Buna,
As vrea sa va explic putin din povestea mea trista pe care o traiesc zi de zi!
Am 14 ani si sunt in clasa a 7-a, am avut multi prieteni dar se pare ca toti m-au lasat atunci cand am avut mai mare nevoie de ei.Ma simt singura, trista...plang zi de zi si ma gandesc cu ce am gresit?
Parintii mei s-au despartit si acum stau cu tatal meu.Mama ar vrea sa ma ia cu ea in Germania la vara.
Am o prietena adevarata la bunicii mei la tara dar ne vedem foarte rar.La scoala merg singura si dimineata inloc sa ma gandesc la ale mele scris, invatat. stau si ma gandesc ca ajung la scoala si fiecare cu prietena ei. cand salut nimeni nu raspunde si ma gandesc, ca in anii trecuti cand ma vedeau toti sareau pe mine sa ma salute si sa ma pupe acum sunt un nimeni pentru toti.
Cu tata am cert mereu o mai am pe sora mea mai mare care ma mai intelege.
Mine, la scoala as vrea sa merg sa vorbesc cu psiholoaga din scoala mea pentru ca m-am saturat sa plang, credeti-ma!
Ce as putea sa fac? va rog foarte frumos sa imi da-ti un sfat bun. multumesc!

Pai ai spus bine. vorbeste cu psiholoaga.ca ea stie foarte bine ce ai tu nevoie. tu nu ai de unde sa stii.pana acum iti rezolvau problemele mamica si taticu.acum a ramas psiholoaga. tu nu te obosi de loc.ca nu poti gandi.las sa gandeasca altii. tu plangi.

Du-te la scoala si vorbeste cu psiholoaga. Ea te poate ajuta.

Ai mare dreptate cu psiholoaga! ea te v-a ajuta, este bine cand sti ca te poti baza macar pe cineva

Foarte bine faci cu psihologa ia o sa te inteleaga cel mai bine.
Si fruntea sus o sa treci cu bine peste toate, succes.

Hei, tu nu trebuie sa faci nimic pentru ca ceilalti sa fie langa tine. te simti singura si trista, toti au momente cand simt asta.
E mai greu sa iti spun aici ce si cum. Pot vorbi mult si bine pe tema asta. Iti las Id-ul de mess si iti acord prietenia mea. cand te simti singura si vrei sa vorbim sunt aici: voicu. tereza@yahoo.com

Ai nevoie si de prieteni, nu doar de consiliere.cauta refugiu in credinta, carti, sunt multe persoane care sufera din aceste motive... dar si mai multe care nu au pe nimeni pe lume si nici un acoperis sau mancare.
trebuie sa vorbesti si cu tatal tau pe intelesul lui sa ii explici ca ai nevoile tale de adolescenta.
sa nu te refugiezi niciodata in vicii urate...nu duc la nimic bun
cauta un prieten cu care sa te intelegi si sa poti vb orice

Revinoti, si fi persoana care ai fost in trecut ridicati moralul singura

Salut.
1- Tu esti TU. Ai tai sunt ai tai. Au avut o problema, au gasit un mod inteligent de a o rezolva. Si tu n-ai nici o legatura cu relatia lor de cuplu. Adica, iti sunt parinti in continuare, nu?! Pana la urma poate ca si tu vei avea o bucurie din noua lor relatie. 2 "camera ta" suna bine pentru inceput
2- Si tatal tau trece printr-o perioada de adaptare, la fel ca si tine. Noi, adultii, nu avem toate raspunsurile sa stii, si ne si panicam repede cand e vorba de copiii nostri. Pe langa faptul ca fetele si baietii au stiluri diferite (barbatii tac mult si comunica in genul "e de facut piata, nu mai e de mancare" in timp ce fetele vorbesc toate nimicurile). Trebuie ca voi sa il invatati cum sa vorbeasca cu voi astfel incat sa nu mai fie nevoie sa va certati
3- Cred ca acum colegii tai nu mai stiu cum sa se bage in seama. Fiindca vor sa te si menajeze si le e frica ca ceva din ceea ce spun sau fac sa nu fie "aiurea" si fiindca, mai mult decat sigur si tu te-ai schimbat un pic. Singura spui ca ai fost afectata de divortul alor tai. Probabil ca te-ai maturizat in gandire si nici tu nu mai poti relationa asa usor. E mai simplu sa te bagi in seama tu, sa iti re-descoperi colegii. In felul asta te vor intelege pe "noua tu" si iti vei putea regasi vechile placeri.
Bafta cu psihologul si... e o vorba veche: "daca nu te-a omorat, inseamna ca esti mai puternica!"

Uite cum sta treaba asta depinde de uh foarte mult trebuie sa ai cel mai multa incredere in tine, uneori poate ca ar trebui sa fi singura sa te gandesti tu insati la ce este bine pentru tine si apoi sa te consulti cu tatal tau... poate ca ar trebui sa ma contactezi pentru mai multe sfaturi legate de prietenii...pentru ca aici nu ma pot exprima cum trebuie si sa-ti explic totul.

Buna idee sa vorbesti cu psiholoaga... dar daca nu reusesti nimic, incearca sa iti faci prieteni noi, vorbete cu tatal sa cu mama, roag-o pe sora ta sa te ajute. dar ai grija sa nu intri in curentul emo sau sa cazi intr-o depresie!

De ce esti obsedata? Fiindca colegii nu se mai uita la tine? Continua-ti viata, tu hotarasti ce ai vrea sau ce vrei sa faci cu viata ta, nu alti oameni. N-o sa-ti dea careva in cap pentru simplul motiv ca nu te uiti la oameni.