Buna. Am si eu o problema. Am o relatie de 4 ani si de curand, mai exact o saptamana prietena mea s-a mutat la mine. Ne doream amandoi atat de mult asta dar acum ca asta s-a intamplat, eu ma simt ciudat. Am asa o grija constanta sa se simta ea ok in timp ce eu parca din cauza ca nu mai e totul cum era inainte ma simt stresat cumva. Ea nu a bagat asta de seama si se simte foarte bine dar nu stiu. Din partea mea parca nu e la fel desi ea e cea care pana la urma ar trebui sa se adapteze la o casa noua, sa doarma intr-un pat nou si tot ce mai e nou pentru ea, ea face cumva sa fie totul atat de usor si se simte grozav. Cum sa fac sa scap de starea asta? Nici nu stiu cum sa va explic. E ca si cum eu nu mai pot face ce obisnuiam sa fac, e ca si cum simt ca nu mai pot sa fac tot ce vreau cand vreau desi ea nu mi-a impus nimic niciodata in perioada asta..nu stiu, sunt asa fucked-up si simt ca nu merit nimic bun in viata mea. Va rog ajutati-ma cu un punct de vedere, un sfat, orice... ps. ea are 20 iar eu 24 de ani.

Asa incepe /continua o relatie impreuna.
Con-locuirea nu este usoara, trebuie sa va obisnuiti impreuna, si la bune, si la rele.

La psiholog cu tine "simt ca nu merit nimic bun", este clar o problema psihologica.
Altfel nu prea scapi, o sa ai complexul asta mereu.
De fapt e bine si tu ai impresia ca nu meriti asta, si de aia te simti asa, poate in familie ti s-a indus ca nu meriti nimic, nu stiu, nu te-a apreciat nici unul din parinti cand erai mai mic.
Si ai ramas cu fixatia asta.

Degeaba constientizezi tu ca nu e ok, ca tot aia simti.

Buna.Eu cred ca problema e doar in capul tau. Discuta cu iubita despre asta, stabiliti niste timpi de petrecut impreuna si obligatoriu timp personal, astfel incat sa nu simti ca iti este invadata linistea.Nu e deloc ok sa stai ca pe ace, stresat cand esti alaturi de persoana iubita.Repet, comunica deschis, cu calm despre ce simti, astfel incat sa rezolvati.
,, sunt asa fucked-up si simt ca nu merit nimic bun in viata mea'' aici suna ca si cum ai nevoie de psiholog, altfel iti vei proiecta
neincrederea in propria persoana, gandurile si starile negative etc. pe relatie, ceea ce nu va fi deloc frumos pe termen lung.Succes.

Dumnezeu binecuvintează doar căsătoria; niciodată concubinajul. Trebuie să trăiți amândoi responsabil dacă vreți să vă și simțiți astfel. Fiecare trebuie să știe ce are de făcut într-o relație, fie că este vorba de mariaj sau colegialitate.
Repet: trăiți responsabil; cu responsabilitate.
Fi tu însuți, dar nu manifestând defectele de caracter.
Oferă-i și ei responsabilități; altfel se va simți curând la fel ca tine, dar în extrema cealaltă.
Lipsa căsătoriei este fuga de responsabilitate. Este primul pas spre rău. După el urmează multe altele.
Trăiți deci amândoi responsabili atât înaintea oamenilor, cât și înaintea lui Dumnezeu. Doar așa veți primi sprijinul Lui; altfel, singuri din știință sau neștiință Îl împiedecați ca să vă binecuvânteze.

Probabil nu te relaxezi, te gândești prea mult la ea, te concentrezi pe ea și nu e bine, fiindcă ajungi sa te simți străin în casa ta. Fiecare trebuie sa se simtă el însuși, sa fie natural. Deși suna ciudat nu trebuie sa ți mai pese și va fi bine pentru relație. Poate nu erai pregătit pentru asta e și asta o varianta și o poți lua în calcul. Nu e vina ta ca simți asta nu cred ca e bine sa te simți stresat în căminul tău. Mutarea trebuia sa ți aducă beneficii dacă nu simți asta e o problema, și trebuie sa vezi de unde apare. Ori e perioada de adaptare, ori nu e ceea ce ai nevoie.

Welcome to club!
Eu mĂ simt CA TINE de peste 20 de ani dar tot n-aș renunța la ea!

Bine-ai venit în Lumea Reală.
Se numește „căsnicie" și e ca herpesul: îl iei repede și trece greu.

Buna,daca este o iubita permisă cu tine nu ai DC sa îți faci griji
Și eu locuiesc cu al meu de un an, la început a fost ciudat insa ne am obișnuit
Stam in apartament cu 2 camere, daca vreunul din noi vrea să facă o anumită activite, se duce în cealaltă cameră.
Incercati sa faceți lucruri împreună pentru a va obișnui mai repede unul cu celălalt... mâncare curățenie, un film, va puteți juca ceva

Asta e viata in doi. Nu mai faci ce vrei, cand vrei. Te adaptezi sau ramai singur toata viata.