Am si eu o problema si poate cineva mi-ar da un sfat!
Am o relație de 3 ani și 6 luni cu un băiat...Eu am 21 si el 24 însă părinții mei nu sunt de acord cu relația in nici un caz asa ca a trebuit să tin relația ascunsă deoarece stiam parerea lor. M-am decis sa le spun acum cateva zile deoarece am considerat ca poate li s-a schimbat părerea pentru ca băiatul e ok, munceste si vrea sa aiba propria lui casa însă părinții mei m-au certat aspru si mi-au spus că el nu e bun de mine, ca ii pot face de ras fata de lume si ca nu are "rădăcinile bune ". Băiatul e dintr-o familie dezorganizată, mama sa l-a părăsit de mic, tatăl său a mai avut două căsnicii care nu au iesit bine iar unchiul său a fost la pușcărie însă băiatul nu a facut nimic si se intelege bine cu toti însă problema e ca nu e vina lui ca s-a născut în acea familie.Noi ne intelegem bine, ma susține si spera ca părinții il vor accepta si de curând m-au pus sa aleg intre el si ei iar eu consider că nu pot alege, e foarte greu. Momentan el lucrează si cand va reveni în țară planuim sa ne mutăm împreună. Am nevoie de un sfat va rog!?
Deși sunt părinții tăi și trebuie să îi respecti, nimeni nu este stăpân pe viața ta. Tu ești singura responsabilă de alegerile tale. Dacă vor fi unele greșite, tu vei trage relele. Ei bine, se pare că părinților tăi nu le pasă dacă vei duce o viață bună sau rea cu el, ci le pasă foarte mult de gura lumii, de imaginea lor. Din start ei greșesc încercând și să te șantajeze emoțional cum că vor muri de inimă din cauza ta și o să îi ai pe conștiință. Nici nu se va întâmpla asta și fiecare este răspunzător pentru acțiunile sale. Vina le-ar aparține. Ești majoră, trebuie să faci ceea ce simți. Nu trebuie să lași pe nimeni să trăiască viața ta în locul tău. Nimeni nu are dreptul să ia decizii în locul tău, nici chiar părinții tăi. Ei ar trebui să fie cei maturi, să te sprijine în orice alegere, să te susțină. Ieși din controlul parental și trăiește viața așa cum dorești. Dacă vor să renunțe la tine pentru asta, este pierderea lor.
RăspundeMultumesc din suflet pentru sfaturi! Ma vor ajuta să-mi găsesc "pacea interioară " ca sa zic asa
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Dai o sansa si nu vei regreta indiferent cum se va termina, bine sau rau in viata ai multi factori de risc
Răspunde
Nu știu ce să zic, e nasol că părinții tăi judecă pe așa ceva. adică mai mult contează cum e el decât mediul de unde vine că nu mai suntem în nu știu ce secol să fii judecat atât de rău după familie. cred că în timpul ăsta ai ajuns să-l cunoști suficient de bine să-ți dai seama că nu l-a afectat nasol familia și ar trebui și ei să înțeleagă asta.
spune-le că n-ai de ce să renunți la un om bun care te iubește și te respectă, e cinstit și muncitor și cu care te înțelegi pentru familia lui care nici nu-l afectează în vreun fel. Ce familie e aia care renunță la tine pentru așa ceva?!
Dacă numai ăsta e motivul, că au greșit alții din familia lui și sunteți maturi și vă iubiți. căsătoriți/vă, nu vă mutați împreună înainte de căsătorie, nu aveți binecuvântarea lui Dumnezeu, pe urmă se vor obișnui și părinții cu ideea.
Cati ani spuneai ca ai?
In caz de nu stiai, esti majora de la 18 de ani si legal ai dreptul sa-ti decizi singura viata!
Trebuie sa intelegi ca, parintii tai nu mai au putere asupra ta sau asupra deciziilor tale de viata, fiindca ei legal si moral, nu vor trai cu acest barbat, ci tu.
Ia-ti valiza si muta-te cu el, casatori-va sau traiti impreuna, nu are importanta, macar incearcati 1-2 ani sa vedeti daca merge relatia voastra si evita sub orice forma sa mai accepti jignirile si parerile parintilor.
Trebuie sa-ti fie clar ca nu este important daca parintii tai il accepta, fiindca ei nu se casatoresc cu acest baiat, ci tu!
Multumesc frumos pentru sfaturi!?
Fată cât de bine îl cunoști? Întreabă-te nu fi proastă: Merită să îmi strict familia pentru ăsta?
Poate acum ți se pare ok, dar știi vorba ce iese din pisică soareci mănâncă, adică dacă pare ok nu înseamnă că și este, persoanele care cresc de obicei în familii dezorganizate sunt persoane haotice și instabile emoțional, caută în paterner afecțiunea de care n-au avut parte, și au personalități vulcanice și irascibile. Câțiva ani poate îți pare ok, dar nu cred că ați locuit împreună, nu îi cunoști reacțiile și apucăturile, iar la 21 de ani nimeni are prea multă minte. Sfatul meu: Ascultă de ai tăi, ține de muncă/facultate și caută pe cineva care nu e probabil să fie o persoană abuzivă.
Hmmm, ciudat povestea asta am mai auzit-o in forte multe filme si telenovele.
Se pare ca există și în realitate
"Noi ne intelegem bine, ma susține" Ai deja din start mai mult decat au majoritatea de aici. VEzi intrebarile de pe aici si o sa faci cancer la ochi. Cu ei care stau la pc si nu ii acorda iubitei atentie. Sau cand inseala, bat, beau etc. Eu zic ca merita o sansa. Trebuie sa fii atenta, daca se apuca de baut sau chestii de genul. O are in sange vorba aia dar nu inseamna ca trebuie sa repete greselile altora. Iti ofer un sfat in "calitate" de fiu al unui betiv foarte violent. Dar nici eu nici fratii mei nu le avem cu bautul. Deci se poate sa fim peste parintii nostri, mai buni ca ei daca ei (fie tata, fie mama ) nu au fost prea buni.
Eu le inteleg grija fata de mine dar atunci când le-am spus sa il cunoască macar sa vada ca are o minte totusi modernă și vrea sa aiba familia lui au zis nu clar adică ma deranjează faptul că ei judecă după auzite si nu vor sa cunoască acea persoana si am inceput sa ma comport si eu rece cu ei si ei la fel cu mine..mama in fiecare dimineata imi spune aceeasi poveste la un moment dat mi-au spus că le e pare rau ca m-au facut sau ca trebuia sa ma lase sa mor de foame daca știau că ajung ziua asta si problema e ca nu vreau sa le pun sănătatea în pericol deoarece mi-au zis ca din cauza mea incep sa aiba probleme cu inima
Fara suparare dar eu nu am auzit parinte normal la cap sa spuna unui copil ca mai bine nu il faceau. Cat despre cu acele probleme la inima, le trece. Trebuie sa invete sa te respecte, sa iti respecte deciziile. Asta e problema cu majoritatea de aici, baieti sau fete. SI nu vorbesc de aia de 15 ani, vorbesc si de prostalai de 30 de ani. Oameni fara spate. 30 de ani in casa cu parintii in care mama ii sterge la fund si tatal platea facturile si se plangeau ca nu sunt respectati. Pai ce sa respecte? Cand nu te impui niciodata? Cand multi sunt paraziti si nimic mai mult? Asa si in cazul tau. Invata sa te impui sau nu vei fi niciodata tratata ca o persoana, una care merita ascultata si respectata. Gresesti? Nici o problema! Inveti din ele. Omul prost nu e cel ce greseste ci cel care nu invata din greseli.
Ceea ce fac parintii tai acum se numeste santaj emotional si nu este bine pentru ca iti fac tie rau aceste alegeri.Parintii tai trebuie sa te sprijine in decizia pe care ai luat-o pentru ca pana la urma urmei tu vei trai cu el, nu ei. Daca tu esti fericita cu el parintii tai ar trebui sa te sustina nu sa le pese de gura lumii.Sa nu faci greseala sa il parasesti mai ales daca il iubesti foarte mult si e reciproc sentimentul pentru ca te vei caii foarte mult.In legatura cu parintii tai sunt sigura ca la un moment dat vor trebui sa accepte doar ca ei incearca acum sa te sperie dar nu cred sa renunte la tine cum am mai spus o dau pe santaje emotionale ca sa te forteze sa il parasesti.
Ti-ai dat singura raspunsul. Iti iei viata in maini si vezi ce iese din asta. Ai gresit, asta este, mergi mai departe. Nu ai gresit, din nou asta este, mergi mai departe. Pana la urma viata este despre mers mai departe, nu despre stat pe loc ascultand despre ceea ce cred altii ca ar trebui sa fie viata ta, chiar daca sunt parte dn familie. Go for it si multa bafta 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
