Am și eu o problema, de mica am fost mai timida și retrasa și nu prea am avut foarte mulți prieteni. Nu înțeleg de ce nu am tupeu sa ma bag în seama cu persoane sau să deschid o conversație. Daca o persoana vine la mine și ma baga în seama după ma descurc și vorbesc orice, dar nu pot sa iau inițiativa, am o frica gen ca o sa sune banal și ma voi face de ras. Sincera sa fiu în clasa nu am nici măcar o prietena pentru ca, colegii nu prea îmi adresează cuvinte și eu nu am tupeu sa ma bag în seama. Oare ce as putea face în privința acestei temi? Cum as putea sa o înving, de când sunt mica sunt asa și nu pot sa mai suport, pentru ca o sa ma considere lumea o ciudata dacă sunt asa (adica am mai auzit și vorbe de genul despre mine). Va rog sa ma ajutați, fara jigniri!

Buna! În primul rând este bine că ai constientizat că ai o problemă. Frica de părerile celorlați este una din cele mai mari frici ale oamenilor. Nu trebuie să vezi pe nimeni superior ție, căci fiindu-ti frică de părerile lor, cu siguranță te simți inferioară. Tot ce trebuie să faci este să lucrezi tu cu tine, să îți schimbi gândurile de frică cu unele pozitive. Să îți dai încredere în tine căci ești unică. Citește mult căci cititul descuie minți. Te ajută și cărți de dezvoltare personală.

Timiditatea ta se datoreaza unor intamplari nefericite din trecut cand ai interactionat cu alte persoane. Ceea ce te-a facut pe tine sa fii timida, a fost societatea asta bolnava, ai fost victima a bullying-ului, mai ales verbal. Sunt sigur ca atunci cand erai mica si vorbeai cu cineva, acel cineva radea de tine sau facea misto de tine pe diferite motive si in subconstientul tau s-a pus un mesaj de genu,, taci ca e mai bine asa, nu vezi ca daca deschizi gura de taci de ras?" Lucru care azi se manifesta in timiditate.
Si eu am fost asa. Nu prea aveam cu cine sa vorbesc, cel mai des deschideam gura la scoala cand vorbeam cu profesorii, nu te gandi ca am fost un tocilar, dar de putine ori cand ma intreba ceva, eu ori nu stiam sa raspund, ori incercam si credeam eu ca ceea ce urmeaza sa spun este corect. Dar bineinteles ca, desi nu eram sigur de raspuns, totusi incercam, poate aveam o sansa, si daca nu era cel corect, colegii radeau de mine. Si de aia am ales ca decat sa incerc mai bine tac. Si asa am devenit si eu tacut o lunga perioada.
Bun, acum ca am aflat cauza, ce este de facut?

In primul rand vreau sa-ti scoti din cap faptul ca esti ciudata. Pur si simplu, nu este vina ta ca ai avut un trecut neplacut. Sa nu te crezi inferioara in fata unei persoane care mereu a fost incurajata sa vorbeasca si nu este asa. Deoarece bineinteles ca cei care nu au trecut prin ce am trecut noi nu au cum sa ne inteleaga. Genului ala,,persoana populara" ii este foarte greu sa fie empatica unei persoane timide, deoarece nu stie cum, ce si de ce gandeste asa. De asta esti considerata,, ciudata" de multi oameni. Ei ceea orice fel de comportament diferit fata de al lor, il vad,, ciudat", chiar daca, RETINE, NU ESTI CIUDATA! In plus nu este singura care are dificultati de a vorbi, stai linistita.

In al doilea rand, cu parintii tai sau cu rudele tale cum vorbesti? Cu ei intamini aceste dificultati? Stii cum ai putea sa,, invingi" aceasta problema? Nu o sa mearga la fiecare persoana, dar este o modalitate. Tu trebuie sa ai incredere in acea persoana de langa tine, sa ai incredere ca ii poti spune orice fara a rade de tine sau fara sa te judece. Cam asta este secretul. Pentru asa ceva este nevoie de timp si rabdare. Este normal si chiar bine sa nu te deschizi in fata oricui, sa-i spui despre tine ORICE, despre familia ta si trecutul tau. Lasa timpul sa treaca, cunoaste, analizeaza persoana respectiva si cu timpul daca este ok, o sa prinzi incredere in ea si asa o sa-ti dai drumul la voce fara nicio problema. Esti genul ala de persoana care atunci cand te intalnesti cu cineva spune,, dar vorbesti prea putin" si dupa aia o sa zica,, doamne da nu-ti mai tace gura?" ) Bafta!

Lasa instagramul daca vrei, am trecut si eu prin asa ceva.