Am23 de ani, stau la parinti si sunt la facultatea de medicina dentara.Parintii mei s-au impacat de curand, ceea ce este bine.
Tata mea ma invinovateste pe mine cu fiecare ocazie cand ne certam ca eu i-am facut sa se desparta ei doi(avean 15-16 ani cand s-au despartit)
Mama mea ma face curva sau nimfonama prin subintelesuri si mistouri, desi eu am iubit de 3 ani jumate.
Amandoi sunt invidiosi ca mie imi place cand vine iubitul meu la mine sa stau numai eu cu el, reprosandu-mi ca de ce nu il duc sa steie cu ei sa vorbeasca(din cand in cand stam sau merge el sa vb dar tot nu le convine)
imi spun ca eu as renunta la ei pentru prietenul meu si ca el ii singurul lucru ce ma intereseaza si ma judeca ca eu vreau sa plec de la ei cand termine facultatea pentru prietenul meu ca sa pot locui cu el.imi tot spun ca eu sunt o egoista care e numa dupa banii lor si ca o sa ii arunc la gunoi dupa ce termina facultatea si o sa fiu pe picioarele mele.Va rog frumos ajutati-ma cu o parere.Ma doare enorm cu vorbesc cu mine,este adevara, vreau sa plec dar singurul motiv este ca nu mai suport certurile, reprosurile si jignirile lor.Nu imi pot lua un loc de munca stabil ca facultatea asta este la zi.

Ai 23 ani, ar trebui sa fii destul de matura incat sa poti o discutie ca de la adult la adult cu parintii tai

Daca tata "mea" si mama "meu" au acest comportament fata de tine si nu sunt mandri ca tu esti la facultate ( faptul ca nu prea te descurci sa scrii nu se pune), atunci te poti muta linistita la/cu iubitul tau si va luati viata in propriile maini. Daca insa nu esti pregatita pentru acest lucru, atunci mai rabda pana cand termini facultatea si multumeste-le ca-ti ofera inca un loc unde sa stai si pentru cele 2-3 mese pe care ti le ofera zilnic, si nu numai.

Le spui adevărul.

Intreaba-i de ce nu locuiti impreuna cu bunicii, din ambele parti eventual, inseamna ca "i-au aruncat la gunoi"?
Nu e logic si normal ca la o varsta sa pleci de acasa, sa-ti intemeiezi o familie, sa fii pe picioarele tale, acum ce vor?

Eu as crede ca parintii tai au niste motive sa spuna ce spun, si inca unele serioase. Nu cred ca sunt amandoi nebuni sa caute cearta cu price pret. Poti incerca sa rezolvi problema fiind corecta cu tine insati. Sau poti astepta 2-3 ani cat mai ai sa termini facultatea si o rezolvi in felul tau.

Imi pare rau sa aud de situatia prin care treci.
Nu stiu exact care este problema lor, probabil este frica aceea a oricarui parinte ca la un moment dat copilul se va pune pe picioarele lui si va pleca. De fapt, este mai mult ca sigur vorba de acest lucru. Resprosandu-ti lucrurile astea cred ca incearca sa te faca sa le demonstrezi ca nu este asa, despartindu-te de prietenul tau si aratandu-le ca nu vei pleca niciodata. Sfatul meu ar fi sa discuti chestia asta cu ei. Si spune-le ca te deranjeaza astfel de reprosuri si ca daca vor continua sa se comporte asa, cel mai probabil vei ajunge sa faci lucrurile de care te acuza. Insa, asigura-i ca nu asta ai in plan, doar ca aceste comentarii ale lor te deranjeaza foarte rau si ca la un moment dat probabil vor atinge maximul.
Insa nu imi dau seama cum pot spune ca esti dupa banii lor. Pana la urma orice copil este intretinut pana la o varsta de parintii lui. Daca nu vrei sa intretii un copil, nu il faci. Nu este ca si cum ai ales tu sa stai cu ei ca sa le iei banii, ca o femeie care sta cu un barbat batran pentru bani.

Buna.
Intai vreau sa iti spun ca te inteleg perfect deoarece si eu am probleme asemanatoare cu mama.Tu nu trebuie sa te simti vinovata cu absolut nimic prin faptul ca atunci cand vei termina facultatea vrei sa te muti impreuna cu iubitul tau.La 25-26 de ani e normal sa vrei sa ai o familie si sa nu mai stai acasa la parinti, sa ai viata ta.Cum spunea si Holiday intreaba-i voi de ce nu locuiti impreuna cu bunicii? Daca te muti si iti faci familia ta asta nu inseamna ca ii vei abandona ca nu ii vei mai iubi sau nu ii vei vizita. Incearca sa le explici si lor asta, iar daca nu merge si tot pe a lor o tin asta este nu ai ce sa faci decat sa iti termini facultatea te muti cu iubitul si le demonstrezi ca nu e asa cum au spus ei atata timp si nu i-ai uitat.

Parerea mea este sa vorbesti cu parintii tai Sa le spui ce te doare, de ce vorbesc asa cu tine, etc, etc...

Şi la bătrâneţe cine o să le aducă o cană cu apă?