Aș dori să aud niște păreri în privința unei întâmplări, care pe mine mă deranjează. Eu locuiam cu bunicii din mai multe motive: erau mai aproape de liceul la care studiam și pentru că tata era plecat cu munca, iar mama mea era bolnavă și era internată într-un spital din afara țării și bineînțeles că m-au lăsat în grija lor, fiind încă mică. Am ajuns aproape de vârsta majoratului, mama mea murise, iar locuitul cu bunicii a devenit insuportabil pentru mine din cauza suferinței lor, pentru că eu aveam un alt mod de a suferi, în sensul că nu suportam să aud pe cineva că vorbește de mama mea, indiferent că spune ceva de bine sau de rău, nu suportam să mi se reamintească că e moartă, nu suportam să vorbesc cu cineva despre ea, pur și simplu eram atât de vulnerabilă încât nu acceptam să-i spună cineva nici numele, însă pe bunici mereu îi vedeam cu lacrimi în ochi, mereu vorbeau despre ea, mereu se uitau la poze, mereu aprindeau lumânări. Așa că am vorbit cu tatăl meu și am decis să mă mut singură, fiind deja și destul de mare și capabilă, undeva în apropiere de bunici. A trecut ceva timp și mi-am făcut o relație cu un băiat foarte bun la suflet, însă după câteva luni, mama lui a început să mă jignească și să mă facă într-un anumit fel pentru că locuiam singură, a jignit-o pe mama mea, ceea ce pentru mine a fost foarte dureros, însă am ales să nu ripostez cu insulte la rândul meu și să o las în pace, o respectam tot timpul. Prietenul meu îi spunea că greșește, dar ea o ținea tot pe a ei, până într-un final când și-a dat seama că a greșit și a mers la mormântul mamei și și-a cerut iertare, însă mie nu. Întâmplarea care pe mine mă deranjează este următoarea: mama prietenului meu i-a spus lui că bunica mea i-a zis că și-ar dori ca eu să mă întorc să locuiesc la ea și i-a cerut să mă convingă să mă mut înapoi la bunici, dar el nu a acceptat să facă asta, iar toată întâmplarea este o minicună deoarece mama prietenului meu nici nu o cunoaște pe bunica mea.Dar partea care mă deranjează cel mai tare este că prietenul meu, după ce a aflat că mama lui a mințit, i-a luat apărarea și a spus că nu e o minciună atât de gravă, că ea doar s-a gândit că bunicii mei sunt singuri și se simt abandonați. A fost prima dată când el a fost de acord cu ea. Vă cer părerea pentru că eu nu mai pot să gândesc lucid după câte insulte și minciuni am primit de la femeia asta, sunt mereu cu garda sus, nu pot să mai am încredere în ea, să dezvolt o relație cu ea, deși acum ea își dorește. Exagerez eu? Să nu fi fost o minciună atât de gravă? Îmi voia doar binele? Nu înțeleg cu ce o deranjează că sunt la câțiva metri distanță, nici măcar nu sunt kilometri între mine și bunici, îi vizitez des, îi sun, am o relație bună cu ei, bunicii nu sunt bolnavi să aibă nevoie de ajutor, sunt sănătoși, sunt oameni activi, doar m-am mutat din motivul acela. Am motive să fiu supărată pe prietenul meu pentru că nu i se pare atât de gravă minciuna ei?

Urmeaza.ti calea, vezi de interesul tau, priveste inainte.

Faci o tragedie si o problema enoma dintr-un rahat de incident, care in final, era spre binele tau.
Intr-adevar le-ai rupt inima bunicilor acnd ai plecat de la ei, dovedind ca esti egoista si nu-ti pasa de ei. Ei au pierdut 2 fete, odata pe mama ta si a doua oara pe tine. Sunt distrusi si sufera din aceasta cauza.
Este evident ca nu suporti pe mama baiatului, iar relatia asta nu are nici un viitor, pentru ca, la un moment dat baiatul va renunta la tine, indiferent cat de mult tine la tine, pentru ca sangele apa nu se face si nu va mai suporta sa fie intre mama lui si tine.
Minciuna a fost folosita ca sa-ti arate cat de importanta ar trebuiis a fie relatia asta cu bunicii tai, dar se pare ca ai luat-o pe aratura.
Ma rog, eu cred ca te-ai mutat fiindca ai vrut sa fii idependenta, nepasandu-ti de nimeni.
Gandeste-te cata suferinta ai provocat bietilor bunici, cand i-ai abandonat! Crezi ca era chiar atat de rau sa fiti impreuna, sa va sprijiniti unii pe altii?
Dai cu piciorul la unica familei pe care o mai ai sis unt convinsa ca mama ta, te-a lasat in grija bunicilor cu dorinta de moarte, sa stie ca esti alaturi de mama ei, ca si cum ai fii alaturi de ea.

Dacă te descurci bine singura nu te muta inapoi pentru ca nu vei face altceva decât sa ajungi la cutite cu bunici pentru ca e diferenta de mentalitate si varsta.O dată ce ai ajuns la varsta maturității si esti ok pe picioarele tale e bine sa nu mai stai cu părinții si neamurile nimănui pentru linistea tuturor.Ii vizitezi, ii ajuți si cred ca este suficient pentru ca ai si tu viața ta.
În legătură cu părinții prietenului tau si cu el ce sa zic? Cred ca ar trebui să nu mai porti ura pe ei si sa ii lasi in pace, sa nu ai tangente sau apropieri cu ei si vezi-ti de ale tale, iar iubitului tau spune-i ca daca vrea o relație cu tine sa fie cu tine nu cu ma-sa. Sa ia mai in serios relația voastră si sa nu se mai lase influentat de părinți.
Poate par un pic paranoică, dar mi se pare ca mama lui ori vrea sa isi bage coda sa te muți acasa la bunici sa nu te mai poti vedea cu băiatul ei, ori se gândește ca sa te muți la bunici sa iti ramana casa daca in caz ca vei ramane cu băiatul lor sa aiba unde sa isi puna fundu.Scuze pentru asta dar asa ma gandesc.

Tu te-ai mutat să fii independentă, și este un lucru bun; este de dorit. Oare oamenii trebuie să stea singuri doar atunci când nu se mai înțeleg cu familia?
Tu nu trebuie să ai încredere în mama prietenului tău. De fapt nu trebuie nici să stai de vorbă cu ea: nici să-i spui ceva, nici să auzi ceva de la ea, nici prin prietenul tău. Păi te-ai mutat să fi independentă și acum îți distrugi independența frământând-uți inima din pricina acelei femei. Este normal să ai un prieten; dar nu trebuie să ai nici o legătură cu familia lui: nici de bine, nici de rău. Spune-i prietenului tău ca el să nu mai facă pe poștașul, și să nu îți mai spună nimic despre mama lui.
Maică-sa trebuia să își ceară iertare de la tine. Chiar dacă nu a făcut-o, tu iart-o. Dar să nu mai ai de-a face cu ea: nici la bine și nici la rău. Păi îți câștigi independența din familia ta, și o pierzi în alta?
Dacă prietenul tău nu are o judecată sănătoasă și va ține partea nedreptății (adică va ține partea mamei lui și va fi subjugat de ea), atunci poți căuta pe altul fără părere de rău. Până atunci rămâi statornică relației. Și cel mai important, trăiți în ascultare de Dumnezeu. Atunci viața își va găsi împlinirea.

Probabil că a mințit că să te depărteze de el. Așa sunt unele persoane. Gândește-te la toate posibilitățiile, că tu cunoști cel mai bine familia acelui băiat. Eu nu știu ce să mai zic, dar sper ca să îți rezolvi problemele și să fi fericită în viață. Multă baftă!

Esti la cativa metri de ei, ce naiba.
Se gandesc la binele tau. De obicei nu e bine sa lasi un om sa sufere singur caci poate ii vin idei tampite.

Nu mi se pare o minciună atât de mare dar eu nu sunt în locul tău. Însă simpla idee că a mințit mă face să cred că este obișnuită să mintă dacă are ceva de câștigat din asta, ceea ce s-ar putea să fie o problemă pe viitor.
Doar că în situația asta, nu-mi dau seama care ar fi fost interesul, fiu-său tot s-ar vedea cu tine chiar dacă ai sta cu bunicii tăi. Femeia, chiar dacă nu era rău intenționată, pare oricum genul băgăcios care face binele cu forța deși nimeni nu i-a cerut ajutorul.
În cazul lui, e mama lui și o iubește și încă nu a învățat să fie diplomat și să stea deoparte când se războiesc nora și soacra. Nici mie nu mi-ar fi convenit, să fi fost în locul tău, dar va trebui să-l accepți așa cum e, n-ai cum să-i impui să se dezică de maică-sa.

A fost ma-sa la mormantul mamei tale, pe care nici nu a cunoscut-o, ca sa ii ceara iertare?
Gen a planuit ea sa se duca intr-o zi, s-a imbracat, si-a luat papornita cu ea si a facut 30 40 min din timpul ei, sa-i ceara iertare unei femei pe care nu a cunoscut-o?
Ca pare asa, tras de par.