Am un bebelus de aproape 5 luni.Cand am nascut prima luna am fost in depresie postnatala.Pur si simplu ma uitam la bebelus si plangeam fara vreun motiv.Insa lucrurile au inceput sa isi revina dupa.Acum insa simt ca intru din nou in depresie.Noi stam in Anglia.Sotul e ziua la munca, noaptea vine acasa.Eu stau doar cu bebe.Dar m-am saturat de rutina asta.As dori sa merg undeva in alt oras, sa ma plimb cu bebe.Simt cateodata ca inebunesc.Nici cu tatal copilului nu ma mai inteleg asa bine.Ne certam mereu si el crede mereu ca doar eu sunt vinovata! Imi reproseaza mereu ca nu fac nimic toata ziua.Dar am zile in care nu mananc nimic(sunt si anemica ca am cazut jos de cateva ori) pentru ca bebe plange si chiar daca ma pun la masa cu el in brate da din maini si picioare si incepe sa planga.Si copilul vrea sa fie tinut non-stop nu mai in brate.Ma doare spatele si operatia de cezariana de nu mai pot.Mai ales ca e mai grasut si are aproape 8 kg.
Am vrut sa ma duc la un psiholog aici...dar englezii sunt cam stricti cand vine vorba de copii.Mi-e teama ca as avea probleme cu ei daca le-as spune ca sunt in depresie si ei ar zice ca pun copilul in pericol si sa mi-l ia! Chiar nu stiu ce sa fac...

Du-te acasa.
Este singura solutie.Nu te astepta ca sotul tau sa faca ceva mai mult ca e clar ca nu o sa faca.Iar daca el nu este capabil sa inteleaga ce inseamna depresie si ca ai nevoie de atentie, inseamna ca nu merita sa iti mai bati capul cu el.
Vorbeste cu el intr-o seara si spune-i ca daca nu incearca sa te sustina si ajute, sa te mai scoata si pe tine macar in weekend undeva, sa petreceti timp impreuna ori placi acasa ori ii lasi copilul si iti vezi de drum sa vada cum e sa faca asta zilnic (a doua varianta o spui ca sa il sperii). Daca nici asa nu ii pasa, crede-ma mai bine te intorci in tara ca el nu mai are sperante.

De ce ai facut un copil cu un om care se poarta asa cu tine? :/

Parerea mea este ca ar trebui sa va intoarceti in tara cel putin pana va rezolvati toate problemele. Aveti nevoie de un psiholog. Lucrurile se vor agrava daca stati asa. Pana una alta nu mai lua copilul in brate cand esti in picioare. Tine-l asa pe picioare cand stai pe scaun sau in pat. Nu mai zice pe acolo ca ai depresie daca ti-e frica ca iti ia copilul. Dar poate nici nu ai depresie.
Sotul tau ar trebui sa nu mai fie o pi.da si sa aiba grija de amandoi. Pare usor imatur din ceea ce ai scris tu aici. Trebuie sa te inteleaga si pe tine ca nu mai poti. E si copilul lui, nu l-ai facut singura. Deci nu mai ridica copilul. Decat sa patesti ceva grav mai bine te abtii. Mergi si la un medic sa te vada daca zici ca te doare burtica si spatele. Pune mana si mananca. Nu te imbolnavi. Trebuie sa fii tu sanatoasa ca sa poti avea grija de bebel. Nu mai pune la suflet ca zice el ca nu faci nimic toata ziua. Habar nu are el cum e sa ai grija de un copil. Dar voi cati ani aveti? Iti mai dau un sfat. Cumpara-i copilului niste jucarii ca sa ii captezi atentia poate nu mai vrea sa stea atat in bratele tale.

Când te-ai f... era bine, nu? Acum rabdă.

Încearca să faci lucruri care îti plac,uitete la televizor,încearca sa adormi bebele,încearca sa discuti cu sotul tau despre orice de nelinisteste,spune-i,ia-l usor,nu il presa nici pe el prea mult.
Asa sunt copii mici,plang,vor sa fie tinuti in brate, pune-l in căruț si scoate-l la o plimbare indiferent ca iti place in oraș sau nu, nu mai fi depresiva, acest lucru de afecteaza si pe tine, si pe cei din jurul tau, mai ales pe bebe.
Ocupati timpul cu bebelusul.