Am si eu o problema cu parintii mei. Sa incep cu inceputul: eu cred in niste lucruri si am niste conceptii mai putin obisnuite pentru ceilalti, si probabil de aceea unii ma considera un pic ciudata, inclusiv parintii mei. Mai exact, nu tin cont de moda in ceea ce priveste modul in care ma imbrac, ci pur si simplu ma imbrac cu ceea ce imi place, chiar daca lucrurile care imi plac sunt neobisnuite pentru altii, nu ma intereseaza parerea celorlalti despre mine, ci pur si simplu fac ceea ce cred eu ca este bine si ceea ce vreau cu adevarat sa fac, si mai multe chestii de genul acesta. Problema este ca parintii mei nu vor sa accepte toate lucrurile astea, si incearca mereu sa ma schimbe, dar ei nu inteleg ca nu imi pot schimba modul de gandire si felul meu de a fi. Aproape in fiecare zi am o discutie cu ei pe tema asta si am inceput sa ma satur. Am incercat sa le explic cum am stiut eu mai bine ca nu e nimic rau in toate chestiile astea, dar ei nu inteleg si o tin tot pe-a lor, imi spun sa nu ma mai imbrac cu lucruri ciudate, ca ii fac de ras si ca se uita lumea ciudat la noi, sa nu ma mai prostesc aruncand la cosurile de pe strada toate hartiile si ambalajele de la mancare(deci la faza asta am ramas socata, ce or vrea, sa arunc gunoiul pe jos, asa cum fac ei uneori?!), si multe altele de felul acesta. Ce as putea face sau spune pentru a-i convinge sa ma lase in pace si sa nu incerce sa ma mai schimbe?

Mooooamaaaaaaa dar ai scris nu gluma, pai nu stiu cum arunci hartia la cos, daca o faci ca un jucator de handbal este ceva daca o faci domestic de la 10 cm este altceva, imbracamintea la adolescenti frizeaza este adevarat dar nu chiar intratat incat sa iasa discutii, ai si pearcing?

Pai in primul rand trebuie sa le spui ca nu conteaza cum te imbraci conteaza sufletul...nu conteaza moda si ce realizezi in viata...ar trebui sa vorbesti cu ei sa le explici ca nu conteaza hainele eu cred ca nu hainele il fac pe om ci omul pe ele omu le-a creeat omu le poarta fiecare face ce vrea cu moda numai e pe vremea comunista acum facem aproape ce vrem cu viata noasta parintii ar trebui sa inteleaga un lucru atat timp cat te simti bine in ele nu ar conta ce spun altii
uite si eu ma imbrac cum vreau cum pot si in functie de bani si sunt multumita de ele

deci hainele nu arata sufletul omului si nici nu il reprezinta.hainele nu conteaza mai mult de fericirea fiicei lor

Te-au pus sa arunci gunoiul pe jos si sa te imbraci altfel ca se uita lumea ciudat.
Data viitoare ai pui pe ei sa se gandeasca daca lumea nu cumva se uita ciudat la ei si nu la tine... da oricum e trasa de par intrebarea, adica te-au crescut pana la aceasta varsta si au fost constienti sa te tina in viata si acum arunca hartile pe jos?
Eposibil in cazul in care parintii tau au suferit o pierdere, un deces sau le-a schimbat modul de gandire un accident de masina la care au fost parte vatamata.
hai pa

Nu conteaza ce haine ai conteaza sufletul si personalitatea eu cred ca parintii tai nu au incredere in tine

La un moment dat o sa se sature de aceeasi discutii si o sa te lase in pace.mai bine spune ca ei si fa ca tine... le dai lor dreptate cu cosul, cu ce vor ei si faci cum vrei tu. iar in privinta hainelor trebuie sa le spui ca tu nu te vei schimba si ca se streseaza degeaba...cum nu iti pasa de parerea altora .atunci inceraca sa nu iti pese nici de ce spun ei despre hainele tale ca sa nu iti faci rau singura. o sa ajunga la concluzia ca ce spun ei nu schimba nimic...si o sa te lase in pace...succes

In primul rand am citi raspunsurile care le-ai primit...nu stiu daca chiar te-au ajutat...eu nu spun ca nu ai si tu dreptatea ta... dar sa stii ca intotdeauna dreptatea e la mijloc...intotdeauna adolescentii care vor sa iasa in evidenta au o frustrare sau un complex de inferioritate...prin felul in care se imbraca vor sa atraga atentia...'''''heyyyy lume exist si eu'''.eu zic ca e mai bine sa atragi atentia prin felul cum te comporti si nu prin felul in care te imbraci...''nu haina il face pe om''.este o expresie cu dus intors...pentru ca si ''prima impresie conteaza''. .eu nu zic ca trebuie sa te imbraci mereu cum spun parinti tai...pentru ca si tu ai personalitatea ta...daaarrr...atunci cand te imbraci ar trebui sa te gandesti si la ei...pentru ca ei te iubesc oricum doar esti fiica lor... dar si tu la randul tau daca ii iubesti si ii apreciezi nu trebuie sa iti fie rusine cu ei...si ce te costa daca atunci cand iesi cu ei in lume ii respecti si te imbraci cat de cat decent? ai doar de castigat. cel putin respect si apreciere din partea lor...cum ar fi ca tu sa apari la o festivitate luxoasa intr-o rochie super eleganta ca un fotomodel...si parinti tai in echipament de plaja.pantaloni scurti, papuci de plaja, maiou, .bla bla bla...cum te-ai simti? intotdeauna e bine sa te gandesti si cum se simte cel de langa tine ...parinti te vor accepta asa cum esti pentru ca niciodata parintele nu poate renunta la copilul lui... dar ar trebui sa iti dea de gandit ce pret plateste ca sa nu te piarda... ce durere poarta in suflet cand stie ca propriul lui copil nu il apreciaza...iti spun eu ca e o cruce greu de dus... poate ai sa intelegi mai bine cand o sa ai si tu copii. .eu iti doresc tot binele din lume si sa iti apreciezi parintii

Stimata domnisoara,

Nu stiu ce varsta aveti, dar din ceea ce scrieti se pare ca aveti intre 15 si 20 de ani, o varsta la care parintii ajung sa fie depasiti de situatie si care se cred atotstiutori si isi impun cu forta de multe ori opiniile. Vreau sa iti spun un lucru: niciodata nu ii vei schimba pe parinti si opiniile lor. Singurul lucru pe care il poti schimba esti TU. Trebuie sa aplici metoda strutului: baga-ti capul in nisip si nu ii mai baga in seama pe parinti, caci vei suferi foarte mult inviata si vei regreta foarte mult ca nu ai facut ceea ce iti dicta inima, judecata ta la un momentdat. Cum se mai spune in popor: vei da cu capul de pragarul de sus al usii, pentru al vedea pe cel de jos si s-ar putea sa fie prea tarziu cand iti vei da seama de asta. Ti-o spune un om patit. Mi-ar sa mai luam legatura si sa ne mai scriem.

Ma, eu cred ca ai tai nu au incredere in tine! si daca te pun sa aruci gunoiul pe jos nu cred ca sunt capabili sa te educa! asa ca mie nu mi se pare o problema sa te imbraci diferit...ar trebui sa inteleaga si ei chesti asta pentru ca toti suntem diferiti si toti avem un altfel stil de viata!

Daca nu exista valori comune care le acceptati, nu se ajunge nicaieri. O valoare este de pilda sa-ti cinstesti parintii. Asta ar insemna ca atat timp cat traiesti din banii lor, te supui reglementarilor lor, inclusiv in ceea ce privesc hainele. O alta valoare ar fi decenta. Nu ne-ai spus cum te imbraci, ca sa-ti putem da un feed back daca din punctul nostru de vedere este decent sau nu. Tot o valoare este si ordinea, asa ca din acest punct de vedere, daca tu arunci la cos faci un lucru bun. Si eu sunt de acord ca poate dorinta ta este de a te simti deosebit(a) dar astsa o poti face de exemplu compunand poezii, ajutand o femeie care nu se descurca la ingrijirea copiilor, stiind multe limbi straine, sau pentru cei ai tu aptitudini, nu asa simplist prin nieste haine.

De crezi ca ceea ce faci tu e bine chiar crezi ca sti totul? nu zic sa te schimbi dar traim in lume si din pacate parerea ei conteaza