Buna, am si eu o poveste de spus.Acum 15 ani am fost cu cineva cu 22 de ani mai in varsta. Acum am 31 de ani.Nu stiam pe atunci ce presupune o relatie.El a fost salvatorul meu in multe.Ai mei mereu se certau, tatal meu bea, eram lasata singura de la 7 ani, am si dormit singura in alta casa, mi-am gasit refugiul in el dar am pus punct pentru ca el era mai mereu plecat cu prietenii, eu aveam nevoie de atentie.El era si cu un copil si cu o relatie de 10 ani incheiata aia, lasandu-l pentru ca el nu a vrut copil cu ea, avea o teama.Cand am pus punct a suferit mult, ne-am vazut un timp, fara vreun contact sexual.Am facut pact ca vom ramane mereu prieteni.Asa a fost.Eu intre timp am mai avut 3 relatii disfunctionale cu dezamagiri,ma plangeam lui, el era acolo, ma asculta intre timp m-am casatorit, tot cu cineva in varsta. Avem si un copil de 8 ani, dar de 1 an nu mai suntem ok. Am fost despartiti jumatate de an, am stat la mama mea dar ne intelegeam foarte rau, nu am vrut copilul meu sa traiasca in mediul ala.M-a si palmuit fata de copil.Am trait un cosmar, de frica sa merg intr-o chirie, m-am intors la sot dar fara sa il iubesc.Am inceput sa gandim diferit, sa avem alte idei, el bea in fiecare zi, nu e violent, nu bea exagerat dar asta am inceput sa nu mai suport, pentru ca vede copilul, fumeaza tigara dupa tigara ca el pentru ce lucra? Eu nu gandesc asa.De abia astept sa merg la munca sau el sa fie la munca. Uneori il urasc, nu mai simt nici o conexiune si ideea e ca am inceput sa vorbesc cu fostul de 16 ani si sa vreau sa fiu cu el.Dar el nu a mai avut relatie stabila,s-a dezobisnuit de partenera,nu vrea o relatie, a spus ca mereu o sa fie langa mine ca ma iubeste dar ii e frica de relatie ca a avut ghinion in dragoste si mai e si diferenta, ca merit pe cineva mai tanar, dar eu cu el simt sa fiu, ma lupt in fiecare zi cu situatia mea, imi gasesesc ocupatie sa nu ma gandesc prea mult si sa nu pic in depresie.Cateodata ma gandesc ca sunt multe casnicii nefericite si ca e normal si asta e, solutii nu am, dar deseori ma simt singura.

Povestea ta are putin din Lolita a lui Nabokov
Si in viata reala dar si in carte se releva 2 chestii: diferenta foarte mare de ani dintre o femeie si un barbat, de fapt dintre o fata inocenta si un barbat, totdeauna se termina prost!

Fara sa iti dai seama dar si acea relatie din trecutul tau cand erai mica de ani si "umblai" cu un barbat, au relevanta in viata ta de femeie adulta, si nu relevanta doar, au lasat si anumite sechele!

Eu am auzit de mai multe astfel de relatii, majoritatea sunt sortite esecului, dar exista si exceptii.

Insa eu nu vreau sa te invata ceva ci doar sa iti spun o intrebare pentru ca tu sa reflectezi: daca tu nu te poti intelege cu cei de varsta oarecum apropiata cu tine, cum crezi ca o relatie cu un barbat cu 22 de ani mai mare ca tine poate sa fie bine pe toate planurile?

Te-ai complacut in aceasta situatie si ai ajuns sa ai psihicul neimpacat si sa fii intr-un stres!
Uneori castigi alteori pierzi, cateodata in viata nu poti sa iesi din labirintul in care te afli, chiar daca incerci si faci ceva, te zbati, in acest sens, parca exista mereu Soarele care iti "taie" asa cum i-a topic aripile lui Iscar, fiul lui Dedal (n.r. referinta la labirintul lui Minos)

Omul te-a abuzat fizic si tot la el te-ai intors?
Ati fost despartiti jumatate de an pentru ca, nu ai vrut ca si copilul tau sa traiasca in mediul ala, insa l-ai adus tot in acel mediu.
Copilul cu ce a gresit sa il tii in casa cu un alcoolic? Sta intr-o familie disfunctionala, nu iti iubesti sotul, nici el pe tine, dar ramaneti impreuna. Copilul simte tot ce se intampla in casa.
Inteleg de ce vrei sa te intorci la fostul, dar din moment ce nu vrea sa isi asume relatie, ce rost mai are?
Casnicii nefericite sunt, insa nu e normal. Daca se intampla pe toate drumurile, asta nu e normalul. Si solutii ai, solutiile ti le faci tu. Treci peste scuze daca vrei mai mult.

Nu ai avut o viata usoara dar aici vei gasi oameni care nu te vor judeca si vor incerca sa te sustina, sa te incurajeze.
Daca omul acela trecut de 50 de ani nu vrea o relatie cu tine nu poti să-l fortezi.
Tu probabil ca il iubesti dar mie mi se pare un pic pervers să profiti de o copilă de 16 ani,să-ti faci poftele cu ea,apoi să stai mai mult cu prietenii ca să o determini să plece.
Sigur gresesc,nu te lua dupa mine,dar nu mi s-a parut moral.
Acum tu esti un pic dependenta de el, nu ai suficienta incredere in tine.
Alfel ai intelege ca esti o persoana cu tot viitorul inainte, ai pleca oriunde, chiar si cu chirie, sigur te vei descurca.
Dar asta inseamna sa ai un psihic tare.
Dacă esti traumatizata din trecut mai intai trebuie sa te vindeci.