Am si eu o problema. De la o vreme eu si mama nu ne mai intelegem. Simt ca nu ma intelege, ea nu imi este ca o prietena sa pot vorbi cu ea orice, sa ma asculte, sa ma inteleaga, ea e pur si simplu mama si atat. Nu am vorbit niciodata despre problemele mele, despre temerile mele, despre ce vreau eu sa fac in viitor. Mi-e rusine de ea, nu o simt apropiata, nu o simt ca pot sa-i spun orice...nu-mi spune ce ar trebui sa fac, nu ma incurajeaza. La varsta mea e normal sa ma indragotesc, sa-mi treaca, sa ma indragostesc din nou, iar eu cred ca ea stie asta, dar nu mi le spune niciodata. . Ma simt singura, nu e tot una sa ai o prietena si o mama care sa-ti fie ca o prietena, sa-i spui ce te doare.Ea se asteapta sa o inteleg pe ea desi eu nu am fost parinte si nu am trecut prin ce a trecut ea, dar ea nu ma intelege pe mine desi ea a fost copil si a trecut prin perioada adolescentei. Astazi am intarziat acasa de la scoala, m-a sunat, dar nu am auzit telefonul si a zis ca mi-l ia. Nu inteleg ce am facut atat de grav ca sa-l ia? Nu pot sa stau cu telefonul toata ziua in mana ca sa aud cand suna. Cum pot sa-i spun tot ce am pe suflet, tot ce am apasa? Ce sa fac ca sa ma apropii de ea? Eu am incercat in toate felurile, dar fara niciun rezultat. Va rog, am nevoie de ajutor.

Pai incearca sa vorbesti cu ea sa stai mai mult aproape de ea.

Vorbeste mai mult cu ea.

Si eu patesc la fel insa incerc atunci cand am o divergenta cu ea sa ma duc sa ii spun ce nu imi convine, astfel ma descarc si eu si poate ca ma intelege. Daca nu incerc sa-i demonstrez ca se inseala...

Fa-i o cafea de dimineata..inainte sa mergi la scoala. Si cere-ti iertare. Fii calma, dar sincera. Nu trebuie sa ridici tonul vocii. Ramai langa ea si vorbeste cu ea. Intreab-o ce trebuie sa indrepti la tine...ce nu vede ca este in regula?
Intreab-o daca ea are diverse probleme...si intreab-o daca poti sa o ajuti cu ceva.

Eu cred ca la fel cum tu ai nevoie de ea, asa are si ea nevoie de tine, la un moment dat, intr-un fel, deci cand ea va veni la tine poarta-te cu putina indiferenta(nu zic sa o ignori)dar arata golul pe care ea l-a creat intre voi...Si sper ca ea sa vada atunci cum e sa fii lasata singura si apoi ea va cauta atentia ta pentru ca sigur ii pasa de tine si ii va lipsi timpul petrecut cu fiica ei(sau va regreta timpul irosit in care nu a stat cu tine si nu ti-a fost aproape).
Succes!

Cred ca cel mai bine este sa o abordezi deschis, spune/i ca ai nevoie sa vorbesti cu un prieten si cum crezi ca mama ar trebui sa fie primul prieten te/ai gandit sa vorbesti cu ea. spune/i ca ai nevoie de ea, de sfaturile ei. Sunt sigura ca te va asculta, trebuie sa intelegi ca este necesar sa va intelege/ti reciproc, nu numai tu pe ea sau ea pe tine. Este mama ta sunt sigura ca te iubeste mai mult decat lasa sa se vada de aceea fii sincera cu ea si vorbeste/i deschis... succes, vei reusi sa spargi muntii daca esti sincera si/i spui deschis ce vrei de la ea

Spune-i exact ce ne-ai spus si noua cu adaugarea "cred ca ar fi mai bine sa-ti spun tie ce am pe suflet,decat vreunei prietene care nici nu-mi poate da un sfat bun si care m-ar putea barfi fara nici o jena".
Gaseste un moment prielnic,fa curat tu in casa,pregateste ceva bun,incearca sa-i usurezi cumva sarcinile zilnice,va intelege si va aprecia bunavointa ta.
Si,roag-o sa te asculte!
Orice mama stie prin ce trece fiica ei,dar fie ca nu are timp, fie ca e prea obosita, fie dintr-un simt moral prea exagerat, evita multe discutii care ar usura viata copiilor lor.
N-o judeca, iubeste-o si ajut-o.
Si vorbeste-i!

Salut. Aici poţi găsi un articol ce oferă sugestii practice cum poţi comunica mai bine cu părinţii: http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1102011121
Sper să te ajute!

Salut Gabriela.Te inteleg foarte bine prin ce treci, si te sfatuiesc sa-i scrii mamei tale o scrisoare, una scurta dar in care se intre toate cele spuse de tine mai sus. Cu siguranta va citi si va intelege, ca defat ea este de vina, ca nu-ti acorda timp, si nu-ti explica unele situatii, nu et ajuta cu sfaturi, acum ai cea mai mare nevoie de ea.