
Imi pare tare rau, dar trebuie sa fii tare.Invata bine la scoala si vei fi multumita cu tine insati, o sa te simti apreciata pentru ceea ce faci si rezultatele iti vor fi de folos pentru viitor.Probleme sunt in toate familiile, dar eu nu zic ca trebuie sa accepti sa fii umilita si nici nu e bine sa te inveti sa taci, pentru ca mai tarziu te vei lasa calcata in picioare de catre orice mizerabil care stie ca esti sensibila.Stiu ca iti este greu, dar incearca si fa lucruri care iti fac placere, ca sa te destinzi.Mai greu este ca eu nu o inteleg pe mama ta, mama trebuie sa fie alaturi de tine. Evita discutiile cu tatal vitreg, nu or sa iti aduca nimic bun.Si mai mult ca sigur mama ta o sa observe cu timpul ca ei te exclud.